Zizu

So...today! Am adormit tarziu, pe la 5 si ceva dimineata, cu castile la urechi. Ori din cauza evenimentelor de peste zi, ori din cauza cafelei, cert e ca mi-a fost foarte greu sa adorm. Pe la 1 m-am trezit, si n-as fi facut-o daca nu simteam ca ma lipesc de cearceaf in timp ce ziua trecuse de 12. 

La scurt timp dupa ritualul de verificare a e-mailului, Cza a intrat sa vorbim. M-a bucurat foarte mult. Emoticoanele ei multe si vesele m-au facut sa plang. Imi lipseste atat de mult. Am vorbit putin despre ce a facut in ultimile doua zile in care nu am apucat sa vorbim deloc. Mi-a spus despre petrecerea hippie de sambata seara cu studentii de la Erasmus, despre cluburile din Spania care nu se aseamana cu cele de aici, chiar si despre cum si-a petrecut ea VD in parc, dandu-se in leagan. Imi scria si o simteam atat de aproape. Parca era langa mine si o vedeam gesticuland, si ridicand din cand in cand vocea, plimbandu-si mana prin par si zambind gingas la fiecare cuvant.

O iubesc foarte mult! Inca de cand eram mici, pe vremea cand toti spuneau ca suntem gemene, pentru ca ai nostri ne imbracau la fel si ne tundeau baieteste, obisnuiam sa simtim anumite lucruri impreuna. Pe langa faptul ca eram de nedespartit, ne intelegeam de minune. Abia asteptam sa plece mama si tata la servici si ne trezeam cu noaptea in cap sa ne jucam cu papusile. Umpleam casa de jucarii si hainute de papusi, spre oroarea tatei care nu suporta sa vada atata debandada. Dar ne lasa in voia noastra, era in stare sa ne lase sa taiem si perdelele numai sa ne casatorim papusile cum se cuvine.

Acum ea e in Spania cu Erasmus pentru aproape 5 luni, iar eu termin facultatea. In curand ne vom da licentele, vom face Mastere si ne vom construi vieti. Si oricat de mult ar trece timpul sau oricat de mult ne-am schimba, nu cred ca vom pierde vreodata sentimentul de suflete-pereche ce ne uneste, inainte chiar sa ne fi nascut.

S-a oprit apoi din povestit si s-a grabit sa afle ce mai faceam eu. N-am avut multe sa-i spun si nici n-a fost nevoie de prea mult sa-si dea seama ca imi lipseste si ca trec prin multe tampenii fara ea. Dar conversatia aia scurta m-a salvat toata ziua. Am lenevit cam o ora si apoi am plecat la sedinta de membri full, foarte increzatoare ca o sa trec peste un alt hop iar. Si am trecut!... Ma desprind incet incet, fara sa-mi pese de ce las in urma, fara sa-mi pese de ce gandesc/spun/fac ceilalti. Ma desprind si las in urma toata ceata care s-a imprastiat peste ce am iubit, peste tot ce-am construit, si peste toti cei in care am avut incredere.

Mi-e dor, si o astept si trec prin fiecare zi cu gandul la ea. Stiu sigur ca si ea face la fel.

Te iubesc Zizu :X