Tarziu

...cand ai venit ? Nu te-am auzit. Nu ti-am simtit pasii coborand pe pamantul meu dar te-am visat. Eram intr-un camp si deasupra era cerul, mai senin ca niciodata. Ma priveai cu aceiasi ochi mici, asimetrici, si-mi mangaiai obrazul cu un spic de grau. Numai iarba se misca incet pe langa noi.

Aseaza-te langa mine. Mi-a fost dor sa-ti tin fata in maini si sa te sarut…in coltul gurii. Vreau sa adormi in bratele mele si sa-ti mangai chipul. Tu sa visezi la lumea care te asteapta ; sa visezi treptele care ti se pun la picioare in fiecare zi si pe care trebuie sa le urci neincetat. Sa visezi din cand in cand la ce vei deveni , cati te vor iubi, cati te vor admira, cati te vor pastra in inima si in gand ; sa visezi la cat de implinit vei fi si cum vei alerga liber fara sa dai socoteala nimanui. Nici macar mie. Eu o sa-mi inchipui doar unde te-ai ratacit, cui ii zambesti, cine iti aseaza gandurile in ordine.

Dormi si viseaza. Viseaza-ma si pe mine poate, cum te tin de mana. Sunt acolo dar atat de departe, desi te tin in brate si te privesc cum dormi. Nimic nu poate sa ascunda tacerea in care amandoi ne jucam cu mainile pe cerul cunoscut, nimic nu poate sa stearga pasii pe care ii purtam in fiecare zi departe de noi.

Dormi si viseaza. E tarziu.