hardcore

M-am trezit bine dispusa. Racita muci dar bine dispusa:D. Nu stiu exact ce am visat aseara dar m-a trezit la realitate. Ca de obicei, cum m-am dat jos din pat, m-am conectat la "realitatea virtuala". De vreo 2 ani (mai exact de cand am intrat in AIESEC) am un defect profesional, si anume sa-mi verific e-mailurile. Nu cred c-am sa scap curand de chestia asta si oricum m-am obisnuit sa dau check vietii mele interactive.

Cum ziceam, am fost in AIESEC aproape 3 ani, si inca ma mai simt parte a procesului astuia care schimba vieti. In AIESEC am cunoscut muuulti oameni. Oameni buni si rai, inteligenti si nu foarte, oameni care m-au marcat mult. Tot in AIESEC l-am cunoscut si pe EL, sau mai bine zis, EL m-a cunoscut pe mine. Am facut PR. Mi-a placut si imi place, si in sediul ala cozy cu oameni mereu dispusi sa comunice, s-a nascut in mine pasiunea pentru relatii publice. Mandatul de Vice Presedinte a fost un milestone. A fost anul in care pot sa spun ca le-am facut pe toate.

Am avut o echipa de board si am invatat sa le iubesc pe fete pentru ca sunt deosebite si pentru ca fac parte din evolutia mea ca om. Am avut o echipa de oameni minunati cu care am lucrat cot la cot si ne-am distrat, si am invatat si am construit lucruri frumoase. Am avut restante la facultate, si le-am luat si am fost si bursiera. M-am certat de nenumarate ori cu tata pentru ca nu intelegea ce tot fac eu la "scoala" si de ce tot timpul sunt plecata de acasa. Am calatorit in toata tara, am deraiat cu trenul, am facut-o pe Indiana Jones in Baile Herculane, mi-am facut prieteni peste tot. Am iubit.

Anul asta a fost atat de plin incat nici nu stiu cum s-au dus zilele. Dupa 1 ianuarie totul a capatat o nuanta ciudata de banal. Parca m-am trezit dintr-un vis frumos. Inca incerc sa ma obisnuiesc cu timpul liber si cu ideea ca toate sunt la timpul trecut.

Azi insa am hotarat sa fiu hardcore. Asa ca toate lucrurile astea fluffy de mai sus, desi le iubesc, o sa ramana scrise si atat. Imi place sa ma gandesc la ele pentru ca ma linistesc enorm insa azi simt nevoia sa nu ma mai retrag in zona mea de confort si sa incerc altceva.

Tocmai am terminat un dublu cappuccino si am selectat cateva melodii pentru mp3. Intentionez sa citesc cateva randuri de-a lui Kafka si apoi sa imi fac curaj pentru ultimul LCM. Nu vreau sa-L vad dar nu am de ales.

Afara ninge teribil.