Am o zi de cand nu am mai scris. Nu am facut o cura de cuvinte ci am preferat sa vegetez un pic in suc propriu. Marti a fost o zi draguta. Desi m-am trezit tarziu, nu m-am simtit deloc odihnita. Am facut cateva chestii prin casa, m-am imbracat pentru o scurta vizita in oras si m-am intors apoi acasa, cu bateriile aproape de zero. In fiecare dimineata iau 5 tipuri de pastile, vitamine si minerale si tot neamul lor de artificiale menite sa ma aduca la un consens cu organismul meu. Pana acum (si sunt doua saptamani) in afara de senzatia de somnolenta acuta si o pofta de mancare constanta, nu am simtit niciun efect de relaxare sau macar de echilibru. Asteptam si vedem, trebuie sa-si faca ele efectul pana la capat!
Cum spuneam, ma gandeam sa-mi iau un film si sa adorm cu domnul Peste in brate daar, m-am lasat convinsa (cu greu) de R. si am iesit sa o fac pe majoreta. S-a jucat fotbal, undeva la club Dunarea sau cum i-o zice, in spate la Mec (templul poftelor trupesti, asta de la o vreme incoace). Sub conducerea lui Andrei "the greatest", 20 de razboinici si-au suflecat manecile pentru un joc satisfacator. Noi, fetele, am indurat frigul in tribune, strigand de zor, invelite cu hainele baietilor. Niciodata nu mi-a placut fotbalul in mod exceptional. Ma amuza la culme insa patosul cu care unii il joaca. Atata agitatie, atata alergatura dupa o minge, atatea strategii de intimidare a adversarului ("nu stiu nimiic!", "suntem cei mai tari!", "praf ii faceem!", "uite goluuuu'!"); moduri prin care fiecare jucator se simte mai implinit cu fiecare gol inscris, cu fiecare privire de admiratie, fiecare shout despre el, golgeterul serii. In aceeasi masura, meciurile de fotbal ma relaxeaza. Sunt momente in care imi place sa-i privesc pe impatimiti in actiune, luptand la propriu pentru cauza lor. E exemplul cel mai concludent de team work si inteligenta in echipa. (Oricat de mult v-ati gandi la Becali si turma lui de oi sau la metrosexualii echipelor de fotbal autohtone si straine). Unii spun ca e o chestiune de noroc dar cateodata norocul nu e de ajuns.
Mi-a placut experienta! Probabil voi mai asista cu placere si cu alte ocazii. Am ajuns acasa franta de oboseala, am mancat ceva si insotita de domnul Peste, am dormit bustean pana azi-dimineata. Mi-am pus castile la urechi si timpul a trecut mai repede. Mi-am petrecut pauzele desenand, ascultand muzica si vorbind cu fetele; am uitat de cupoane desi m-am gandit toata ziua la calatoria cu trenul, de vineri. Am timp maine pentru ele. (sper!)
This was my wrap up! I'm out doing some stuff.
Lotta love kids!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu