Sambata. Dimineata tarzie si soare, mult soare. Asta e unul din avantajele pozitionarii, strategice as zice, a camerei mele brazdate de soare in fiecare zi dar mai ales in anotimpuri cu flori si zambete. M-am simtit nevoita sa deschid usa larg si sa inspir aerul proaspat. M-a trezit aproape instantaneu, de parca as fi fost intr-o casuta pe un deal, intr-un colt uitat de civilizatie, in mijlocul naturii.
Mi-am amintit de verile in care plecam cu Z. la tara. Drumul cu trenul pana acolo, nelinistea de a vedea inca blocuri si strazi si masini. Tin minte ca o innebuneam pe mama cu intrebari despre momentul in care aveam sa ajungem la casa bunicilor. Mirosul de iarba verde si case din chirpici, curtea cu bancuta si casa cu prispa frumos aranjata, in care ne petreceam multe dupa-amiezi citind sau povestind mi-au revenit in minte. Imi placea la nebunie sa alerg desculta pe drumurile prafuite si apoi in camp. Faceam coronite din flori si beam apa de la izvoare descoperite de noi, in expeditiile din fiecare zi.
Era timpul in care nu ma gandeam la atatea lucruri. Traiam clipa si atat. Cele mai frumoase momente din copilaria mea stau in amintirea acelor locuri. Astazi sunt iar copilul care alearga descult pe drumuri prafuite, bucurandu-se de fiecare minut.
It's a beautiful day, don't waste it home!
Lotta love, and sunshine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu