They say things come in pairs...In seara asta, desi toate asteptarile pentru karaoke s-au dus pe apa sambetei (ironic!) am reusit, cumva, sa ajung acasa cu zambetul pe buze. In fum de tigara si muzica de club, gandurile mele s-au asezat oarecum intr-o ordine. Mi-as fi dorit sa dansez, dar mi-era frica de un 7 decembrie ce ma tot urmareste, de fiecare data cand intru in P. In orice caz, m-am mai salvat de inca o noapte de amintiri. Sunt prea obosita sa-mi mai gasesc cuvintele potrivite.
...
Azi i-am spus tatei. Nu a fost o noutate pentru el. Mi-a zis, in stilul lui caracteristic "Banuiam!..e mai bine! Ai alte prioritati!..."In a 3-a sambata am reusit cumva si i-am zis si treaba asta. A fost foarte ciudat modul in care am discutat insa, i feel much better.
Azi-dimineata la 7:00 - "Fir'ar ma-sa de treaba!"..in jumatate de ora m-am trezit, m-am imbracat si am iesit pe usa. Drumul cu maxi-taxi a fost al naibii de lung. Ideea e ca nici nu stiam unde anume sa ma opresc :)). Dar, intr-un final am oprit la destinatie, mi-am luat materialele si am plecat, cu Cristinutsa la brat, sa ne facem treaba :>.
Nu e un job greu sa plasezi niste fluturasi in poste, insa e al naibii de obositor. Mai ales sambata, mai ales in blocuri cu interfon si mai ales pe o vreme de 2 lei. Insa a fost ok. Dupa o cafea in Geenie, ne-am facut curaj pentru inca 2 ore in Modern. Acolo a fost mai usor. Tin sa precizez ca am avut o companie foarte placuta, care a suportat cu muult stoicism trancaneala mea :D. Ma plictisesc enorm de repede asa ca ziua de azi a necesitat un maxim de intelegere.
Din cartier in cartier, din bloc in bloc, din scara in scara, am ajuns la treptele LUI. A fost un sentiment ciudat. Ma aflam in fata scarilor si am avut un deja-vu. Era iarna si ma duceam la el, sa vedem un film. Apoi altul in care, vara fiind, in sesiune, mergeam la el sa invatam. Am avut un nod in gat si un gol in stomac. Am pus fluturasii in poste si am stat cateva minute cu ochii la zidul mazgalit de la parter, apoi m-am uitat in jur. Am iesit repede, auzind cativa pasi pe scari. Asta a fost un milestone al zilei de azi.
Acum sunt acasa si inca incerc sa ma incalzesc dupa ziua petrecuta pe strazi. Am vorbit un pic cu Cza, si fetele ma tot intreba despre ce urmeaza sa facem diseara. I'm wasted, dar nu vreau sa stau in casa. Mi-e dor sa dansez roll-call-uri, sa vad oameni din toata tara stransi in aceeasi incapere, sa nu ma gandesc la nimic altceva decat momentele alea. Mi-e dor de mult mai multe lucruri, dar sunt in etapa de tranzitie cu mine insami...
Am o migrena puternica! Sper sa nu fi racit azi. Fadwa ma indeamna sa iau paracetamol. Mult paracetamol :)). Numai sa fiu gata de cantat in seara asta.
Hey there babies! Ultimile doua zile au fost amazing! Asa cum va spuneam si ieri, am participat la seminarul de brokeraj oferit de X-Trade Brokers Romania. Baietii astia sunt geniali!
Ziua de azi a inceput pe ceas, la 9 si 20, cu Alex si informatii despre indicatorii tehnici, medii mobile si alte notiuni de genul asta. Dupa coffee break, a fost randul lui Cosmin (:D) sa ne faca un scurt wrap-up la ce am discutat ieri, ca un intro in discutia despre datele macroeconomice in raport cu trendurile majore de pe pietele financiare.
A fost o experienta foarte placuta! O sa fiu snoaba acum si o sa spun ca m-am simtit in elementul meu printre oamenii aia. Oarecum, toate prejudecatile despre afaceristii anosti, ascunsi in spatele birourilor sau al monitoarelor ce urmaresc cu sfintenie cotatiile la bursa, au disparut. In astea doua zile, m-am distrat de minune pe seama discutiilor libere si extrem de interesante, sa nu mai zic de glumele "de brokeri" ale domnului mereu dispus sa ia peste picior sistemul :)). (Cristina te anunt ca ai pierdut o gluma faina la adresa lui Voronin si pe Cosmin spunand foarte simpatic "mother Russia"... yes! i just blushed)
Meanwhile, tocmai mi-am amintit de soferul de maxi-taxi de azi dimineata. Ieri, unul mi-a oferit doi magneti incercand sa poarte o discutie cu mine la 9 insa azi, domnul cu pricina, soferul, suferea serios de sindromul Tourette. Am avut norocul/ghinionul sa ma urc tot in fata si m-am crucit tot drumul, pentru ca injura fiecare pasager din masina.(for real!) Chiar ma gandeam oare despre mine ce a zis cand m-am urcat ... strange people!
Bottom line, sfarsitul asta de saptamana se anunta zbuciumat (o sa fac niste bani cinstiti - nu dezasambland masini :)), inside joke cu Zizu - ci facand promotie pentru o firma) insa am un zambet "tamp" numai amintindu-mi zilele astea doua. Acum ascult melodii de-a lui Beyonce si ma pregatesc pentru un film bun si o seara linistita.
Song of the day :
P.S. "We are more popular than Jesus", love this quote by John Lennon
God i love smart people! (vorba Cristinei :D) Astazi am participat la prima parte din seminarul despre pietele financiare, oferite de X Trade Brokers Romania. A fost o zi ploioasa, morocanoasa, dar a meritat sa o petrec in incinta hotelului Galmondo, in compania unor oameni inteligenti.
Am invatat multe lucruri noi si interesante. Acum stiu ca piata FOREX (= foreign exchange) este cea mai mare si cea mai veche piata financiara din lume si ca oricine participa la procesele din cadrul ei printr-un banal schimb valutar sau ca L'Oreal este firma cu cel mai mare trading din lume. S-a vorbit si despre Acordul de la Bretton Woods din 1944 si, spunea Cosmin (unul din traineri) "cine ingenunchea America, se ingenunchea singur!".
I just had that "market feeling", in sala aia plina cu oameni muult dotati intelectual, care vorbeau despre lichiditati si trend-uri in piata financiara sau despre analize tehnice si grafice de tot felul. Trebuie sa recunosc ca, la un moment dat, atat eu cat si fetele cu care am fost, eram putin depasite de subiect, insa Alex si Cosmin s-au descurcat de minune sa ne explice si noua, in linii mari, despre ce era vorba.
Ma uitam la cei doi traineri imbracati la costum, vorbind despre Money Channel, Market Briefing sau Wall Street ca si cum as fi vorbit eu despre ce-am facut ieri. La cei 25-26 de ani se invart intr-o lume a banilor si a speculatiilor. A strategiilor care fac lumea sa se miste sau sa se opreasca. They have the power! I-am privit cu admiratie toata ziua, si eu si fetele, mai ales in coffee breaks si la pranz :)). Ei sunt oamenii aia care au descoperit ca sunt meniti sa faca asta toata viata lor, si o fac cu placere, si au succes. Si eu vreau sa fiu unul din oamenii astia. Mai devreme sau mai tarziu o sa si reusesc!
Maine urmeaza a 2 a parte. Sper sa fie cel putin la fel de captivant ca si azi! Intre timp, am invatat si niste glume de-ale brokerilor :)) Pun pariu ca n-am pierdut nimic interesant la facultate :D
Nu-mi vine sa cred ca e sfarsit de zi. A fost una din zilele de anul trecut, in care imi doream sa ajung mai repede acasa si sa imi iau timp pentru mine si atat. Am fost la facultate, m-am foit prin oras cu niste facturi, apoi prin sediu si in sfarsit cu fetele prin Real. A fost obositor dar frumos!:X
Postul asta o sa fie lung, pentru ca intentionez sa postez ce mi-a trecut prin cap in cele cateva ore petrecute la facultate. A fost doar "prima zi" si imi place sa cred ca vor mai urma si altele la fel de frumoase, pana la testul de licenta. Here it goes:
...
Mi-a murit bateria la mp3. Prost moment! Nu pot sa ma concentrez la analiza valorii. Oricum sunt prea multe date istorice, deloc relevante, tind sa cred. Stilul ei ciudat de a preda e obositor. Prea multe informatii spuse intr-o sala semi-plina, cu geamurile larg deschise spre strada calcata mereu de alta masina. E un om cult, se vede ca a citit mult, poate prea mult; cel putin metaforele ei inserate strategic in povestirea anosta, denota lucrul asta. Pacat de discursul ei, insa nici eu, si niciun alt student din sala asta nu e inca pregatit sa o asculte. Am ajuns la becuri si de aici la evolutie, si in final la analiza valorii. Too much for me!
Incerc sa-mi amintesc primul an. Nu mai stiu cat de entuziasmata era, cat de curioasa sau deschisa, sau pregatita. La primul curs de azi, cel pe care il astept de 2 ani jumatate, am simtit ca, oarecum, trebuiau sa treaca anii astia, sa ajung al primul curs oficial de Relatii Publice. Trebuia sa am emotii de dimineata, sa ma imbrac in graba, sa fiu confundata cu Cza de vecina de la 4 si sa pierd vremea cu conversatii in strada la 5 minute dupa ora 10, si in final sa ajung tarziu, dar fara sa pierd prea mult din inceputul primului curs de PR.
A ajuns la al 3-lea nume scris pe tabla. Pentru noi e ca si cum ar fi primul sau ultimul. Nu as fi deloc potrivita pentru meseria asta! Sunt constienta de ceva timp insa acum sunt total convinsa. Mi se pare stupid sa stau in fata atator studenti si sa recit din poezii deloc actualizate. Sa imi pierd atatea ore pe zi incercand sa aranjez logic toata informatia imprastiata in capul meu. De ce? In final, toti studentii astia oricum o sa invete pe de rost dintr-o carte scrisa demult, fara sa stie de ce sau daca e corect sau nu. Nimanui nu-i pasa! Daca n-ar trebui, probabil niciunul n-am fi aici, analizand fiecare colt din camera asta, asteptand sa treaca timpul mai repede.
Vorbeste la telefon. Are un ton tragic. Cui ii pasa? Tocmai ne-a oferit o pauza din discursul ei incoerent pe alocuri. Ne-am bucurat degeaba! S-a intors la valoare, facand o gluma nevinovata despre blanuri si manelisti. E trist. E trist pentru ca incearca dar e singura. Iar noi suntem mult in afara subiectului pe care doar ea il intelege..deocamdata!
Fetele chicotesc. M-au vazut scriind si-mi trimit mesaje. Alex doarme discret. Pe el! Prin spate vreo doi casca, restul isi tin respiratia. Am facut pauza. Atat pentru azi.
Nu chiar! S-a intors cu un caiet ingalbenit, cu notite, si ne obliga politicos sa scriem dupa dictare. It's getting fun. Andra m-a salvat deja de doua ori. Acum ne povesteste intamplari comuniste despre furtisaguri romanesti. Exemplul pisicii cu rulmentii in jurul gatului a mai animat atmosfera. "E hoti!" striga un coleg din spate. Pana sa inteleaga ea gluma, efectul e insa dus.
E a 2a pauza. Am cascat toti ochii cand ne-a spus ca se intoarce pentru seminar. Cu siguranta multi au injurat-o in gand. Mie mi-e indiferent. oricum trebuie sa pierd vremea pana la 5. Seminarul a inceput cu prezenta. Am ras copios pe seama insuficientei sale auditive. Dupa un scurt monolog cu tabla magica, pe care aproape nimeni din facultate nu stie sa o foloseasca, a deschis o carte din care a selectat cateva exercitii. In 15 minute totul s-a terminat. Imi place la facultate!
P.S. Azi am ascultat o discutie intre doi portughezi :X A meritat fiecare minut in care ma prefaceam ca nu stiu ce sa aleg din vitrina de la MamaMia. :D
Bun! Nu am foarte mult timp la dispozitie. In curand voi asista la primul meu curs, oficial, de Relatii Publice. I'm excited, trebuie sa recunosc. Daca nu ar fi fost atat de important pentru mine, probabil nu m-as fi trezit "cu noaptea in cap". Cristina trebuie sa-ti spun ca nu mi-au iesit toate lucrurile pe care le-am zis aseara. Damn..chiar sunt ametita..scriu doua cuvinte, le sterg pentru ca nu sunt ceea ce trebuie, apoi le scriu iar si tot asa.Prea dimineata!
Days are getting better and better...Multumesc Klin...
Sick again. Am tot zabovit in pat, dar n-am observat nicio imbunatatire de azi-dimineata si pana acum. Asa ca mi-am facut curaj si mi-am zis sa ignor starea asta proasta, fizica, cum fac de obieci. A fost o idee buna. Klin ma astepta cu noul lui post in care exprima atat de bine ceea ce simt si eu. M-a binedispus. E un sentiment unic de apartenenta si de lucididate. Clipa aia in care realizezi ca nu e totul numai in mintea ta sau nu numai tu simti ca traiesti cu jumatate din ce ai avut.
Imi tot sta o melodie in cap de cand m-am trezit :
Ma doare capul ingrozitor si am o pofta nebuna de ceva dulce! M-am plictisit de citit si de Oprah si de seriale si de filme si de tot! Aceeasi stare tampita, deloc pacifista.
Acelasi dezgust pentru mizeria din jurul meu, sau mizeria pe care o las in urma. Mi-am amintit iar de caricaturile din trecutul nu foarte indeparatat. De spoiala lor, teatrul lor ieftin si mai ales de inceputurile lor jalnice. Oamenii sunt facuti sa dezamageasca, sa plece, sa sufere si in final sa moara. Si asa cum zice si Kafka, uneori "salvarea noastra e moartea, insa nu aceasta."
De ce sa minti? De ce sa te ascunzi in spatele unor iluzii? De ce sa iti negi sansa sa te dai cu capul de pragul de sus, sa risti, sa inveti, sa cresti, sa te maturizezi? De ce sa fii copia proasta a altora? De ce sa traiesti viata altora? De ce atata drama, de ce atatea clisee ordinare? De ce nu simplu, de nu originalitate, sinceritate? De ce nu?
Am cazut iar in extrema cealalta si am hotarat sa raman acolo pana cand o sa scot toata frustrarea asta din mine, bucata cu bucata. Eu nu sunt asa! Aveai dreptate A. cand spuneai asta azi. Nu sunt asa si nici nu vreau sa fiu asa, dar din pacate, cu totii suntem produsele lumii in care ne invartim. Nu eu, si nici ele, nu am crezut ca oamenii uita cine sunt si pentru ce lupta. In final, dupa toate lucrurile rele au ramas cele mai frumoase amintir. Nu au ramas cuvintele grele pentru ca s-au spus la timp si s-au vindecat. Au ramas respectul pentru ce am construit impreuna si mai mai ales respectul si increderea in NOI.
"Intotdeauna sa respiri mai intai usurat dupa rabufnirile de orgoliu si automultumire.[...] Fericirea de a te misca, disperarea de a fi la stramtoare, nebunia de a persevera, sentimentul mizerabil in fata linistii de afara. Toate astea se petrec atat simultan, cat si alternativ; chiar in murdaria sfarsitului, fericirea unei raze de soare."
"Exista doua pacate umane capitale, din care deriva toate celelalte: nerabdarea si nepasarea. Din pricina nerabdarii oamenii au fost alungati din paradis, iar din cauza nepasarii nu se mai intorc acolo."
"Tu esti teama. Cat vezi cu ochii, niciun elev."
"Si cel cazut in extaz si cel care se ineaca ridica bratele. Primul face dovada bunei intelegri cu elementele; al doilea este in conflict cu ele....Nu cunosc continutul, nu am cheia, nu cred in zvonuri, totul este usor de inteles, caci eu insumi sunt totul."
"Orgoliul te face respingator; de fapt ar trebui sa fie ucis; in loc de asta, el este doar ranit, ajunge 'orgoliu ranit'."
"Omul nu poate trai fara a avea un sentiment durabil de incredere in ceva indestructibil, in timp ce atat indestructibilul, cat si increderea ii pot ramane necunoscute multa vreme."
"Cerul e mut, doar ecou pentru cel mut."
"In lupta dintre tine si lume sunt de partea lumii."
"Teoretic exista o posibilitate perfecta de a fi fericit: sa crezi in indestructibilul din tine si sa nu aspiri la el."
"Nu e nevoie sa pleci de acasa. Ramai la masa ta si asculta! Dar nici macar nu trebuie sa asculti, asteapta doar! Si nici macar sa nu astepti, ci sa stai absolut linistit si singur! Lumea ti se va oferi s-o demasti; ea nu poate face altfel si se va rasuci, extaziata, in fata ta."
Azi e luni si e 22 februarie. Acum fix o luna, intr-o vineri, totul a luat-o razna...
M-am trezit pe la 1 fara un sfert, putin wasted. Stiam ca am muulte de facut asa ca am tras de minute lenevind in pat. Cu greu m-am conformat ideii ca trebuie sa plec de acasa desi vremea e incredibil de frumoasa, in ciuda prognozelor nu foarte optimiste. Am fost la facultate, am intarziat cum e firesc, 10 minute dar am apucat 5 minute din discursul profului. In cunosc de acum 1 an, e un barbat foarte simpatic si prezentabil. Ne-a spus ca materia pe care o vom face cu el e ok si ca examenul nu ne va da batai de cap. That's cool!
Am trecut pe langa leader plus ca si cum as fi fost unul dintre studentii care inca se intreaba daca acolo e vreun bufet, sau un secretariat sau o anexa a bibliotecii. M-am oprit sa-i salut pe cativa, pe altii am incercat sa-i ignor.
Apoi m-am dus la banca. I hate paying the bills! Urasc de fapt birocratia, si cozile si toate procedurile care ingreuneaza si mai mult procesele simple. M-am certat cu un bancomat aproape 15 minute. Nu imi accepta o bancnote de 50 lei. Avea indoit un amarat de colt si mi-o tot refuza. Am renuntat pt un timp sa ma mai stramb la camera de deasupra bancomatului si m-am intors in banca, la ghiseu. Evident coada era si mai mare. M-am intors la masinaria diavolului si am incercat iar. Niciun rezultat! Intr-un final am scos alti bani de pe card si mandra cum eram ca in sfarsit "fentam" sistemu', am descoperit cu stupoare ca intre timp, "the machine was out of order". Nu cred ca trebuie sa mai descriu expresia pe care am avut-o pe chip.
Buun! Trebuia sa platesc nenorocita aia de rata asa ca, dupa ce m-am intors in sediu pentru o scurta intalnire de interes AIESECaresc, m-am dus hotarata la un alt oficiu BancPost. Pe drum, ma uitam la masinile care treceau. Probabil cautam eu ceva, mereu caut ceva. Oamenii alergau grabiti pe langa mine, eu pe langa ei, parca ne evitam reciproc. Nu e o zi in care vreau sa fiu remarcata. Am multe pe cap si m-ar distrage un eventual eveniment.
Bineinteles, la noul bancomat totul a mers ca pe roate. In 5 minute priveam ceasul de la 3 star, in sens invers de data asta.Am zambit multumita, in timp ce molfaiam un Mars.
Joi si vineri intentionez sa particip la o conferinta organizata de X-Trade Brokers Romania. Suna interesant din prezentare si oricum nu strica sa mai aflu cate ceva. In plus, vin si fetele asa ca o sa inviem atmosfera de conferinta :D (sort of... anywayz)
Aseara a fost wild!! Va spuneam cu cateva ore inainte sa plec ed acasa ca am un chef nebun sa cant. Pe la 7 si ceva m-am intalnit cu fetele si ne-am plimbat prin parc la Viva, ne-am dat in leagan si am vorbit, ras, tot tacamul. Cristina a fost ceruta in casatorie dar, a refuzat politicos. Ce-i drept nu era cea mai buna "partida". Am facut niste poze la "The Grand Canyon" de la Elice, si am avut grija sa o pozitionez pe Cristinutsa strategic langa groapa, astfel incat sa se vada impactul :)).
Cristina a trebuit sa plece cu prietenele ei asa, ca eu, Cristinutsa si Roxana am stat la o discutie cu 3in1 acasa la R. A fost foarte placut. Ne-am adus aminte de copilariile noastre si, indubitabil, au intervenit si amintiri din AIESEC, clipe din conferinte, oameni si tot asa. R. a suportat cu stoicism melancoliile noastre pana pe la 9 si un pic, cand am plecat spre Parkside.
Fadwa ne astepta de ceva timp cu Madalina. Locul era aproape plin ochi cu tot felul de oameni asa ca nu dadeam prea multe sanse distractiei pe care o vizualizasem de acasa. Insa, pe parcurs mi-am dat seama ca felul meu de a interpreta mult prea in amanunt lucrurile, imi lasa impresii nu tocmai corecte. Claudiu se instalase comod la "platane" si prima melodie cu care am inceput a fost Pink - Family Portrait. A fost un duet cu Fadwa si ne-a iesit foarte bine. Asta a fost inceputul unei seri ce s-a incheiat la 3 jumatate dimineata, noi fiind ultimile care paraseau locul.
Mi-a placut la nebunie senzatia! Pentru prima oara dupa mult timp, am cantat muuult and it felt damn good!! In locul ala micut, oamenii au facut o atmosfera extraordinara! Am mai cantat Oasis- Wonderwall, Meredith Brooks - Bitch, Katy Perry - Hot'n'Cold, We will rock you cu fetele:X si altele. O singura melodie m-a dat peste cap, si banuiesc ca nu a fost o surprindere pentru nimeni sa ma vada asa tulburata. Am cantat All Saints - Never ever, si fara sa vreau, la jumatatea melodiei am clacat. Simteam ca ma sufoc si-mi batea inima cu putere. Eh..m-am linistit curand. Seara era prea frumoasa sa o stric!
Cand am ajuns acasa, am zabovit cateva minute cu ochii in tavan. Ma gandeam la oamenii pe care ii am langa mine. La cat de minunati sunt, la cat de multe imi dau fara sa ceara nimic in schimb. La cat de mult sprijin, cata rabdare si cata sinceritate se ascunde in ei. La cum ma accepta cu bune si rele, cu toanele si prostiile mele, cu principiile si "regulile" mele. Ma gandeam la persoanele care ma ajuta in fiecare zi sa vad partea plina a paharului si care, la fel ca si mine, se invart in acelasi cerc sinuos de experiente mai bune sau mai rele.
Am adormit aproape imediat. Aveam fum de tigara in par, ma usturau gatul si ochii dar a fost o noapte de neuitat! O sa inchei postarea asta cu All Saints:
Damn azi e atat de frumos afara incat ma copleseste! Am petrecut un pranz pe cinste cu bunicii mei, ca de obicei sambata. Imi place la nebunie sa-i observ pe amandoi discutand, ciondanindu-se pentru nimicuri apoi impacandu-se zambindu-si cald unul altuia. Nu e familia perfecta insa e singura pe care mi-o pot imagina si pe care prefer sa o am drept model.
Ai mei au avut un trecut demn de telenovele. Multa drama, multa dragoste, multe diferente si in final, dupa doua divorturi..liniste. Nu-i condamn. Poate doar pentru ca au incercat iar de dragul nostru, al meu si al Czei, desi ne-au amagit inca o data cu imaginea unei familii. Acum insa, tata isi face datoria in mod dublu si il iubesc si-l respect mult pentru asta. Unii ar zice ca e un martir, pentru ca traieste cu doua femei in casa, pentru ca ne-a suportat in adolescenta, in crizele de rebeliune, in zilele alea si mai ales, in clipele de independenta. El insa isi spune mereu ca pentru noi traieste si ca nimic nu-l face mai fericit decat noi doua.
Vorbeam azi cu bunica, in timp ce ea-si calca cu pasiune hainele, despre ce-am mai facut eu. Stie toata povestea, chiar mai multe decat ar trebui sau ar vrea sa stie majoritatea bunicilor. Insa noi avem o relatie foarte speciala. Nu pot sa-i ascund nimic, si chiar daca as face-o ar fi o prostie. Ma cunoaste prea bine si sfaturile ei mereu imi sunt de folos. Am baut o cafea rasfoind paginile revistei Click si comentam indignate despre cum se schimba lumea, cum o iau razna oamenii, cum renunta atat de usor la tot pentru altceva.
Apoi am ajuns acasa. Pe drum, mi-am luat putin timp sa ma uit in jur. Imi place la nebunie sentimentul de primavara. E o libertate in tot, oamenii sunt parca mai calmi, mai veseli. E anotimpul meu preferat! Chiar ma gandeam ca acum aproape o luna, A. a cumparat niste ghiocei pentru mama lui, si mai in gluma mai in serios imi zice :"ti-as lua si tie dar se supara D. asa ca il voi lasa pe el sa ti-i cumpere pe primii din anul asta." And yep...nu mai conteaza. Doar ca imi venise asta in gand.
In seara asta intentionez sa cant. Tocmai am planuit o iesire cu Cristinutsa si alti cativa prieteni. Nu vreau sa stau in casa, nu azi, cel putin. Afara s-a schimbat subit vremea. Sper ca nu din cauza entuziasmului meu.
Tocmai m-am intors din oras, dupa o scurta dar foarte placuta plimbare in compania Cristinei si a lui Andrei. In seara asta am ras cu pofta! Ce te-ai mai umfla in pene daca ai sti, Andrei! Oricum tu esti printre putinele persoane care ma cunosc mai bine decat ce vad ceilalti si stii cat de bine imi fac glumele tale sau nemultumirile tale marunte despre lumea in care traim. Admir felul asta al tau de-a fi si mi-ai placut si seara asta la nebunie![desi vreau sa cred ca stiai de faza cu psihopatu' si ca nu a fost rationamentul tau...]
Am uitat pentru putin timp de toate intrebarile care se invart fara oprire in capul meu sau de raspunsurile pe care le astept. Am uitat sa ma mai ascund, sa ma prefac sau sa fiu altcineva. Am fost eu si atat si ei, prietenii mei >:D<.
Tot azi, acum cateva ore de fapt, am avut o conversatie draguta cu D. Mi-a placut modul in care ma face sa ma simt. Suntem doi straini si atat si ma bucur ca imi spune orice, cu o naivitate de copil care isi aminteste cateva cuvinte in romana. Am vorbit despre tampenii, prostii mici si marunte, apoi lucruri mai interesante, Dragobete, VD, iubiti si iubite sau despre ce imi place sa mananc. M-a linistit oarecum. Aveam nevoie sa simt ca nu sunt invizibila, asa cum ma simt in ultima vreme. E o prostie stiu! Dar asa ma simt.
Poate pentru ca ma obisnuisem cu mesajele lui, si complimentele lui, privirile lui sau pur si simplu cu ideea ca apartin cuiva. Insa acum invat sa fiu iar eu cu mine si e putin incomod. Nu e neaparat o invizibilitate ca ar fi prostesc..dar ma obisnuisem sa ma vada doar el, sa ma admire doar el, sa ma straduiesc doar pentru el. Si cum el nu mai e pentru mine iar eu nu mai sunt pentru el, piesele s-au schimbat.
Am luat inca doua filme si in curand incepe a-3-a sesiune de filme in paralel.
Nu intentionez sa uit pur si simplu pentru ca nu ar fi corect. Asa ca ma voi juca cu cuvintele pana cand frazele despre el vor fi inlocuite cu altceva sau altcineva...
Ok. Azi ma incearca un sentiment ciudat.Nu stiu exact cum sa-l explic dar imi lasa un gol in stomac. E un soi de anxietate, ca si cum as astepta ceva sau pe cineva. Incerc sa-l evit de azi-dimineata, de cand m-am trezit brusc, ca si cum uitasem sa scot placa din priza. Mi-am deschis urgent winampu' si ma amestec in versurile din lista. O melodie mi-a placut mult si o sa-i scriu versurile aici, putin modificate pentru ca e un mesaj pe care l-as trimite si eu, intr-o sticla.
Scrisoare De Bun Ramas, by Pasarea Colibri
Iubite, cata lume intre noi, Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig, Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig Si nu mai vreau sa stiu pan-la sfarsit Cine-a iubit frumos, cine-a gresit,
Cine-a facut spre noapte primul pas, Cine-a plecat din joc, cine-a ramas, Cine si-a smuls peretii rand pe rand, Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gand, Cine a pierdut si cine a castigat De toate inlantuit sau dezlegat, Cine a crezut mai mult in celalalt, Sub cerul prea strain si prea inalt.
Iubite, cata lume intre noi, Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Cand am sa uit cum suna glasul tau, Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau Si cum sa pot sub stele innopta Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi Iubite, cata lume intre noi.
Si mai ciudat e ca toate cuvintele astea le-am simtit si le simt in continuare. Si toate melodiile pe care le ascult, toate sensurile lor, toate mesajele lor, toate intamplarile prin care le-am gasit sau mi-au fost date, sau dedicate, toate poarta amintiri. Ascult acum o melodie draguta pe care mi-a dedicat-o in Geenie la una din primele noastre intalniri (The Fray - Look after you). Eram asa mandri si vrajiti. Si-mi amintesc cu drag, azi dupa 13 zile de cand nu ne-am mai sarutat. E pacat ca lucrurile nu rezista in timp. Si asa cum spunea O. Wilde “Oamenii strică fiecare clipă de romantism prin încercarea de a o face să dureze pentru totdeauna." Nici nu vreau o dragoste martira sau utopica, vreau o dragoste normala si sincera...
La naiba! azi e deja vineri. Cumva, n-am avut timp si nici foarte mult chef sa scriu. Dar nu am vrut sa treaca ziua de joi pur si simplu. Am facut un progres si m-am trezit ceva mai devreme decat toata saptamana. Am facut curat prin camera, am pus hainele la spalat si am facut o baie buuna si relaxanta. Apoi am vorbit putin cu fetele, a intrat si Czica vreo 15 minute si am mai vorbit un pic. A venit tata de la servici si apoi am mers in vizita la bunica. Ultimile ore din joi le-am petrecut cu 7 fete dragute si guralive ca si mine de altfel, in Dune. A fost distractiv si trebuie neaparat sa repetam experienta.
Acum sunt iar singura, in fata "marelui alb" si Fadwa tocmai mi-a dat o leapsa:
1. Luati o carte cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici randul al 4-lea ...de la un anumit punct nu mai exista cale de intoarcere... 2. Fara sa verificati cat e ora ...00.30 3. Verificati 00.38 (oops) 4. Cu ce sunteti imbracat? ..pijamale 5. Inainte de a raspunde la acst chestionar, la ce va uitati? ...http://www.youtube.com/watch?v=GOJ-mtPAIVA&feature=related 6. Ce zgomot ati auziti in afara de al calculatorului? ... caini latrand :)) 7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva? ... mai devreme, ladies night ... 8. Ati visat ieri noapte ? ... da 9. Cand ati ras ultima data? ... astazi, acum cateva minute chiar 10. Ce aveti pe pereti incaperii unde sunteti? ... poze, desene, vederi, postere :D 11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara? ... un barbat :)) [l-as pune sa-mi coaca o paine :)) si as dea cu aspiratoru'] 12. Care este ultimul fim pe care l-ati vazut? ... Obsessed (weird huh?:))) 13. Ati vazut ceva neobisnuit azi ? ... da, masina mea de spalat scoasa din priza si plina cu apa 14. Ce parere aveti despre acest chestionar? ... satisfacator 15. Spuneti-ne ceva ce nu stim inca ... ma plictisesc repede 16. Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fata ? ... can i pass?... Marlena (numele bunicii mele dupa tata) 17. Care ar fi prenumlele copilului dvs. daca ar fi baiat? ... Matei, Radu, Andrei ... 18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate ? ... bineinteles 19. Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile raiului ? - ... Stii, m-am gandit ca oricum esti prea buna pentru cei de jos :)) 20. Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba? ... oamenii ipocriti (as face-o specie pe cale de disparitie) 21. Va place sa dansati? ... well yes 22.George Bush ? ... not in a million years hon' 23.Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor? ... stirile de la ora 5 :))
Deci, tocmai am vazut un film super tare cu Beyonce. Ok, deci femeia asta canta, danseaza si joaca f bine. Nu prea aveam eu chef de filme daar, cum se anunta o seara chill am zis ca merge. Dupa ce m-am tot sfatuit cu Cristina cam ce film sa alegem, am gasit trailerul de la "Obsessed".
In linii mari, filmul, thriller de altfel, prezinta "drama unui barbat hartuit de o femeie". Derek, e om de afaceri, casatorit de 3 ani cu Sharon si tata a unui baietel de 2 ani. Destept tipu' n-am ce zice insa, la un moment dat femeia face legea. Lisa e "tempgirl" la compania in care lucreaza Derek asa ca in scurtul timp pe care il petrece in firma, isi face o obsesie pentru D. si incearca sa-l cucereasca. Cand el cedeaza, lucrurile nu mai sunt atat de amuzante nici pentru el si nici pentru Sharon.
In fine, mai multe detalii nu dau INSA Beyonce joaca rolul femeii care pune piciorul in prag pentru casnicia ei si mai ales pentru barbatul ei. Din punctul meu de vedere, rolul i se potriveste de minune and she's definitely a fine woman!
Mi-a dat de gandit putin filmul asta. What if men are actually innocent sometimes?...
Cine zicea ca mersul cu maxi-taxi nu e fun?..Well tocmai m-am intors dintr-o experienta asemanatoare cu deraierea trenului din vara:D. Ce?!?!..veti spune probabil.
Pai am fost cu tata in Real. Trebuie sa marturisesc ca a fost prima oara cand eu si tata mergeam in Real. Si pentru ca a fost prima oara, si cum se zice "prima oara totul e mai special", well s-a intamplat sa fie exact dupa zicala.
Ne-am urcat noi intr-un maxi-taxi nici prea prea, nici foarte foarte. Era oricum promitator. Eu m-am asezat pe un scaun iar tata..s-a inghesuit langa un nene asezat fix in spatele meu, care se plangea ca nu are loc. In timp ce purta o discutie "deloc banala" cu tata despre motivul pentru care soferul nu lasase mai mult spatiu intre banchete, nu puteam sa ignor melodiile de la radio. Cred ca era Magic FM pentru ca obisnuiam sa ascult postul asta mult, uneori chiar si in masina LUI. Oricum, conversatia lor se sfarsise de cateva minute iar eu nu ma mai gandeam la melodiile de pe banda ci la bataile din picioare ale omului asezat fix in spatele meu. M-am amuzat de cum batea sacadat cu piciorul in podea pe ritmurile unei melodii mai vechi.
La un moment dat masina facea cam urat. Geamurile erau toate aburite, muzica era data puutin cam tare si noi, pasagerii, stateam zgribuliti in scaune. La primul hop nimeni n-a scos niciun sunet desi cascasem toti ochii putin ingrijorati. Soferul insa, enervat de situatia care-l punea intr-o postura nu tocmai placuta, a calcat acceleratia. Ne spuneam toti in gand "ploaia e de vina". In cateva secunde insa masina a inceput sa se clatine dintr-o parte intr-alta incat mi-am amintit fix noaptea in care m-am trezit cu camera cristinei in cap si trolerul pe brate. Stiu c-am baiguit ceva gen "la naiba nu se rastoarna si asta acum!" desi totul se calmase.
Dupa ce s-au mai eliberat locurile m-am asezat langa tata. El privea linistit pe geam ca si cand nimic nu se intamplase. Dadea vina pe Primarie :)). Am zambit iar. Momentul ala imi amintise de Baile Herculane si cu el imi reveneau amintiri de peste tot. Am ajuns insa la Real si ploaia mi-a inlaturat orice gand.
Trebuie sa renunt cumva la obiceiul schimburilor 2-3 chiar 4-5 (inside joke cu P.). Ma trezesc muult prea tarziu si pierd toata ziua. Imi plac totusi discutiile nocturne. Sau bajbaielile pe site-uri si bloguri si pe youtube. Incep sa ma obisnuiesc cu stilul asta "burlacesc" daar nu intentionez sa ajung in extrema cealalta de coach potato.
Ieri am trimis un CV si o scrisoare de intentie pentru un job destul de important in Bucuresti. Mi-a luat putin pana m-am gandit sa fac pasul asta, pentru ca, asa cum mi-e firesc, ma gandeam la tot felul de scheme care s-ar fi interpus in calea mea. Ieri seara insa mi-am zis "what the hell?!" si am trimis. In cel mai rau caz pot fi acceptata.:D Atunci ar trebui sa ma gandesc cu adevarat la schimbarile ce ar veni una dupa alta, la facultate, la licenta, la mutatul in Bucuresti, la chirie, la tata, Cza si bunicii mei. Insa deocamdata nu ma pregatesc pentru momentul ala. M-am decis sa fiu luata prin surprindere.
Cum ziceam, imi plac discutiile nocturne si mai ales cele care ma provoaca sa traversez perioada asta ciudata. Trebuie sa multumesc unor persoane care au multa rabdare cu mine, si-si petrec minute bune sa-mi explice cum e cu viata si dragostea si toate lucrurile care stau departe de smiorcaielile mele. Aseara imi spunea P. ceva foarte adevarat! Sunt multe lucruri in lumea asta care dor mai mult decat o inima indoita. Sunt si mai multe lucruri care se intampla mult mai rau pentru oameni mult mai buni decat mine si intr-adevar, sunt multe lucruri pe care nu le-am incercat, multi oameni pe care nu i-am cunoscut si multe locuri pe care inca nu le-am vizitat.
Azi am vorbit aproape o ora cu Cza. Era la facultate, putin suparata din cauza unei zile nu f roz pentru ea. Am linistit-o (sper!) spunandu-i ca oamenii sunt la fel peste tot si mai important ea este la fel peste tot. De aceea, oamenii se vor simti mereu amenintati de modul ei matur si inteligent de a privi lucrurile sau de ambitia ei. Oricum e geniala in felul ei profund de a fi si viata o s-o poarte pe drumuri frumoase. Sunt sigura de asta! Am vazut-o la webcam si i-am aratat si eu o poza de la betia de sambata. Ne-am laudat una pe cealalta si ne-am pupacit virtual. Zicea ca in curand o sa aiba internet "acasa" si vom vorbi in fiecare zi. Abia astept! Pierdem prea mult timp povestind zile intregi in cateva minute.
Afara e urat si monoton iar in camera mea e vesnic noapte. Intr-una din zilele astea o sa renunt la draperii si o sa "schimb polii". Probabil de asta mi-e si greu sa-mi dau seama cand trebuie sa dorm si cand nu, fiind nevoita sa-mi atasez mereu castile la urechi. Oricum ador sa ascult muzica. In ciuda starilor fluffy din ultima perioada, ma bucur ca l-am descoperit pe Josh Groban. Tot Czei ii datorez acest lucru. Cand a plecat mi-a lasat mp3-ul ei asa ca m-am grabit sa pun un folder pe care-l facuse ea cu cateva zile inainte sa plece. Si am ascultat pentru prima oara "February song" si apoi "Remember when it rained". E genial!
In curand voi face o lista cu muzica mea preferata. O sa-mi fie greu, pentru ca "e multe" daar, probabil o voi updata pe parcurs. Intre timp, ma duc la o discutie cu tata, kuss kuss!
So...today! Am adormit tarziu, pe la 5 si ceva dimineata, cu castile la urechi. Ori din cauza evenimentelor de peste zi, ori din cauza cafelei, cert e ca mi-a fost foarte greu sa adorm. Pe la 1 m-am trezit, si n-as fi facut-o daca nu simteam ca ma lipesc de cearceaf in timp ce ziua trecuse de 12.
La scurt timp dupa ritualul de verificare a e-mailului, Cza a intrat sa vorbim. M-a bucurat foarte mult. Emoticoanele ei multe si vesele m-au facut sa plang. Imi lipseste atat de mult. Am vorbit putin despre ce a facut in ultimile doua zile in care nu am apucat sa vorbim deloc. Mi-a spus despre petrecerea hippie de sambata seara cu studentii de la Erasmus, despre cluburile din Spania care nu se aseamana cu cele de aici, chiar si despre cum si-a petrecut ea VD in parc, dandu-se in leagan. Imi scria si o simteam atat de aproape. Parca era langa mine si o vedeam gesticuland, si ridicand din cand in cand vocea, plimbandu-si mana prin par si zambind gingas la fiecare cuvant.
O iubesc foarte mult! Inca de cand eram mici, pe vremea cand toti spuneau ca suntem gemene, pentru ca ai nostri ne imbracau la fel si ne tundeau baieteste, obisnuiam sa simtim anumite lucruri impreuna. Pe langa faptul ca eram de nedespartit, ne intelegeam de minune. Abia asteptam sa plece mama si tata la servici si ne trezeam cu noaptea in cap sa ne jucam cu papusile. Umpleam casa de jucarii si hainute de papusi, spre oroarea tatei care nu suporta sa vada atata debandada. Dar ne lasa in voia noastra, era in stare sa ne lase sa taiem si perdelele numai sa ne casatorim papusile cum se cuvine.
Acum ea e in Spania cu Erasmus pentru aproape 5 luni, iar eu termin facultatea. In curand ne vom da licentele, vom face Mastere si ne vom construi vieti. Si oricat de mult ar trece timpul sau oricat de mult ne-am schimba, nu cred ca vom pierde vreodata sentimentul de suflete-pereche ce ne uneste, inainte chiar sa ne fi nascut.
S-a oprit apoi din povestit si s-a grabit sa afle ce mai faceam eu. N-am avut multe sa-i spun si nici n-a fost nevoie de prea mult sa-si dea seama ca imi lipseste si ca trec prin multe tampenii fara ea. Dar conversatia aia scurta m-a salvat toata ziua. Am lenevit cam o ora si apoi am plecat la sedinta de membri full, foarte increzatoare ca o sa trec peste un alt hop iar. Si am trecut!... Ma desprind incet incet, fara sa-mi pese de ce las in urma, fara sa-mi pese de ce gandesc/spun/fac ceilalti. Ma desprind si las in urma toata ceata care s-a imprastiat peste ce am iubit, peste tot ce-am construit, si peste toti cei in care am avut incredere.
Mi-e dor, si o astept si trec prin fiecare zi cu gandul la ea. Stiu sigur ca si ea face la fel.
M-am trezit bine dispusa. Racita muci dar bine dispusa:D. Nu stiu exact ce am visat aseara dar m-a trezit la realitate. Ca de obicei, cum m-am dat jos din pat, m-am conectat la "realitatea virtuala". De vreo 2 ani (mai exact de cand am intrat in AIESEC) am un defect profesional, si anume sa-mi verific e-mailurile. Nu cred c-am sa scap curand de chestia asta si oricum m-am obisnuit sa dau check vietii mele interactive.
Cum ziceam, am fost in AIESEC aproape 3 ani, si inca ma mai simt parte a procesului astuia care schimba vieti. In AIESEC am cunoscut muuulti oameni. Oameni buni si rai, inteligenti si nu foarte, oameni care m-au marcat mult. Tot in AIESEC l-am cunoscut si pe EL, sau mai bine zis, EL m-a cunoscut pe mine. Am facut PR. Mi-a placut si imi place, si in sediul ala cozy cu oameni mereu dispusi sa comunice, s-a nascut in mine pasiunea pentru relatii publice. Mandatul de Vice Presedinte a fost un milestone. A fost anul in care pot sa spun ca le-am facut pe toate.
Am avut o echipa de board si am invatat sa le iubesc pe fete pentru ca sunt deosebite si pentru ca fac parte din evolutia mea ca om. Am avut o echipa de oameni minunati cu care am lucrat cot la cot si ne-am distrat, si am invatat si am construit lucruri frumoase. Am avut restante la facultate, si le-am luat si am fost si bursiera. M-am certat de nenumarate ori cu tata pentru ca nu intelegea ce tot fac eu la "scoala" si de ce tot timpul sunt plecata de acasa. Am calatorit in toata tara, am deraiat cu trenul, am facut-o pe Indiana Jones in Baile Herculane, mi-am facut prieteni peste tot. Am iubit.
Anul asta a fost atat de plin incat nici nu stiu cum s-au dus zilele. Dupa 1 ianuarie totul a capatat o nuanta ciudata de banal. Parca m-am trezit dintr-un vis frumos. Inca incerc sa ma obisnuiesc cu timpul liber si cu ideea ca toate sunt la timpul trecut.
Azi insa am hotarat sa fiu hardcore. Asa ca toate lucrurile astea fluffy de mai sus, desi le iubesc, o sa ramana scrise si atat. Imi place sa ma gandesc la ele pentru ca ma linistesc enorm insa azi simt nevoia sa nu ma mai retrag in zona mea de confort si sa incerc altceva.
Tocmai am terminat un dublu cappuccino si am selectat cateva melodii pentru mp3. Intentionez sa citesc cateva randuri de-a lui Kafka si apoi sa imi fac curaj pentru ultimul LCM. Nu vreau sa-L vad dar nu am de ales.
Tocmai m-am intors din oras. Am iesit putin cu fetele. Multumesc in primul rand Andrei ca ea m-a tras de maneca. A fost fun. Ne-am invartit putin dupa locuri libere daar, maarea sarbatoare mare, a indragostitilor, ne-a dat batai de cap. Am fost asadar la McDonald's si apoi am stat la taclale intr-o parcare.
M-am dres toata ziua cu grefe. De obicei imi plac citricile f mult dar nu mi-ar placea sa fac un obicei din asta :D. De cand a plecat Cza, 8 zile mai exact, incerc sa ma obisnuiesc cu linistea din camera mea. Nu cred ca o sa gasesc vreun antidot la chestia asta asa ca in urmatoarele 5 luni nu-mi ramane decat sa ma conformez situatiei.
Am incercat sa vorbesc putin cu tata. Inca nu stie ca eu si EL ne-am despartit. Nici nu banuieste vreo ceva. Saptamana trecuta EL a dus-o pe Cza la aeroport si a fost placut impresionat de punctualitatea si promptitudinea lui. Chiar m-a rugat sa-i transmit admiratia pe care o are pentru el..si mie mi-a fost atat de greu sa mimez o stare perfecta. Ar suferi daca ar afla deodata ca ne-am desparti. Asta nu pentru ca tine la el, desi il respecta pentru ca e singurul pe care l-a cunoscut "mai mult", ci pentru ca si-ar da seama ca timp de 3 saptamani am suferit in tacere sau ca nu a banuit nicio clipa ca ma comport ciudat.
Purtasem o discutie cu el de Craciun, chiar inainte sa merg cu ai LUI la o cina in familie. Imi zicea tata : "stii, daca ai stat cu el atat timp cred ca e destul de important pentru tine. Stiu cum esti, si stiu cat de greu te conving oamenii. Pe el il admir ca te-a tinut aproape si te-a convins. Un singur lucru vreau totusi sa-ti spun: ai grija cat il iubesti pentru ca in caz de ceva, ai sa suferi mult." Normal ca eram "da, bine, not gonna happen". Cine stia insa ca tata o sa aiba dreptate?
De asta imi e atat de greu sa-i spun. Poate in curand nici n-o sa mai fie cazul sa-i spun, pentru ca stilul meu de viata s-a schimbat. Desi ies in oras cu fetele sau sunt plecata ziua, am mai mult timp seara si asta e posibil sa ma dea de gol. In plus, ultimul an de facultate se va incheia si o sa ma pregatesc de licenat si altele..sa devin "om mare".
Ma gandeam ca nu-mi pare rau ca i-am stricat seara amicului "mata hari". Chiar nu ma incearca nicio remuscare si asta e un lucru bun. Il vad usor frustrat si se victimizeaza cu niste statusuri deloc discrete dar asta imi demonstreaza ca n-am vorbit in van.
Ma intorc la grefele mele. Intre timp, imi place melodia asta:
Am trei cuvinte cu care vrea sa incep postarea asta : nu mai beau!Stiu ca toti spunem la fel dupa o betie crunta insa eu chiar nu o sa mai beau. Devin pericol public de fiecare data cand fac asta iar noaptea trecuta spune tot.
Am fost la petrecere. Am ajuns pe la 10 si ceva. Vlad m-a intampinat cu un pahar plin cu tarie. Nu m-a lasat sa intru in casa pana nu l-am baut so m-am incalzit. Am dansat, am ras, am vorbit cu lumea, am baut si tot asa. Imi plac party-urile interactive si fara "agenda" iar Klin reuseste sa le faca asa de fiecare data.
Ziceam ca devin pericol public cand beau mai mult. Asta nu e in totalitate un lucru rau, tinand cont ca nu fac deloc lucrurile diferit ci sunt mai "curajoasa" cand trebuie sa ma exprim. Petrecerea era in toi si pana la un moment dat chiar m-am simtit bine. M-am trezit insa cu prietenul LUI care venise, ca de obicei, sa spioneze. Ii face o imensa placere sa strice lucruri si tind sa cred ca e unul care ii ascute cu multa iscusime sulitele.
Am incercat sa-l evit. Pe bune! Dar bausem prea mult. I-am spus tot ce aveam in minte despre el cu o nonsalanta care ma curata cu fiecare cuvant pe care i-l ziceam. Statea tacut pe canapea si se prefacea ca nu ma asculta. Dar toate cuvintele mele l-au ranit si l-au atins si asta mi-a dat o imensa satisfactie.
A urmat apoi o sesiune de auto-compatimire si flagelare personala si tin sa le multumesc tuturor care si-au luat din timpul pentru petrecere sa ma consoleze. Regret acum, fiind treaza, ca ati avut ocazia sa ma vedeti asa. Dar cred ca era nevoie sa arat ca sunt om si mai ales ca nu sunt invincibila sau la fel de zambitoare tot timpul.
Andrei m-a adus acasa pe la 6. Cu greu am reusit sa deschid usa, m-am impiedicat pe hol si traversand sufrageria, unde tata dormea dus, m-a bufnit un ras prostesc asa ca m-am grabit sa ajung in camera mea. Nici nu stiu cand am reusit sa ma schimb si sa ma arunc in pat. Cand m-am trezit insa, am reconstituit tot ce facusem, luandu-ma dupa hainele imprastiate peste tot, geanta sprijinita de pat si alte daune marunte.
Uitasem cat de crunt e sa te trezesti mahmur. Imi lipseste atat de mult Cza. Ea nu m-ar fi lasat sa ajung niciodata atat de departe. Mi-ar fi tras doua palme si apoi mi-ar fi zis : "Girl don't be stupid!". Si m-ar fi oprit de la show-ul patetic si gratuit pe care l-am oferit aseara. M-as fi trezit langa ea si m-ar fi inteles fara sa-i spun cat de tare ma doare capul sau cum simt inca alcoolul in mine.Si m-ar fi luat in brate si-as fi adormit. Rezist insa cu stoicism fara ea langa mine, si asta o va bucura enorm.
E 17:26, VD. Am iesit sa iau paine si m-au traznit cuplurile fericite din oras. M-am grabit sa ajung acasa si m-am baricadat in camera mea. Nu astept nimic de la ziua asta. Vreau doar sa treaca mai repede.
When I cannot look at your face I look at your feet. Your feet of arched bone, your hard little feet. I know that they support you, and that your sweet weight rises upon them. Your waist and your breasts, the doubled purple of your nipples, the sockets of your eyes that have just flown away, your wide fruit mouth, your red tresses, my little tower. But I love your feet only because they walked upon the earth and upon the wind and upon the waters, until they found me.
You know how this is: if I look at the crystal moon, at the red branch of the slow autumn at my window, if I touch near the fire the impalpable ash or the wrinkled body of the log, everything carries me to you, as if everything that exists, aromas, light, metals, were little boats that sail toward those isles of yours that wait for me.
Well, now, if little by little you stop loving me I shall stop loving you little by little.
If suddenly you forget me do not look for me, for I shall already have forgotten you.
If you think it long and mad, the wind of banners that passes through my life, and you decide to leave me at the shore of the heart where I have roots, remember that on that day, at that hour, I shall lift my arms and my roots will set off to seek another land.
But if each day, each hour, you feel that you are destined for me with implacable sweetness, if each day a flower climbs up to your lips to seek me, ah my love, ah my own, in me all that fire is repeated, in me nothing is extinguished or forgotten, my love feeds on your love, beloved, and as long as you live it will be in your arms without leaving mine
"Iubeam o fata care ma iubea si ea, dar trebuia s-o parasesc. De ce? Nu stiu. Era ca si cum ar fi fost inconjurata de oameni inarmati care-si tineau sulitele indreptate spre exterior. De cate ori ma apropiam,nimeream in varfurile lor,ma raneam si trebuia sa ma intorc. Am suferit mult. Si fata n-avea nicio vina? Nu cred, or mai degraba sunt convins. Comparatia precedenta a fost incompleta: si eu eram inconjurat de oameni inarmati care-si tineau sulitele spre interiorul cercului pe care-l descriau, adica indreptate catre mine. Ori de cate ori ma avantam spre fata, ma agatam mai intai in sulitele celor din jurul meu si inca de aici nu mai puteam inainta. Poate ca n-am ajuns niciodata la cei din jurul fetei; iar de-as fi razbit, as fi fost deja insangerat de sulitele mele si mi-as fi pierdut cunostinta. Fata a ramas singura?
Nu, altcineva a patruns pana la ea. usor si fara nicio piedica. Epuizat de efort, am privit totul asa de indiferent ca si cum as fi fost aerul in care fetele lor se lipeau una de alta in primul sarut."
"Căci suntem ca trunchiurile de copaci în zăpadă. Aparent stau să alunece şi cu o uşoară izbitură le-am putea împinge cât-colo. Dar n-o putem face, fiindcă sunt bine înfipte în pământ. Însă, vezi, chiar şi acest lucru nu este decât aparent."
(Kafka) *** NOTA : Pe acest blog veti gasi fragmente din viata mea, ganduri personale si idei. Alte citate, poezii, povestiri inserate,vor fi semnate cu numele autorilor. As prefera sa nu imprumutati niciun gand care-mi apartine. Va multumesc! ***
