I say

Ok honeyz, sunt practic impinsa de o forta nemasurata (de fapt e vb de o discutie putin filosofica cu F.) sa scriu despre un subiect tabu, as zice eu. Discutam asadar despre frumusete, nu despre conceptul in sine cat despre lucrurile pe care le implica, lucrurile pe care le primesti fiind frumos sau cele pe care viata ti le refuza cand esti un pic mai inzestrat fizic de la natura. 

Oamenii sunt singurii care se clasifica intre ei pe baza acestui aspect. Superficialitatea sau lipsa simtului spiritual in detrimentul celui practic, ne determina deseori sa devenim papusi ale unui sistem indoctrinat de complexe. Sa fii frumos fizic ridica multe semne de intrebare si indoiala. De aceea unii se simt nevoiti sa-si plimbe sfiosi privirile sau sa-si ascunda nelinistile dandu-si mana prin par in momentul in care sunt pusi in multime. Am cunoscut putini oameni frumosi si demni. Oamenii astia radiaza dintr-o simpla privire. Increderea lor e mai puternica decat piatra cu care in trecut ar fi fost umiliti pentru avantajul de a fi frumosi. E esential sa stii cum sa-ti porti frumusetea, sa stii cum s-o exprimi si cand. 

Azi, frumusetea e distorsionata, e plastica si artificiala. Se masoara in haine, accesorii, picioare lungi, gene false, unghii false, vise false. E normal, veti spune. Traim intr-o societate care ne obliga sa ne adaptam normelor. Desi ne impotrivim cu vehementa, dreptul nostru de veto paleste subit in zilele de luciditate cand ne dam seama ca nu vom fi niciodata parte din lumea care se misca in jurul nostru, fara sa purtam masti. In felul asta oamenii devin snobi si seci. Se golesc de valori si principii proprii pentru a se umple de valori imprumutate. Nevoia de apartenenta dizolva treptat celula din care fiecare priveste altfel realitatea si in curand o acopera cu minciuni.

Se spune ca "frumusetea ramane indiferent de imprejurimile urate" sau  ca "frumusetea tot timpul promite, dar nu ofera nimic". Intr-o lume ideala, frumusetea ar trebui sa inspire viata, creatie, evolutie, echilibru si lumina interioara. Cati dintre noi se gandesc la frumusetea interioasa insa? Cati apreciaza un om, la prima vedere, ca fiind frumos cel putin interior? Tot pe seama valorilor imprumutate punem la indoiala capacitatile cu care unii oameni au fost inzestrati spiritual. Uitam sa privim oamenii in ochi pentru ca nu ne prea intereseaza ce-am putea sa gasim in ei. Ne-am pierdut functia de citire a valorilor reale, care nu ridica frumusetea pe un piedestal ci o evalueaza si o ascunde de ochiul celui care n-o intelege. In felul asta, adevarata frumusete e adeseori recunoscuta doar de cativa. Restul, cei multi, privesc frumusetea din aceeasi oglinda magica prin care orice detaliu se aseaza ca piesele unui puzzle, creand o imagine perfecta.

Citesc tot felul de articole despre oameni complexati de frumusetea lor. Ca si cum ar fi o povara cu care s-au nascut sau un detaliu pe care trebuie sa-l renege cand sunt pusi in fata unui lucru real si dureros. Oamenii astia sunt falsi. Isi pierd minute, ore intregi poate, incercand sa demonstreze lumii intregi ca nu sunt doar imagini perfecte dar sunt primii care-si aseaza delicat etichetele pe chip. Se spune ca e mai greu pentru un om frumos sa demonstreze ca nu e doar frumos si atat. Dar pentru oamenii care stau in umbra lor cum o fi? Cine munceste mai mult, cine indura mai mult, cine se ascunde mai mult? Falsa modestie a unora strica orice incercare de umanitate sau respect pentru cei din jur si mai ales, de sine. Sa fii frumos inseamna sa pierzi timpul observand lumea din jurul tau nu sa pierzi lumea observandu-te.

In final, frumusetea inseamna naturalete. E acolo cand plangi, cand razi, cand iubesti, urasti, cand astepti si cand lupti. E in momentele de impacare cu tine, cu ceilalti si in clipele de indoiala. Frumusetea e transparenta si unica pentru fiecare in parte. Din pacate numai unii o inteleg.

Am gasit si niste citate faine:

• Unii oameni indiferent cat de batranii sunt niciodata nu isi pierd frumusestea. Au mutat-o din fetele in inimile lor (Martin Buxbaum)
• Pastreaza-ti increderea in toate lucrurile frumoase. In soarele ce a apus, in vara ce a trecut (Roy R. Gilson)
• Oricine are abilitatea de a vedea frumusetea nu va imbratrani niciodata (Franz Kafka)

Lotta love, and beauty. Kuss kuss.

•