LaTrecut

C. a gasit un site genial care m-a facut sa-mi scotocesc prin rafturile de carti si caiete din trecut si sa-mi gasesc oracolele, caietele de conversatii din liceu, biletelele, urarile pe pagini arse, date cu ceara, parfumate, cu graffiti-uri si sclipici, schitele mele de design vestimentar si alte lucruri pe care le pastrez de atata timp. Din tot ce am gasit in noaptea asta, pe o foaie pastrata intr-unul din caiete, sta scris un frumos cadou de ziua mea, in urma cu multi ani. E o poezie scrisa de tata pentru mine si suna cam asa :

E timpul cand mai am un pic/Sa ma ridic la cer sa strig,/ Sa-mi dea o stea, atat macar./Pentru fetita mea in dar.

E timpul cand mai am un pic,/Sa cer din holda doar un spic,/Numai un spic atat macar,/Pentru fetita mea in dar.

E timpul cand atat mai am,/Sa cer copacului un ram,/Un ram atat, atat macar,/Pentru fetita mea in dar.

E timpul cand mai am un pic,/Sa ma trezesc, sa ma ridic,/Sa rasar pur in fata ta,/Sa te sarut, fetita mea.

Imi amintesc cum m-am trezit in dimineata aia cu poezia pe birou, versuri asternute pe o hartie oarecare, intr-o noapte oarecare, scrise doar pentru mine. Frumoase amintiri!

Lotta love, M.