La fel de frig, al naibii de frig! Vocea franjurata m-a impiedicat toata ziua sa ma exprim pana la capat. Intotdeauna mi-au placut vocile ragusite insa a mea suna a vioara dezacordata si devine frustrant. Mi-am planificat o zi linistita, cu ceai fierbinte, reviste, un film inteligent si muzica buna. Multumesc amicului L. pentru melodiile "numa' bune de chillout", mai raman revistele, filmul si ceaiul. N-am chef insa de prea mult efort. Am o stare letargica; de fapt vreau ceva nedefinit inca.
Aseara am adormit intr-o fractiune de secunda. Se dovedeste, asadar, C. ca una din teoriile tale chiar functioneaza. Ar fi pacat insa, sa ma joc de-a copilul prost cu mine, in fiecare noapte. Excesele nu duc la nimic bun si ce-i mult strica. Vorbeam azi cu bunica, la discutia de cafea din fiecare sambata, despre catastrofele din Chile si Haiti, si mi-am amintit de melodia asta:
Ce norocosi suntem, unii! Si ce naivi suntem, gandindu-ne ca trecem prin incercarile vietii, fara sa cunoastem macar drama in adevaratul sens al cuvantului. Cum ne irosim secunde, minute, ore bune in care sa ne construim centimetru cu centrimetru, zona de confort. Cat de egoisti si rai suntem cu cei din jur si cu noi, in fiecare moment al zilelor aliniate perfect sub umbrela "carpe diem".
Azi e vorba despre oameni curajosi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu