Invers

Ea nu judeca, nici nu ignora. Ea asculta tot, vede tot, simte tot. Pentru ea, in fiecare zi se schimba rola pentru un alt episod din acelasi film ce nu pare sa se mai termine. Ea astepta, viseaza, asculta vantul cum se amesteca in lumea ce se macina treptat. Ea crede. E imposibil sa o faci sa se opresca din ganduri. Se pierde mult in lumea ei ideala, in care fiecare isi gaseste rostul, fiecare isi asculta vocea, si mai ales, fiecare isi consuma portia de fericire. Niciodata nu o sa se opreasca din dans. Niciodata nu o sa se opreasca sa cante. E libera si zboara in fiecare zi...

...

Nu am sa scriu despre cele aproape 8 ore ce mi-au irosit cea mai mare parte din zi, desi a fost placut sa o petrec cu Cristina, camaradul meu in lupta cu postele si strazile, si oamenii grabiti si agitati, intr-o zi de duminica.

O sa scriu despre doua intamplari. Am petrecut a doua jumatate de zi, in compania bunicii si a unei prietene de-ale ei, la o cafea. Ascultandu-le, am inteles mai bine ce-mi doresc de la mine, de la ceilalti, si de la el. Doamna cu pricina m-a facut sa inteleg cat de important e sa traiesti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. Povestea cu foarte multa admiratie despre sotul ei care murise in urma cu doi ani. "L-am cunoscut intr-o zi. In aceeasi saptamana m-a cerut de nevasta. Tatal meu, cum era normal, l-a investigat in saptamana urmatoare. In a treia pregateam nunta." Au trait impreuna 40 si ceva de ani. O viata de om. Acum, dupa ce el nu mai era, ii sclipeau ochii gandindu-se la felul lui de a fi, la gesturile lui, vorbele lui sau vocea lui. Il admira necontenit, ca pe un lucru de pret, pe care il stia al ei si numai al ei.

Nu credeam ca se poate si asa. Bineinteles, vazusem filme, si citisem povesti si auzisem intamplari. Dar n-am avut niciodata ocazia sa privesc sau sa ascult o persoana vorbind atat de profund despre cel iubit. Nu-mi parea rau pentru ea. E trist, ma gandeam, sa ramai singur dupa ceva atat de frumos. Dar ea nu e singura. Ea il are tot timpul cu ea, dupa o viata de om, nu e singura.

A doua intamplare are legatura cu pamantul intors pe dos. Intalnirea din seara asta cu fetele a culminat intr-o discutie despre azi si maine. Despre cat traim sau nu traim, despre cat simtim sau nu simtim. Despre cat incercam sau cat reusim. Despre cate sanse ne dam sa mergem mai departe. Despre cate povesti ascultam, sa invatam. Despre destin.

Mi-am dat seama ca lumea nu sta in loc pentru nimeni si nimic. Nu asteapta nicio clipa potrivita sau un ceas ideal. E doar o chestiune de timp pana cand piesele se vor inversa.E important insa, sa nu astepti momentul ala. Sa-l stii, dar sa nu-l astepti.

...

"Astern acum pe hartie ce-am auzit si mi s-a incredintat. Dar nu mi-a fost destainuit ca un secret pe care trebuie sa-l pastrez; nemijlocit mi s-a incredintat doar glasul care vorbea; restul nu e un secret, e mai degraba pleava, iar ceea ce zboara in toate partile cand faci o treaba poate fi impartasit; este ceva care te roaga sa te induri sa-l impartasesti, caci nu l-a parasit puterea de a sta linistit, daca a disparut ceea ce i-a dat viata."(K.)