Torn

Cand ploua, o senzatie de anxietate ma cuprinde; efectul ala de discomfort, cand parul ti se lipeste de fata, hainele de corp, in jur e un aer sufocant, mirosul de asfalt iti ineaca plamanii, si zgomotul picaturilor izbindu-se de materie. Lumea e grabita, incruntata; cativa asteapta zgribuliti in statii, sub copertine, ferindu-se de balti, masini trec in viteza, cuvinte zboara in strada, se pierd pe trotuar, continua pe buze. 

Cand ploua mi-e somn. Mi-e atat de somn incat as lasa viata sa se ascunda de mine zile intregi. As putea sa dorm cu usile deschise, cearceaful atarnand pe jumatate, muzica pe fundal si perne tari. O hibernare dintr-asta mi-ar incarca cu siguranta bateriile. M-as trezi confuza, poate nu mai confuza decat deobicei, si poate n-as incerca sa recuperez timpul pierdut cu intrebari aiurea. As putea sa dorm pana cand n-as mai simti ca am plumb pe umeri, cand ploua.

**

Mi-a spus un lucru inteligent azi. Il iubesc mai mult in momentele in care ma invata fara sa ma invete efectiv. E felul lui in care imi arata ca sunt parte din el si ca nu si-ar dori nicio clipa sa simta teama din mine, dezamagirea, frica, haosul. Am zambit, m-a trezit.

*

“The best thing one can do when it's raining is to let it rain.”

...To die for

I touched the floor, there were butterflies in my heart, sounds in my veins, just.. love.

*

Who becomes a star, who will fall?...
took the way I know, move along now.
So sad I lost memory
the shape of things to come.
Circus heart stops inside me, there's just no time ...

it's the ending
find the roadway
got to let you know
I walk the way the wind blows ... 

*

*

I watched you change .. Into a fly 
I looked away .. You were on fire 
I watched a change in you 
It's like you never had wings 
Now you feel so alive 
I've watched you change ...

*

Dimineata pe racoare

Sunt doua lucruri pe care le fac involuntar in fiecare dimineata, dupa ce ma trezesc. Pe marginea patului, usor ametita, caut cu mana telecomanda si cu piciorul papucii. Abia dupa ce televizorul se deschide, evident pe un post de muzica, cu camera rasunand, pot spune ca m-am trezit cu adevarat. Urmeaza apoi rutina zilnica: spalat, mancat si indubitabil, cedez ispitei de a deschide si calculatorul, verific mailuri, citesc horoscop, imi clatesc ochii pe diverse site-uri, aplicatii, etc. lucruri nefolositoare care iti consuma timp, energie dar care iti umplu spatiul dintre azi si restul zilelor.

Azi-dimineata m-am trezit cu usa larg deschisa, soare ioc si fara niciun chef sa fac stiinta. Pe VH1 era topul lui George Michael (gay..but gay friendly!), pe birou stateau imprastiate grilele pentru licenta, cateva pixuri si mp4-ul asupra caruia mi-am odihnit ochii cateva minute. Mi-am zis ca e un semn, sau asa am preferat sa cred. Mi-am facut o cafea si m-am cocotat in pat, printre perne, cu telecomanda aproape. 

I ain't ready for science yet! Imi place asta:

Lotta love honeyz, M.

For the love of salsa

Facusem o pauza cateva saptamani si imi era un dor nebun sa dansez. In noaptea asta, ultimile saptamani s-au sters cu buretele. God i love that feeling :X. Si pentru ca in masina A. la intoarcere acasa, ne-am trezit cu Mandinga, voi incheia seara cu melodia asta :

Buenas noches!:D

Con mucho amor, M.

Estetica uratului

N-am sa vorbesc despre opera lui Tudor Arghezi, despre "Flori de mucegai", "Testament" sau chiar "Blesteme". Gandul la acest tip de exprimare a realitatii depaseste ”estetica poeziei scoasa din detritusuri verbale”. Incerc totusi zilnic sa inteleg degradarea continua la care asist. Cand? sau mai exact unde?, in spatiu si-n timp, setul minim de valori si principii s-a pierdut in societati decadente, in prioritati seci, vise artificiale si actiuni care pun in balanta moralitatea, spiritul civic, integritatea.

Nu-mi amintesc sa fi asistat in trecut la un haos mai mare decat cel prezent. Nu-mi amintesc ignoranta, superficialitatea, mizeria promovata pe toate strazile, pitsiponceala, cocalarismul, scandalul, grotescul, iresponsabilitatea, drama ieftina, depravarea, umilinta, cercul de vicii care sugruma orice urma de umanitate, chiar si una damnata, lipsita de etica. E un cadru in care mi-e aproape imposibil sa ma gandesc la un viitor. Nu cel putin unul bun. Asist constant la o pervertire si mainile-mi sunt legate. Nicio incercare de a respinge efectele unei lumi bolnave nu imi ofera siguranta ca maine, caderea in pacatul lumilor de ieri se va opri. 

***

Azi sunt pentru Cioran:

O civilizaţie începe să decadă în momentul în care viaţa devine unica ei obsesie.

Sunt experienţe cărora nu le mai poţi supravieţui. După ele, simţi cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificaţie. Căci după ce ai atins limitele vieţii, dupa ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie.

Dacă mă zbat în continuare, e fiindcă, în taină, sunt încredinţat că faptul de a avea conştiinţa propriei decăderi mă împiedică să fiu un decăzut. Decăzutul care se judecă pe sine încetează să fie decăzut. Într-atât, conştiinţa pe care o avem despre starea noastră ne face stăpâni asupra ei.

Spiritul descoperă Identitatea; sufletul, Plictisul; trupul, Lenea. Este unul şi acelaşi principiu de invariabilitate, diferit exprimat sub cele trei forme ale căscatului universal. Acelaşi spirit descoperă Contradicţia; acelaşi suflet, Delirul; acelaşi trup, Frenezia, şi asta pentru a zămisli noi irealităţi, pentru a se sustrage unui univers prea asemănător.

Lotta love, M.

You got me

Why do we need worries when we have music?..and when i have you..:*

*

Doliu

Ma incearca un profund sentiment de mila si dezgust fata de o anumita categorie de femei; poate singura capabila sa inspire atat de multe senzatii negative. Nu as fi vrut sa incep protestul asta intr-un context nu foarte prielnic insa imprejurarile ma obliga sa reactionez.

Obisnuiesc de foarte multe ori sa ma gasesc in mijlocul unor subiecte care nu ma pasioneaza, pe care nu le agreez si pe care in niciun caz nu le-as tolera daca nu as fi nevoita. Ultimul "subiect" intrece orice limite. Iti zici uneori ca le-ai trait/auzit pe toate si atunci te trezesti ca de fapt, lumea e o adunatura de ciudati buni si rai, cu care trebuie sa convietuiesti. Intre barbati si femei exista destule diferente, e normal sa fie asa, insa la capitolul diplomatie sau coloana vertebrala, sau demnitate, tind sa cred ca unele femei sunt cu mult in urma multor barbati.

Ok, postul asta e despre femeile care ajung sa-si piarda demnitatea, bunul simt, conduita fizica si morala, feminitatea, din nebunia pentru un barbat care nici nu le inspira incredere. Femeile respective sunt atat de jalnice in esenta lor de "aparatoare" a caminului conjugal, incat uita sa mai gandeasca, sa analizeze ce pierd si ce castiga din razboiul asta dus de ele, impotriva lor.

Ma aflu intr-un circ dus de o astfel de reprezentanta a sexului slab (uite de-aia ni se zice asa!) din gelozie, nebunie sau doar plictis. Acest slab exemplar de femeie cu nivel scazut de scrupule, s-a gasit nevoita sa-si exprime sentimentele fata de mine, doar pentru ca banuieste ca eu i-as ameninta viata de cuplu. Comunicarea cu ea nu e o solutie! Trust me, am incercat. In fond, cum sa comunici cu o persoana care exprima semne clare de alienare mintala? Cumva, toata situatia asta ma indispune. Nu pentru ca modul in care-mi vorbeste intrece bunul simt, sau pentru ca mi se tot umple inbox-ul de mesaje pe F. ci pentru ca imi e mila de felul in care unele femei prefera sa-si iroseasca timpul, sa se coboare atat de jos, sa se preteze la lucruri atat de mizerabile, pentru un barbat in care nu mai au incredere.

E trist, foarte trist. Azi port doliul femeilor care nu mai sunt femei.

M. 

Zile si zile

Capacitate, bacalaureat, licenta, primul interviu, primul job, cateva calificari, un "da" raspicat, o nunta speciala, primul copil, primul nepot, o pensie frumusica, then you just die. In minutele de ploaie capricioasa de vara, cu cursurile insirate pe pat, vizualizam traseul asta, in linii mari. Cate momente importante sunt chiar importante in viata si cate decizii sunt chiar decizii pe baza carora ne construim un viitor care sa ne primeasca zambind in fiecare zi?

Probabil ma aflu in tensiunea dinaintea fiecarui moment dintr-asta mai "special" pe care l-am trait de-a lungul vietii. In clipele astea circuitele depasesc viteze de la o zi la alta, sunt mai nehotarata ca oricand, mai aeriana, alteori mai convinsa ca totul va incepe in forta "maine", apoi ma trezesc uitandu-ma la un punct fix, ma adun si o iau de la capat. Nu stiu cat de important e pasul asta pentru mine. In mod sigur, nu e mai important ca precedentele, nu ma mai simt in siguranta stiindu-l traversat, si in niciun caz, nu imi ofera vreo satisfactie aparte senzatia ca am trecut mai departe.

Il simt din ce in ce mai mult ca o obligatie, o formalitate pe care trebuie s-o inchei inainte sa cunosc cu adevarat viata, responsabilitatea, sentimentul de implinire in plan intelectual. In teorie, examenul de licenta e outputul anilor de facultate in care se presupune ca te descoperi indeajuns incat sa-ti avanti pasul in lume increzator, pe un anume drum. Practica ne invata insa, ca teoria se inseala. 

Poate sunt singura (desi ma indoiesc) care simte ca lumea se schimba in rau, cu acordul nostru. Sunt prea multe lucruri care se fac doar sa fie facute, cuvinte spuse degeaba, experiente inutile bagate pe gat cu forta. Nu mai stim ce e cu adevarat important : sa terminam un lucru facut pe jumatate? sau sa incepem un lucru facut pe jumatate? 

Aseara, doi tipi cautau o bila in mijlocul strazii. M-au oprit si m-au rugat sa-i ajut. Momentul ala a fost comic. Pun pariu ca niciunul din cei doi n-au fost incercati vreodata de-o stare similara cu cele care ma incearca in ultima vreme. Pentru ei, aseara, era important sa gaseasca o bila. Made my point right?

Lotta love, M.

Impar

Iti zici de cele mai multe ori ca universul iti joaca feste in nopti impare. Pamantul se roteste si ajungi cumva, in dreptul acelorasi scari ce duc indubitabil la aceeasi usa. In aer se simte vantul mai greu, sufocant si apasator, ca o secventa in reluare, lumea se misca cu incetinitorul. O suvita atinge obrazul si te trezesti brusc, nedumerit, in rasete, cuvinte goale in spatiul dintre scari si usa. 

Ai vrea uneori sa urci o treapta, cand nimeni nu te priveste. Iti zici "acum e momentul", e suspans, e tensiune, inima te tradeaza, tonul vocii, pupilele se dilata. Involuntar pasul coboara. Un fior rece iti strabate coloana, il simti cum se misca in tine pana cand tremuri si cedezi. In fata usii minciunile se aseaza sadic in ordine inversa. Le numeri pe degete, pe toate degetele tale, cele care nu-ti apartin, degetele lor. 

Plasticul strica ansamblul, il ingroapa in banci de piatra adanc infipte in pamant. Din nou, pamantul se roteste, pupilele se dilata, inima te tradeaza, verdele striga furtuna si praful se ridica sub gene de smoala si guri nesecate de vise spurcate, ne-adevaruri creionate frumos pe buze uscate. Impar, strainii sugruma spatiul. Te vezi atunci dezgustat de ambalajele lor de unica folosinta, corpuri jalnice, saci in care bat mecanic inimi de imprumut. O senzatie de murdar te cuprinde, te simti intinat, atat de murdar incat 1000 de ploi n-ar putea sa stearga straturi de piele, unghii infipte adanc in podea, aproape de usa.

Sprijinit de piatra, aceleasi rasete te traduc in mii de forme. Culorile sterg plumbul. E tarziu, in nopti impare, departe de usa. Aici pamantul s-a oprit.

Some Devil

“We are each our own devil, and we make this world our hell” (O.W.)

*

[Poem scris cu cerneală simpatică]

de Livia Roşca

Trebuie să le arăt pe cineva lângă mine

altfel vor şti să muşte până la os.

Unghiile şi genele mele alunecă peste lemnul camerei, devenită propria mea carapace mirosind a răşină.
Aici ti-aş putea coase rănile cu dinţii
Aici părul meu îmbibat cu ierburi ar încolăci răul strâns în cercuri dure la picioarele tale.

Aici nu e acolo.

Acolo vine sprintenă frica de bărbatul pickammer
Frica de femeile văduvă neagră
Nevoia de Nivea Visage, de farduri şi ochi rimmelaţi.

N-o sa-ţi mai placă până la urmă vizuina asta 
în care femeia nu-ţi ţine sufletul cald la culcare 
Şi uite aşa tristeţea se converteşte, devine altceva
totuşi grav dar pervers
E momentul în care nimic nu contează
decât EU care merit un minim răsfăţ
Tâmplele zvâcnind pe cordul oricui te-ar primi lângă coaste
Moleşeala fluidă coborând încet ca printr-o clepsidră
Patul plin de nisip în care începi să te afunzi
Starea frivolă şi stranie aşa ca ciorapii plasă purtaţi pe sub blugi

Acolo ea are picioarele reci şi nesigure pe o gresie străină
Ungiile lungi şi roşii ca o rană proaspătă în care tu te reflecţi
Ochii tulburi ca o baltă cu peşti

Aici, peste glezne îmi trece mucoasă o talpă de melc.

:X

Relativitate

... sa te trezesti cu un mesaj de "buna dimineata" 

... sa iti urmaresti serialul preferat cu ciocolata 

... sa iti privesti prietenii cum rad, danseaza, se bucura de viata in jurul tau

... sa treci cu bine de un examen, de o intreaga sesiune, de restante, de licenta

... sa mananci inghetata

... sa te saruti in mijlocul strazii

... sa alergi descult in iarba, sa dansezi in ploaie

... sa privesti marea cum ti se zbate la picioare

... sa auzi copiii gangurind, jucandu-se, alergand

... sa canti cu toata fiinta ta in dus

... sa admiri personajul din cartea pe care o tii pe noptiera

... sa intorci privirile, sa flirtezi, sa spui "salut!" lumii intregi

... sa fii pupat pe frunte de oameni dragi

... sa primesti sfaturi bune, frane potrivite, zambete oportune

... sa te imbeti si sa uiti ca ai uitat

... sa fii tu

Sa fii fericit e la fel de relativ ca "te iubesc", si la fel ca "te iubesc", niciodata suficient. De ce?

It's OVER

"why should i waste my time?" i said

*

Daft Punk

It might not be the right time
I might not be the right one
But there's something about us I want to say
Cause there's something between us anyway

*

*

I used to love this.

Viata fara limite! Despre un OM

Intentionam sa inchei seara cu un somn satisfacator, dar mi-am zis sa citesc totusi ultimul post al lui M. Bendeac. Povestea lui Nick Vujicic, surprinsa in postul despre lucrurile pe care biserica ar fi cazul sa le mai si faca, m-a lasat fara cuvinte. Pe scurt:

"Nick Vujicic este un tânăr de 25 de ani, care s-a născut fără mâini şi fără picioare. Are doar un ciot de aproximativ 25 cm în loc de piciorul stâng, pe care el îl dezmiardă ca fiind un “os de puisor”, dar care îi slujeşte pentru a trăi o viaţă independentă. Nick a absolvit facultatea de ştiinţe economice cu specializare în planificare financiară şi contabilitate. Este o inspiraţie pentru generaţia tânără de astăzi şi un model în dependenţa totală de Dumnezeu."(Adrian Popescu)

And all we ever do is complain. Omul asta e mai mult decat un exemplu, mai mult decat o inspiratie, mai mult decat dovada vie ca nimic nu este imposibil. He's just..amazing!!

Love, M.

Reggae

"you just can't live in that negative way.. make way for the positive day."

*

i like No 2

Sunt putin rupta de realitate (ok, mai mult decat de obicei) asa ca urmatorul post se afla in categoria "eu cu mine si restul de tampenii care-mi populeaza capul". Ma intorceam eu frumusel, acum cateva minute, pe strazi laturalnice, cu o carte in brate (it was "my precious" trust me), cu ceva bere si vin si cola la bord, si gandul ca eram singura nu m-a inspaimantat nicio clipa. Intr-un oras periculos, cu fel de fel de baietasi cu combinatii si smecherii, mi se intampla din ce in ce mai des sa traversez strazi in creierii noptii si sa-mi spun in gand "damn, it's so quiet". Bineinteles, nici nu-mi doresc scene cu cutitari sau amatori de senzatii tari la plic, niciodata la pipa. Nu degeaba imi port cu mandrie cea mai discreta arma mortala, poseta mea plic cu curea din zale..multe zale ce s-ar imprima foarte frumos peste ochii vreunui nenorocit cu chef de distractie.

Sa nu ma abat de la ce vroiam sa comunic. E usor multumitor sentimentul ca merg pe strada si am increderea ca ajung acasa. E si mai multumitor sa stiu ca inca ma pot plimba singura, in miez de noapte, sa-mi clatesc gandurile si sa mi le scutur de poveri zilnice, departe de ochii carcotasi ai celor care ma cunosc. In seara asta mi-a placut la nebunie sa ma plimb pe strada singura, in miros de tei, cu vantul in crengi si'n par si cartea tinuta strans la piept. Ca si cum m-as fi proiectat in viitor, m-am vazut pe alte strazi, in alte imprejurari, poate nu atat de tarziu in noapte, poate nu atat de confuza, poate nu subreda in rationament si uneori in simtire. Gandul ca in seara asta, ca in alte seri tarzii, mi-am permis sa nu-mi fie teama de nimeni si nimic, mi-a demonstrat inca o data ca pot sa las scepticismul deoparte si sa elimin treptat combinatiile, aranjamentele, permutarile cu care ma complic frecvent.

Nu sunt eu cea mai norocoasa insa, de multe ori ma agit degeaba :D. Asadar, intre eu - cea prinsa in gandurile mele, persoana aia cu principii  si idealuri ambitioase, poate prea ridicate deasupra pamantului, si eu - visatoarea, cea care zice "fuck it" cu castile la urechi, o rochie prea scurta, ruj rosu si impulsivitate, mult risc asumat pentru fiecare cuvant, intre ratiune si simtire, ador sa ma las purtata de val. That's it!...pentru ca uneori noptile sunt mai linistite cand adormi cu zambetul pe buze, stiind ca nu ti-ai reprimat niciun gest, nicio idee si pentru ca diminetile sunt mai frumoase cand nu stii si nici nu vrei sa stii ce te asteapta.

I could get used with that.

Lotta luv, M.

P.S. Off the record, i love this :"You say you're willing to die for love but you know nothing about dying and you know nothing about love!"(Hector, Troia)

Rootless Tree

Yep ... another great song:

*

Goo'Day

Inca o zi de luni, mai calduroasa ca oricand, cu multe lucruri de facut, pagini de curs de parcurs (inca!..sunt ambitioasa doar:D), aceeasi stare de "je m'en fiche", lene cronica incurajata de linistea dinaintea furtunii (vezi licenta din iulie*) si alte ganduri mici si marunte care se inghesuie constant in capul meu.

Aseara am vazut un film foarte interesant - "You don't know Jack" care a meritat toate interventiile :D (i-as face o scurta recenzie dar, i-as strica farmecul). Fara prea multe introduceri, o sa postez bancul zodiei mele citit astazi pe unul din site-urile la care sunt abonata.

Prietena unei varsatoare isi face curaj si ii spune:
         - Iubitul tau te insala.
         - Ah, draga, dar stiu de mult.
         - Stii si cu cine?
         - Da, stiu si cu cine, stiu si de ce, dar nu prea stiu cu ce.

That's it. Ma astept la o saptamana cu rezultate. Sa vedem ce-o iesi.

Lotta luv, M.

The TEST

You know I always lost my mind
I can't explain
Where I've been

*

Dedublare

Sunt cel putin cateva minute din zi cand simt ca nu-mi apartin. In buzunarele alea de timp paralel cu timpul pe care mi-l impart benevol in diverse activitati cu care ma complac sau nu, simt ca ma privesc de undeva de sus, de unde nu ma pot controla, de unde ma razvratesc, de unde gandurile ma strabat fara noima trecand efectiv prin mine.

Sunt minutele in care obosesc fara sa-mi pese cate batai de inima calculez pe minut sau cate miscari sacadate imi sunt suficiente astfel incat sangele sa poata sa imi alerge prin vene. In pauza asta de circuit suprasolicitat, gandurile de rezerva isi croiesc drum, stari inghetate ies la iveala, nu ma impotrivesc cand sunt luata cu asalt, uneori pe nepregatite, de propria mea persoana. Ca o invazie, multe decizii se rostogolesc haotic pe masa de unde trag linie sa-mi analizez conditia. Rezultatul e contrar asteptarilor mele.

Raman in minutele alea absenta de mine, absenta de echilibrul pe care mi-l insusesc uneori in stare optima fara sa-l si traiesc. Si in deposedarea asta de trup si suflet, ma privesc altfel, ma critic, ma contrazic, pana ma ignor pierduta intr-o alta lume.

Sunt cel putin cateva minute din zi cand simt ca nu-mi apartin. Si in secundele alea amestecate simt ca nu apartin nimanui. Sunt libera sa ma primesc mai neslefuita ca oricand, mai acida, mai sceptica, pana cand anxietatea ma face slaba. Atat de slaba incat ma intorc in trup si ma asez in echilibrul optim pe care mi-l insusesc fara sa-l traiesc.

Acolo zac pana a doua zi.

[124][smiling]

I just love this...

*

Good morning!

E aproape 4 dimineata si nu am somn. Nu pot sa dorm desi ziua de ieri a fost plina de lucruri care mi s-au sters de piele si de gand. Un miros de tei imbraca spatiul ramas intre mine si corpurile de mobila asezate sistematic in camera si mi-e parca greu sa inchid fereastra asta si sa ma asez in pat. O mie de idei imi strabat capul dar niciuna n-o sa adoarma pe caietul meu de notite in noaptea asta. E tarziu dar e prea devreme sa le culc in vazul tuturor. Poate maine.

Imi plac noptile tarzii de vara si insomniile cu rost. Totul capata alt sens.

LaTrecut

C. a gasit un site genial care m-a facut sa-mi scotocesc prin rafturile de carti si caiete din trecut si sa-mi gasesc oracolele, caietele de conversatii din liceu, biletelele, urarile pe pagini arse, date cu ceara, parfumate, cu graffiti-uri si sclipici, schitele mele de design vestimentar si alte lucruri pe care le pastrez de atata timp. Din tot ce am gasit in noaptea asta, pe o foaie pastrata intr-unul din caiete, sta scris un frumos cadou de ziua mea, in urma cu multi ani. E o poezie scrisa de tata pentru mine si suna cam asa :

E timpul cand mai am un pic/Sa ma ridic la cer sa strig,/ Sa-mi dea o stea, atat macar./Pentru fetita mea in dar.

E timpul cand mai am un pic,/Sa cer din holda doar un spic,/Numai un spic atat macar,/Pentru fetita mea in dar.

E timpul cand atat mai am,/Sa cer copacului un ram,/Un ram atat, atat macar,/Pentru fetita mea in dar.

E timpul cand mai am un pic,/Sa ma trezesc, sa ma ridic,/Sa rasar pur in fata ta,/Sa te sarut, fetita mea.

Imi amintesc cum m-am trezit in dimineata aia cu poezia pe birou, versuri asternute pe o hartie oarecare, intr-o noapte oarecare, scrise doar pentru mine. Frumoase amintiri!

Lotta love, M.

Hippie monday

My head is giving much but i don't know what to choose.

Cred ca totul incepe marti, de ziua copilului. A fost inca un prilej pentru K. sa stranga cativa oameni in sufrageria lui cozy si sa-i tina cu bautura in fata televizorului cu discutii multe si diverse despre orice si nimic. In seara aia R. mi-a zis o chestie inteligenta pe care am aplicat-o de fiecare data, inainte de examen : "Gandeste-te ca faci un lucru care-ti place si pune-ti bine in minte chestia asta pentru ca o sa te ajute sa te trezesti devreme, sa citesti, sa recitesti si eventual sa ramai si cu ceva in minte." Bun sfat, vorbe de duh chiar!

***

Sesiunea mea s-a cam dus, am invatat pe ultima suta de metri (asa cum imi place), n-am dormit, m-am stresat, m-am crizat, m-am iresponsabilizat cu succes si in final, mi-a mers foarte bine :D. Desi mai am un ultim examen vineri, prefer sa cred ca ce a fost mai greu a trecut si s-a dus al naibii de repede toata agitatia aia, pe care azi am simtit-o mai mult ca oricand.

**

Mi-am petrecut week-endul altfel, vineri Coma, sambata seara lansarea lui N. si C. bineinteles :D, eu si F. ne-am comportat ca niste veritabile"groupies" fredonand incontinuu melodii, am prins rasaritul pe strazi, mai mult sau mai putin lucida, cu stari diferite si multe si bune. Duminica dimineata, m-am chinuit sa-mi scot bratara de la mana dar n-am reusit . Am adormit cu ea si m-am trezit cu gandul ca nebunia inca nu se sfarsise. Vorba lui, "parca era dimineata de dupa Revelion". I love that feeling. 

*

E inceput de saptamana, e cald si frumos, am un chef nebun sa stau degeaba, sa ascult muzica, sa recuperez episoadele nevestelor mele disperate :X, sa citeeesc. O sa incep insa cu "portia de strada" si oameni si bancute si glume si rasete. 

Lotta love, M.

Alternativ

*

[Când n-ai să mă mai chemi,Va fi ecoul slab. Şi camera de zi, Va fi-mbrăcată-n alb. Când n-ai să mă mai chemi, Va fi ceasul stricat. Şi multe sensuri noi Pe chipul haşurat.

Cantă-mi povestea, Să n-o mai uit nicicând, nicicum.
Adu-mi vestea, Din gura ta va suna bine oricum.
Strânge-mi lucrul, Şi-arată-mi drumul cel mai scurt.
Du-mă aiurea, Şi spune-mi că nu-ţi cer prea mult
Prea mult.] [:X]

Horoscop

Ante-scriptum: Dupa un examen ce m-a silit la o noapte de somn chinuit, si m-a tarat cu forta afara din apartamentul lui K. unde petrecerea abia incepuse, capul imi bubuie (aceeasi senzatie de plumb...stiu F.! o sa ma feresc de RMN-uri) si camera e mai intunecata ca oricand. In ciuda acestei zile, horoscopul lunii iunie suna promitator:

"Varsatorii stiu sa functioneze impecabil atunci cand sunt supusi presiunii, iar luna iunie va dovedi, inca o data, acest adevar. O calatorie anulata va fi imediat inlocuita, iar noua varianta se va dovedi chiar mai buna decat cea initiala. Mintea iti e plina de intrebari la care nu-ti poate raspunde nimeni – si chiar nu e indicat sa ceri parerea cuiva in privinta lor. Mai bine fa-ti timp si gandeste-te bine ceea ce e bine pentru tine. Nu te speria de ziua de 13: o persoana mai tanara decat tine iti va da o veste foarte buna undeva in jurul acestei date."

Lotta love, M.

EverythinG

I can be a nightmare of the grandest kind
I can withold like it's going out of style
I have the bravest heart that you’ve ever seen
And you’ve never met anyone whose
As positive as I am sometimes.
*