Cand ploua, o senzatie de anxietate ma cuprinde; efectul ala de discomfort, cand parul ti se lipeste de fata, hainele de corp, in jur e un aer sufocant, mirosul de asfalt iti ineaca plamanii, si zgomotul picaturilor izbindu-se de materie. Lumea e grabita, incruntata; cativa asteapta zgribuliti in statii, sub copertine, ferindu-se de balti, masini trec in viteza, cuvinte zboara in strada, se pierd pe trotuar, continua pe buze.
Cand ploua mi-e somn. Mi-e atat de somn incat as lasa viata sa se ascunda de mine zile intregi. As putea sa dorm cu usile deschise, cearceaful atarnand pe jumatate, muzica pe fundal si perne tari. O hibernare dintr-asta mi-ar incarca cu siguranta bateriile. M-as trezi confuza, poate nu mai confuza decat deobicei, si poate n-as incerca sa recuperez timpul pierdut cu intrebari aiurea. As putea sa dorm pana cand n-as mai simti ca am plumb pe umeri, cand ploua.
**
Mi-a spus un lucru inteligent azi. Il iubesc mai mult in momentele in care ma invata fara sa ma invete efectiv. E felul lui in care imi arata ca sunt parte din el si ca nu si-ar dori nicio clipa sa simta teama din mine, dezamagirea, frica, haosul. Am zambit, m-a trezit.
*
“The best thing one can do when it's raining is to let it rain.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu