the Butterfly Effect

"change one thing, change everything..."

Analiza valorii

Nu-mi vine sa cred ca e sfarsit de zi. A fost una din zilele de anul trecut, in care imi doream sa ajung mai repede acasa si sa imi iau timp pentru mine si atat. Am fost la facultate, m-am foit prin oras cu niste facturi, apoi prin sediu si in sfarsit cu fetele prin Real. A fost obositor dar frumos!:X

Postul asta o sa fie lung, pentru ca intentionez sa postez ce mi-a trecut prin cap in cele cateva ore petrecute la facultate. A fost doar "prima zi" si imi place sa cred ca vor mai urma si altele la fel de frumoase, pana la testul de licenta. Here it goes: 

...

Mi-a murit bateria la mp3. Prost moment! Nu pot sa ma concentrez la analiza valorii. Oricum sunt prea multe date istorice, deloc relevante, tind sa cred. Stilul ei ciudat de a preda e obositor. Prea multe informatii spuse intr-o sala semi-plina, cu geamurile larg deschise spre strada calcata mereu de alta masina. E un om cult, se vede ca a citit mult, poate prea mult; cel putin metaforele ei inserate strategic in povestirea anosta, denota lucrul asta. Pacat de discursul ei, insa nici eu, si niciun alt student din sala asta nu e inca pregatit sa o asculte. Am ajuns la becuri si de aici la evolutie, si in final la analiza valorii. Too much for me!

Incerc sa-mi amintesc primul an. Nu mai stiu cat de entuziasmata era, cat de curioasa sau deschisa, sau pregatita. La primul curs de azi, cel pe care il astept de 2 ani jumatate, am simtit ca, oarecum, trebuiau sa treaca anii astia, sa ajung al primul curs oficial de Relatii Publice. Trebuia sa am emotii de dimineata, sa ma imbrac in graba, sa fiu confundata cu Cza de vecina de la 4 si sa pierd vremea cu conversatii in strada la 5 minute dupa ora 10, si in final sa ajung tarziu, dar fara sa pierd prea mult din inceputul primului curs de PR.

A ajuns la al 3-lea nume scris pe tabla. Pentru noi e ca si cum ar fi primul sau ultimul. Nu as fi deloc potrivita pentru meseria asta! Sunt constienta de ceva timp insa acum sunt total convinsa. Mi se pare stupid sa stau in fata atator studenti si sa recit din poezii deloc actualizate. Sa imi pierd atatea ore pe zi incercand sa aranjez logic toata informatia imprastiata in capul meu. De ce? In final, toti studentii astia oricum o sa invete pe de rost dintr-o carte scrisa demult, fara sa stie de ce sau daca e corect sau nu. Nimanui nu-i pasa! Daca n-ar trebui, probabil niciunul n-am fi aici, analizand fiecare colt din camera asta, asteptand sa treaca timpul mai repede.

Vorbeste la telefon. Are un ton tragic. Cui ii pasa? Tocmai ne-a oferit o pauza din discursul ei incoerent pe alocuri. Ne-am bucurat degeaba! S-a intors la valoare, facand o gluma nevinovata despre blanuri si manelisti. E trist. E trist pentru ca incearca dar e singura. Iar noi suntem mult in afara subiectului pe care doar ea il intelege..deocamdata!

Fetele chicotesc. M-au vazut scriind si-mi trimit mesaje. Alex doarme discret. Pe el! Prin spate vreo doi casca, restul isi tin respiratia. Am facut pauza. Atat pentru azi.

Nu chiar! S-a intors cu un caiet ingalbenit, cu notite, si ne obliga politicos sa scriem dupa dictare. It's getting fun. Andra m-a salvat deja de doua ori. Acum ne povesteste intamplari comuniste despre furtisaguri romanesti. Exemplul pisicii cu rulmentii in jurul gatului a mai animat atmosfera. "E hoti!" striga un coleg din spate. Pana sa inteleaga ea gluma, efectul e insa dus.

E a 2a pauza. Am cascat toti ochii cand ne-a spus ca se intoarce pentru seminar. Cu siguranta multi au injurat-o in gand. Mie mi-e indiferent. oricum trebuie sa pierd vremea pana la 5. Seminarul a inceput cu prezenta. Am ras copios pe seama insuficientei sale auditive. Dupa un scurt monolog cu tabla magica, pe care aproape nimeni din facultate nu stie sa o foloseasca, a deschis o carte din care a selectat cateva exercitii. In 15 minute totul s-a terminat. Imi place la facultate!

...

Cza mi-a trimis o felicitare draguta : http://www.prieteni.ro//util/felicitari/felicitarea_ta.php?cod=a2239ec78df5c08f9a3ca5c09cdda5b4 Imi e dor de ea, dar acum ne beepuim si vorbim prin mesaje. E mai usor de suportat absenta. Butonand mp3-ul am descoperit alta melodie. Cu ea voi incheia si postul asta. 

Kuss kuss si noapte buna!

P.S. Azi am ascultat o discutie intre doi portughezi :X A meritat fiecare minut in care ma prefaceam ca nu stiu ce sa aleg din vitrina de la MamaMia. :D

[love you Z.]

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu