N-as putea sa definesc ziua de azi. Stiu doar ca ma incearca un sentiment de anxietate. Tata e usor irascibil si eu incerc sa-mi mentin calmul. De cand a plecat Z. nu am avut nicio discutie aprinsa si intentionez sa continuam asa. E destul de dificil sa ne abtinem de la discutii in contradictoriu sau intepaturi. Firile noastre contrastante nasc scantei de la cea mai mica prostie, azi insa, prefer sa fiu cat mai ingaduitoare cu el, si cu mine.
Tot timpul incerc sa intru in capul lui, sa ii descifrez gandurile dar, se pricepe de minune sa se inchida in labirintul lui, de unde il privesc agitandu-se, enervandu-se din nimicuri, ignorand orice forma de ajutor. Un an, am fost scutita de acest aspect. M-am eschivat de foarte multe ori si i-am lasat toata responsabilitatea asta Czei. Atunci aveam si cum sa fug. Acum insa, invat zilnic cum sa il inteleg, cum sa il ascult si cum sa ii vorbesc, astfel incat discutiile sa nu fie un camp de lupta.
De obicei, am toate cuvintele in cap dar acum nu stiu ce i-as putea spune sa-l scot din starea asta. O sa-i fiu alaturi insa, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, isi va gasi singur cuvintele potrivite sa mi se confeseze.
---
Problem solved! Mi-a luat o ora si ceva, dar a meritat!:D
Kuss!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu