Great minds think alike!
E uimitor cate discutii se nasc in jurul unei mese, la un pahar de vorba. In seara asta mi-am dat seama ca de fapt imi doresc un singur lucru. Doar unul singur m-ar face fericita pe deplin si mi-ar da suficienta energie sa ma lupt cu morile de vant. Mi-ar fi de ajuns sa ma inconjor cu oameni care imi impartasesc aceleasi ganduri, idealuri si aspiratii. Oameni la fel de sinceri, poate putin idealisti, pasionati si mereu pregatiti sa infrunte realitatea amortita in care ne ducem existenta.
Am realizat lucrul asta stand intr-un colt de masa, privindu-i, ascultandu-i, traind entuziasmul lor si vizualizand viitorul in compania lor. Minunata seara, poate memorabila (God help us guys:D), poate un milestone pentru mine, cel putin ca persoana. Pana nu de curand, n-am incetat sa cred ca oamenii stiu sa distinga adevarul de minciuna sau ca lucrurile isi construiesc singure traiectorii bine definite, de undeva mai sus decat vointa sau idealurile noastre. M-am inselat, asa cum am facut-o cu multe alte lucruri, cel putin anul asta.
Toate incercarile astea, toate clipele de ezitare sau de blackout constient, m-au indepartat de ceea ce sunt cu adevarat. N-am simtit niciodata mai mult ca acum ca imi tin in maini soarta si ca episoadele de idealism si naivitate, m-au tinut legata de maini si la ochi. Nu am nevoie de recunoasterea cuiva sa stiu din ce sunt facuta, nu am nevoie nici de admiratia cuiva sa stiu ca pot. Am nevoie doar de mine si de lucrurile care ma fac fericita si ma motiveaza sa ajung acolo unde trebuie sa ajung. Restul sunt pietre si atat. Oamenii dezamagesc, uita, lovesc, dar contributia lor majora e ca fac lucrurile sa mearga; niciodata inapoi ci mereu inainte.
Sunt datoare cu un post optimist insa, in seara asta am simtit nevoia sa-mi cantaresc gandurile. E timpul sa incep sa gandesc practic si sa ma desprind de lumea in care principiile mele deseneaza o imagine perfecta. Sunt doar o mica parte dintr-un intreg univers, dar n-am sa fiu o parte si atat.
Lotta love, goodnight!
["If you would create something, you must be something.", Goethe]
4 comentarii:
:*:*:*
Interesant. Eu am, insa, o curiozitate: spuneai ca esti fericita daca esti inconjurata de oameni care au aceleasi aspiratii, idealuri ca tine. Intrebarea mea este: nu exista riscul sa te pictisesti de oameni ca tine?
Nup. Pentru ca oamenii astia nu sunt ca mine. Sunt diferiti in felul lor unic de a face lucrurile, de a le simti si interpreta. Nimeni nu e copia cuiva, dar toti avem nevoie de oameni care sa ne corespunda unor nevoi. Am nevoie si de altfel de oameni, sa pot face diferenta intre ce am si ce-mi doresc. Dar, as fi fericita pe deplin daca m-as inconjura numai de anumite persoane, oricat de utopic ar suna.
P.S. : daca ai fi mb AIESEC, te-ai plictisi de colegii tai care iti impartasesc aceleasi viziuni si acelasi scop? Kuss!
Trimiteți un comentariu