Funneh quotes [de 1 mai]

Flying is learning how to throw yourself at the ground and miss.

What you call dog with no legs? ... Don't matter what you call him, he ain't gonna come.

Hard work never killed anybody, but why take a chance?

What are the three words guaranteed to humiliate men everywhere? 'Hold my purse.'

Marriage is give and take. You'd better give it to her or she'll take it anyway.

He who laughs last didn't get it.

After twelve years of therapy my psychiatrist said something that brought tears to my eyes. He said, "No hablo ingles."

There are three sides of an arguement -- your side, my side and the right side.

Car service: If it ain't broke, we'll break it.

Ideas don't stay in some minds very long because they don't like solitary confinement.

Note - The key to a good relationship is the key. Give me back the key.

Whatever it is -- I didn't do it![it wasn't me :-"]

Dogs have Owners, Cats have Staff. 

Win-win

Mi-am luat putin timp si-am cantarit lucrurile pe care le-am pierdut si cele pe care le-am castigat in ultima vreme. Sunt multe lucruri bune pe care le-am pierdut, care-mi lipsesc si acum intr-o oarecare masura, sunt si cateva lucruri rele de care am scapat, cumva mizez pe ponderea lor pentru lucrurile bune pe care le-am castigat intre timp. Indiferent de balanta asta, pe care unii o considera inutila din moment ce totul se schimba in fiecare minut, uneori simt nevoia sa trag linie, sa analizez ce-am trait/simtit/facut, sa stiu unde ma aflu si sa o iau de la capat from scratch.

E un raport direct proportional din orice unghi l-as privi iar situatia asta win-win imi da un sentiment placut. De prea multe ori schemele din capul meu anunta probleme inexistente, totul e prea simplu sa fie adevarat sau prea putin complicat sa-mi atraga atentia. Astazi ma multumesc cu ecuatia asta simpla din care fiecare castiga cate ceva.

...

This is for you guys... I just smile remembering. Thank you!:*

Delerium - Fallen

Neneh Cherry and Youssou N'Dour - 7 Seconds

Armin van Buuren - Going Wrong, Vincent - Don't hate on me 

Lara Fabian - Je t'aime

Madonna - Miles away, Sade - Sweetest taboo, Michael Buble - Me and Ms Jones, Bebe - Siempre me quedara, V.B - Inside of you

Sia - Breathe me, The Fray - Look After You, Iron and Wine - Flightless Bird, American Mouth, Hellogoodbye - Here in your arms , Rob Dougan - Clubbed to death 

...

Lotta love!

[P.S. mare 1 Mai, Da/Ba hmm:-? tough one!]

Oddity :D

*

You used to have two shinning eyes 
big ideas and exciting plans 
your behaviour sometimes radical 
to impress your special friends 
You felt the pressure rise, to make a sacrifice
To fit in, be like everyone
You had some surgery, cosmetic energy
Now your face is gone.

THERE GOES YOUR ODDITY 
LET NO WEAKNESS SHOW 
THERE GOES YOUR ODDITY 
LET YOUR SWEET SELF GO, GO

 
You used to be the smartest kid 
had more fun than anyone 
Now you got your head corrected 
Your dreams are far and gone 
You felt the pressure rise, to make a sacrifice
To fit in, be like everyone
You had some surgery, cosmetic energy
Now your face is gone.

 
THERE GOES YOUR ODDITY 
LET NO WEAKNESS SHOW 
THERE GOES YOUR ODDITY 
LET YOUR SWEET SELF GO, GO 

Bridge: 
Now you are giving in,who stole your soul? 
Now you are giving up,you‘re no more whole.

Headache

Am o migrena puternica. De cand eram mica, durerile de cap au fost la ordinea zilei.[mi se mai zice si ca sunt cu capu'...e ok, e posibil :D] Cu greu imi amintesc o zi in care sa nu fi avut o migrena. Cert e ca, oricat de mult m-as obisnui cu ele, uneori sunt insuportabile, nu ma pot concentra, sunt irascibila, nu suport lumina, nu pot sa ascult muzica, n-am chef de nimic. Poate-mi trece![tind sa cred ca e de ordin spiritual, magie neagra cum zic :))]

Astept cu interes petrecerea salsa de diseara! Intre timp, ma pun sa-mi aranjez hainele aruncate de-aiurea prin camera si mai vad eu ce ocupatii imi gasesc sa pierd timpul cu folos. I like this:

 Muito amor!

Bom dia!

*

Lotta luv!

Sneaking out

Azi am comis-o! In timpul cursului de relatii publice, imediat dupa ce mi-am dus constiincios temele, analizand cu interes powerpoint-ul cu studiile de caz despre conferinte de presa si brief-uri, am observat tarziu ca cineva imi facea semne prin geamul usii. Dupa multe ezitari, zapacitul de D. m-a convins sa renunt la studii de caz pentru o cafea in dugheana. Ah, m-am intors in clasa, i-am zis profei ca trebuie sa plec urgent si am zburat pe usa. Nu pot sa descriu sentimentul but it felt damn good!:X Nu e chiar prima abatere de genul asta, pentru ca n-as zice ca sunt un student model insa felul in care m-am sustras din timpul unui curs si privirile colegelor care-mi ziceau incet "cafeauaa, bat-o vina!" mi-au facut ziua! Ce-i drept, D. are dreptate : nu esti suficient de student pana nu iesi din curs folosind o scuza penibila sa te retragi la o cafea.

A fost cald si frumos, domnisoara N. a fost mai scurta decat de obicei iar analiza valorii mai interesanta, am ras pe burta in Geenie, am batut drumurile la o scurta sesiune de shopping cu F. si in curand miercuri va fi joi. Ce-mi plac zilele aglomerate, si mai ales cele cu folos!:D

Words of the day:

Good friends, good books and a sleepy conscience: this is the ideal life.

Lotta luv!

[:X mais perto do ceu!:D]

Hai-hui

Mereu imi zic ca, amintirile trebuie inchise in sertare bine organizate pe care sa le deschizi uneori, atunci cand simti ca prezentul nu se mai apropie de senzatiile pe care le-ai trait, sau pur si simplu sa-ti arunci un zambet dulce pe chip gandindu-te ca anii nu au trecut in zadar. In noaptea asta mi-am amintit de vremurile in care conferintele incepeau cu o seara inainte, la cumparaturi in Real.

F. a tinut mortis sa mergem in R. dupa un obiect de maxima importanta pe care oricum nu l-am gasit. Evident, ne-am trezit prea tarziu in statie, eu punctuala ea nu prea [:-"], cei doi porumbei mult prea infierbantati pentru o statie de autobuz, o tigara pe ascuns si un maxi care ne-a lasat intr-o statie indepartata. Am spus "statie" de trei ori, asta a fost laitmotivul serii noastre de fapt.

Pe drum, ma gandeam la noaptea in care, zabovind prea mult printre raioane, traversam in sens invers, incarcate cu sacose, strazile laturalnice. Organizam o seara a fetelor si acel deja vu m-a trimis repede cu gandul la aventurile din sufrageria F. cu frisca, guru Pitka si chipsuri in oale de inox :)). Ne-am pierdut vremea prin R. pentru cateva nimicuri imprastiate strategic in cosul dublu, pentru propria satisfactie. Cumva, mereu ajungem sa cumparam altceva, uitam de liste si ne lasam duse de val printre raioane.[F. a avut o repriza de cumparaturi excesive, dar am calmat-o repede :)).]

Ne-am pus mainile in cap cand ne-am vazut aproape singure in parcare. Cainii latrau, putinele masini parcate, demarau in forta, cateva tiruri luminau strada iar noi mancam biscuiti cu fibre :)). Niciodata nu mi-a fost frica sa merg noaptea pe strada, iar acum ca eram amandoua, nici n-am simtit cand trecusem de universitate. Cele cateva claxoane si gandul ca ne-am putea urca in escavator pana acasa, cu biscuti intr-o mana si cealalta butonand telefoanele ne-au facut sa grabim pasul. In Galati City, la periferie, linistea e atat de adanca incat orice fosnet e suficient sa-ti trezeasca paranoia.[Noi deja ne vedeam in saci de plastic, prin 2-3 tomberoane :))]

Ne-am oprit intr-o statie, in asteptarea unei masini, oricare!(chiar nu mai aveam pretentii) Am inceput sa ne amuzam copios pe seama unor masini de lux ce-si consumau benzina facand act de prezenta in puterea noptii; pentru cateva minute m-am razvratit putin licentios la adresa unui anumit sofer, mi-a prins bine experienta :D. Intr-un final, cand eram hotarate sa pornim pe jos pana acasa, hop si maxi-taxi-ul salvator. Ne-am urcat respirand usurate pana in Tiglina si de acolo am luat un taxi :)).[Bietul sofer de taxi a cascat repede ochii cand i-am spus F. "baby give me a kiss", la naiba, aveam chef de glume dupa aventura de la periferie.:))]

Pe bancuta, cu luna plina deasupra, am realizat ca amintirile sunt la fiecare pas, departe de sertarele pe care uneori am vrea sa le inchidem. Nu pot sa ma ascund de lucrurile pe care le-am facut cu drag, se intorc mereu sa-mi aminteasca de tot ce a fost iar eu le primesc, in orice minut.

Nb.

Praf de stele/Run away

Imi amintesc un concert cu Vita... Enjoy:

Ah..si minunatul Catalin :D :

Quote of the day:

We are born wet, naked and hungry. Then things get worse.

Lotta luv!

Cateva ore mai tarziu

Imi place de noi :X Am o migrena usoara dar mi-am propus sa ma tin de propunerea (in/decenta) pe care am lansat-o in seara asta. Cu ochii aruncati pe fotografiile alea multe si scaunul rezemat de un cunoscut necunoscut pe care l-am ignorat frumos in acord reciproc, mi-am ales doua imagini despre care intentionez sa scriu (asa cum am promis! atat cat incape in fereastra de blog).

The highway - Cu mainile in aer, pe locul din dreapta, pentru ca acolo ma simt cel mai bine, simt vantul care-mi rascoleste parul. In goana cailor viteza, pietrele tresar ca dupa un somn bun, intr-o dimineata tarzie, poate la o zi dupa mahmureala cea dintai. Din difuzoare muzica se aude mai frumos decat oricand; afara e cald, sunt poate intr-un desert, sau aproape de pamantul uscat pe care il simt cum se ridica in mii de particule de praf. E drumul deschis catre nicaieri si oriunde. Eu ridic mainile in aer si nu ma astept la nimic. [pe fundal Morcheeba - Enjoy the ride]

Mainile - Incerci sa te ascunzi. E noaptea in care, din prea multa lumina, te-ai lasat descoperit. Imaginea ta te sperie, te-ai trezit parca singur, in acelasi trup pe care l-ai folosit cu alte trupuri, l-ai manjit cu alte amintiri care nu-ti folosesc la nimic. Esti murdar si zaci in sacul constiintei din care treptat te dezvalui mai pierdut. Te ridici si-ti plimbi mainile pe materia care te respinge, spoiala te infioara dar, in acelasi timp te atrage. Esti obisnuit cu panza de iluzii pe care ti-o arunci peste locul in care inca se mai aud batai de inima. Nu te recunosti, nu te suporti, nu te opresti din evolutia inversa pe care ti-o asumi cu fiecare pas gresit. In curand, lumina o sa scada, panza o sa strice golul in care te afunzi treptat. Doar mainile ti s-au lipit de un perete fals prin care ceilalti privesc, zambesc si merg mai departe. In curand lumina o sa dispara, la fel si tu. Doar mainile ti s-au lipit de un perete fals.

That was my exercise. 

Lotta luv!

Cartoon start

Great start or what? Evitand bormasinele si ciocanele de dimineata, din locuinta vecina, evitand si partea scarboasa cu proiectul la marketing bancar, evitand si incurcatura din corp D apoi corp M cautand corpul C [btw..unde este acest corp minunat C?:))], evitand si ritualurile de tip "pisi cat e ceasu' sa te scot la o cafea", saptamana a inceput sublim. E cald, e primavara, cu facultatea incep sa ma pun la punct, imi administrez regulat iesiri cu gasca minunata:X, planurile mele de viitor incep sa prinda contur si incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult...inghetata :D [cine stie cunoaste :-"]

The fabulous quote of the day:

“Just remember, the same as a spectacular Vogue magazine, remember that no matter how close you follow the jumps: Continued on page whatever. No matter how careful you are, there's going to be the sense you missed something, the collapsed feeling under your skin that you didn't experience it all. There's that fallen heart feeling that you rushed right through the moments where you should've been paying attention. Well, get used to that feeling. That's how your whole life will feel some day. This is all practice. None of this matters. We're just warming up.”

That's it babies! Lotta luv!

P.S. Trebuie sa aflu cu ce personaj din desene animate seman. Nu se mai poate!

In acorduri de chitara

E frumos! E atat de frumos!:X E cea mai frumoasa senzatie ever!! 

Ma trec fiori:X

*

and i like this:

*

Niciodata sa nu spui niciodata!

Everything but the girl

Oldies but goldies...fine music!:X [forget about the message :P] [la naiba! nu gasesti un videoclip ca lumea :D..enjoy this instead]

Asculta mai multe audio Muzica

Beautiful day today! :X

Alte timpuri, aceiasi oameni

Aseara am realizat ca nu purtam jacheta care trebuie. Dupa ce am scotocit prin geanta cautand cheile, mi-am dat seama ca nu in geanta sunt, ci prin buzunarele unei alte geci, in camera mea. Am zabovit un pic cu mana prin lucruri si am facut involuntar, o analogie la situatia in care ma aflam atunci la putin dupa ora 2 si atunci, dupa vreo cateva luni tulburi. Si aseara cautam un lucru pe care il stiam sigur in alta parte dar cumva, continuam sa-l caut in geanta. Cam asta s-a petrecut si cu restul evenimentelor din trecut. Cautam pana de curand ceva ce isi schimbase locul de mult, il stiam schimbat dar preferam sa il caut, apoi n-am mai facut-o.

Tata era treaz si m-a auzit scotocind la usa. Mi-a deschis si am purtat o conversatie draguta, de dimineata timpurie, apoi am plecat la culcare. Discutia cu fetele si excursia in Olimp cu zeii [:))], Bacardi si dezbateri despre brokeraj, Oana [Canta]Cuzino [:* A.], cele doua exemplare masculine din bucataria R. si apoi puloverul portocaliu care mi-a tinut de cald pana acasa, m-au facut sa realizez inca o data ca oamenii nu se schimba ci timpurile.

Sunt momente in care ne simtim mai increzatori, in care visam ca orice poate fi atins, in care ne multumim cu agitatia exterioara dar mai ales cu cea intrinseca; clipe in care orice obstacol poate fi depasit, orice pas inapoi devine unul inainte, orice palma o trezire la realitate. Ne aminteam anul zbuciumat prin care am trecut, toate etapele de maturitate, de crestere, toate abaterile, toate rautatile, toate cuvintele spuse atunci si toate pietrele care ne-au modelat caracterele. In ploaia de intamplari si oale sparte, din haosul in care fiecare incercam sa ne demonstram mai ales noua ca putem, din franturile clipelor in care ne-am razvratit, ne-am impotrivit, ne-am trezit la o masa privindu-ne in ochi. 

Efectul placebo pe care ni-l administram de la inceput, are o valabilitate redusa. Aseara traiam un alt efect. Oamenii pe care ii stiam in alte situatii, in alte episoade, oamenii pe care ii judecasem crunt pentru un mod de a fi sau a actiona erau aceiasi. Tot ei, cu bune si cu rele, cu aceleasi mentalitati, aceleasi impulsuri, aceleasi nevoi, in alte minute si alte spatii, cadre care nu schimbau cu nimic datele problemei. Faptul ca rezistasem de atata timp in prezenta lor, ajungand sa-i cunosc si sa-i accept, sa ma cunoasca si sa ma accepte, departe de alte timpuri, m-a facut sa-mi doresc sa astept viitorul impreuna cu ei. 

Nu suntem perfecti, nu suntem nici macar aproape de perfectiune. Nu suntem uneori modele, nici puternici, nu destul de intelepti, nu suficient de maturi, nu suntem in locul potrivit, la momentul potrivit, nu luam cele mai bune decizii, uneori nu ne asumam riscuri, nu ne bucuram indeajuns, nu visam, nu incercam. Suntem oameni insa, si ne-am obisnuit sa ne resemnam cu ideea ca "tomorrow is another day" si maine lucrurile se vor schimba, lucrurile nu noi...dar asta e deja alta poveste.  Astazi accept realitatea si mi-o asum, accept prezentul si il traiesc din plin, cu aceiasi oameni, in timpuri diferite.

I like this :

Lotta luv!

Ruthless Gravity

i just love this song...Voua ce va inspira? 

.

Asculta mai multe audio Muzica

.

"Something seemingly innocuous, such as the beating of a butterfly’s wings, might create tiny changes in the atmosphere that ultimately may be the catalyst for something larger, such as a tornado"( the Chaos Theory).

.

And still...there are more things capable of creating chaos...

It keeps gettin' better

Bucataria mea n-a mai fost niciodata atat de populata!:)) Un wrap-up al micii noastre intalniri ar insuma urmatoarele : telefoane mobile..multe! cola, tigari, cola, tigari, cola, "senvisuri", mazare, cola, ciocolata, cola, rahat turcesc [de ala turcesc ca-i mai dulce :))], cola :)), feisbuc, messenger, "TanarCrestin", chatting, chatting, Ilhem chatting, us chatting, multa tigara, fum, geamuri deschise, 6 fete, o intalnire clandestina dar spirituala :)). In cateva minute, frontul de conversatii s-a evaporat complet si in urma lor am ramas cu un mare zambet pe fata. Girls we should do this more often! :X

E primavara, e anotimpul schimbarilor, al renasterii. E timpul in care toate grijile zboara departe, toate gandurile se innoiesc, oamenii se reinventeaza. Astazi am inflorit, astazi m-am provocat, astazi m-am impins mai departe. Oamenii din jurul meu ma coplesesc cu fiecare cuvant, fiecare zambet, fiecare gest.[Multumesc A. :*] Imi plac sentimentele pe care nu le poti exprima in cuvinte. Imi plac zilele memorabile, cum a fost cea de azi.

Today was the first day of the rest of my life. I loved it!

Lotta luv!

[voi pastra citatul tau aici, pentru ca merita : "Don`t worry about the people in your past! There`s a reason they didn`t make it to the future."]

Asculta mai multe audio Muzica

I'm gonna be (500 miles)

The Proclaimers baby! And a great start of the day! Muuuaaah!:X

"But I would walk 500 miles
And I would walk 500 more
Just to be the man who walks a thousand miles
To fall down at your door"

...Lotta luv!<3...

Private emotion

Sunt ultimile minute din miercuri si le simt atat de dragi, atat de linistite si senine incat ma simt obligata sa le pastrez pentru totdeauna aici, pe caietul de notite.

Dimineata a inceput cu o cafea in compania celor doi zurlii, P. si D., dupa ce am fost "racolata" de la cursul meu preferat din toate materiile ciudate pe care le invat cu forta la facultate, relatii publice. Ne-am petrecut apoi timpul prin campus, eu asteptand-o pe doamna L. cu dosarul in mana, ei doi carcotind de zor, studentii aia mici si impresari defiland, cativa oameni dragi mie muncind, altii mimand o activitate. Am avut emotii dupa ce mi-am depus dosarul. Ii ziceam lui P. ca ma incearca un sentiment ciudat, era de fapt senzatia pasului pe care l-am facut inainte si pe care nu il voi mai da inapoi; am plecat apoi impreuna prin oras si senzatia s-a pierdut in alte discutii, alti oameni, alte ocupatii, conversatii dragute, de-ale noastre.

F. ma astepta uitandu-se la poze mai vechi de-ale ei. M-am asezat in patul ei guvernat de tabloul cu clovn (pe care il uram amandoua!) si am inceput sa cautam tot felul de melodii, poze cu Dony, date despre Dony, date despre prietena lui Dony (we're soo crazy, i kno'!:D) apoi videoclipuri vechi [Sweet Kiss - Alin alin, Angels - Asa's baietii =))], clipuri mai noi cu Connect-R si dansatorii lui minunati, eu savurand gustarile pregatite de aia mica si ea butonand de zor. 

Dupa o ora shumpic ea s-a dus la sala si eu m-am intors acasa cu bateriile aproape consumate. Timpul a trecut incredibil de repede si m-am trezit in statie, la multe minute dupa 8 asteptandu-l pe K. Incep sa devin punctuala!(desi credeam ca n-o sa ma vindec niciodata de boala intarziatului:D) Intr-un final a ajuns si K. cu mana dreapta accidentata. Ne-am urcat in masina si ne-am oprit in Dakota unde ne-am intins cursurile de analiza economico-financiara si ne-am "lafait" in formule, indici, amintiri din trecut, discutii din prezent, el cu un shoky si eu un cappy.

M-am grabit sa ajung acasa pentru ca planuiam sa pregatesc cina. L-am asteptat pe tata cu cartofi prajiti, cascaval si salata de rosii. Ce mai cina!:)) Dar am pregatit-o cu drag; aveam chef sa stau de vorba cu el, sa-i impartasesc bucati din ziua mea, bucati din planurile mele de viitor si sa-l ascult povestind despre cum i-a fost ziua. 

E deja joi. Miercuri a fost o zi plina de lucruri frumoase, oameni dragi, strazi umblate, cuvinte mestecate, emotii, zambete, planuri, clipe ce si-au lasat amprenta adanc in sufletul meu. Ieri am mai invatat cat de norocoasa sunt si cat de multe lucruri am, for granted. Adorm inca o data cu sentimentul unei vieti pe care o respir in fiecare zi, amestecata in oameni si idei. E momentul in care nu regret nimic, pentru ca toti pasii m-au adus aici.

Lotta love!

<3

This is for YOU, this is for ME

Ok, ce-i cu postarile astea vechi?..Well, m-am gandit sa-mi inchid vechiul blog dar intentionez sa salvez cateva postari so you'll get to read some of my old thoughts.:D Si pentru ca m-am apucat sa caut prin "sertare", mi-am amintit de Vincent - Don't hate on me. Enjoy! 

Decalaj

Noiembrie 01, 2008

"Intr-un minut, un fir de nisip schimba lumea...
Intunericul inghite lumina pana se pierde intr-un ciob de sticla...
*
Dimineata. Umed si rece. Nimic nou, aceeasi strada. Poate aceiasi oameni. Cu siguranta aceeasi ea. Pierduta in ganduri despre o noua lume sau poate cea veche dar cu alte coordonate. Un alt Nord, alt Sud, o alta traiectorie in banalul necunoscut.

Zgomot, voci, actiune. Ca intr-un decor pregatit din timp, toate isi intrau in rol. O conversatie aprinsa intre doi trecatori, traficul intens, sunetul ascutit al unei lame, scartaitul fortat al unei frane, un copil mofturos...cineva se straduia prea mult!

O clipa si STOP. Ca o imagine oprita, un printscreen neasteptat. Nicio masina, niciun sunet, nimic. O transa, un decalaj al timpului, o farsa. Niciun zambet, nimic schitat. Chipuri de plastic, o liniste cruda si rece, de dimineata. Asculta incet ritmul in care respira. Se concentra adanc sa numere, sa nu uite. Nu stia ce sa simta. Era un moment in care orice idee putea sa inceapa si sa se sfarseasca in acelasi timp. Fara regrete, fara asteptari, fara prea multa ratiune.

Ca un blitz, lumina intrerupse acea intarziere temporala. Acelasi haos..praf..o conversatie inutila..acelasi copil razgaiat.Tot ea. Acelasi trotuar, aceeasi dimineata. Cine mai stia ce se petrecuse? Cine constientizase? Care era rostul?...Se urca in masina si pleca. Se uita in urma, prin geamul care cunoscuse mii de amprente.

Acela fusese momentul ei, semnul ei si atat...acum traia linistea dinaintea furtunii sau pulsul unui nou inceput...al aceleiasi zile."

Sonnet

25 Ianuarie 2009

"In seara asta …

…simt nevoia sa respir!..in aer e un fel de sufocare continua pe care nu pot sa o suprim. E un fel de lipsa perpetua pe care nu pot sa o umplu cu nimic. E o stare de moment ?..poate ca da ! poate ca ma eschivez iar si uit sa descopar ce vreau eu de la mine, eu de la altii..ce pot sa dau in schimb si ce pot sa iau. Uit sa ma gandesc ca traiesc si atat, fara reguli, fara teama de a nu fi eu !...poate si de asta imi plac lucrurile simple, care nu-mi dau ocazia sa ma complic… sau poate din cauza asta ajung mereu sa ma joc din dorinta de a ma complica. Ma invart in jurul meu cu fiecare gand..ma pierd in fiecare refren si iubesc sa ma trezesc iar in haos…sa nu respir, sa nu stiu raspunsuri, sa nu intreb, sa nu fiu intrebata, sa astept, sa fiu asteptata..sa seduc, sa fiu sedusa, sa plec si sa ma intorc. Si in mijlocul acestei furtuni sa raman claustrofoba la granita dintre ceea ce simt si ceea ce vreau… in fiecare zi .

*

Taci !
Lasa-ma sa adun linistea si s-o arunc in mine…
Lasa-ma sa aud muzica si s-o ascund in mine…
Lasa-ma sa pierd orele si sa ma regasesc,
Lasa-ma si taci !
Vreau doar sa fiu completa .
Nu ma-ntreba de ce ..nici eu nu stiu.
Poate din curiozitate sau nebunie.
Azi vreau sa taci si sa pleci
Vreau sa te privesc fara sa vrei
Sa te privesc…
Iar tu sa taci.

si-atat de perfect suna melodia asta (the Verve- Sonnet)
iar eu nu pot sa respir..."

[din seria "Alte ganduri" ... to be continued]

Locuinte lacustre

...Si cum ma plimbam eu agale cu umbrela mea roz, mi-am dat seama ca azi e marti si ca m-am trezit mult prea devreme sa fac lucruri deloc interesante prin fabulosul Galati City cu tata proaspat scos din toane. N-a fost un timp pierdut desi ploaia ne-a insotit la tot pasul si cu ea aceeasi "mahmureala" de somn neimplinit. E miez de zi dar e ca si cum ar fi 7-8 seara. N-am niciun cheeeeeeeeeef!! dar mai am multe de facut pana inchei ziua so, i betta' find my motivation. 

Pana una alta, Cristi mi-a amintit de vremurile bune, cu melodia de mai jos (care merge de minune cu atmosfera asta trista. I got five on it baby!!..today is a good day for science, i bet!)

Lotta luv! 

my Glory Box

Ah!:D Can't help it! Ador si melodia asta, ca tot mi-a adus aminte P. de ea :

I'm so tired, of playing
Playing with this bow and arrow
Gonna give my heart away
Leave it to the other girls to play
For I've been a temptress too long

Just. .

Give me a reason to love you
Give me a reason to be ee, a woman
Its all I wanna be is all woman

So don't you stop, being a man
Just take a little look from our side when you can
Sow a little tenderness
No matter if you cry. [...]

For this is the beginning of forever and ever...

Cat de mare e un ou mic?

...neinteresant, right? Cam asa suna toate intrebarile din capul meu, la momentul T0 (adica "te zero"= initial :D) Dupa cateva minute bune in frig, ascultand-o pe aia mica povestind intamplarile ei cu onanisti si aventurile cu Zizu pe strazi, m-am grabit sa ajung acasa, la caldura. Nu-mi place vremea asta capricioasa, cand e frumos si soare, cand e frig si vantul ma ridica pe sus. Ma tot gandesc la copii mei ne-nascuti, cei 5 la numar, baieti si fete, care sa-mi semene daca nu la chip macar la caracter, toti zurlii si vorbareti si uneori emonei si alteori cascati dar de cele mai multe ori, pasionati de viata. Ii astept pe toti cu drag si de asta uneori, ma protejez mai mult decat trebuie pentru ca stiu ca sunt multe alte dati in care prefer sa tremur de frig in bluza mea preferata.

Geniala integrama din Dune cu K.!! Sunt sigura ca baietii si blonda draguta ("un pai pentru cafea?";;)) deja se gandeau pe unde am disparut sau daca ne-am schimbat locul de rendez-vous. Well astazi am revenit in forta, ne-am lafait cu ziare si reviste si bancuri si poze cu vulcanul deja faimos si salate cu piept de pui si ciuperci (neaparat!) proaspete, si clatite, si cafea si cola si nestea si mixul dintre toate si vorbaria noastra, complicitatea dintre fete si apoi gura mea sparta :D si masuta noastra si cam atat. (damn am chef de vorba, si sunt singurica bing bang :-")

Afara ploua. E "vreme de taiat vene" vorba lui P., eu n-o simt chiar asa. Uneori ploaia e buna, ma linisteste, ma calmeaza. Azi insa vreau sa-mi pastrez energia cu care mi-am inceput saptamana. Azi ma simt bine in pielea mea, asa zurlie si neinteleasa si copilaroasa, si mai matura si mai orgolioasa si carcotasa si zeflemista si de toate pentru toti :D. Simt ca ma asteapta o calatorie frumoasa si sunt dispusa sa o primesc oricand cu bratele deschise. 

Lotta love kids!

[nimic surprinzator, aceiasi fluturi...][my song:]

Up to date

Mijlocul zilei m-a prins vegetand in camera cu usa deschisa. Telefonul a sunat de doua ori, a doua oara am raspuns. Mai cu voie, mai fara voie, fetele m-au scos din casa si am pierdut cateva minute bune in fata blocului. Imi era dor. Desi trecusera cateva ore, imi era dor sa le vad, sa le aud. Mi-am aruncat cateva haine pe mine si am coborat in papuci. Toate sentimentele de tristete s-au dus cand le-am vazut; toate trei pe scari asteptandu-ma, zambindu-mi asa dulce, putin ingrijorat dar privindu-ma cu mult drag. Le lipsisem la fel de mult cum si ele imi lipsisera. Dupa o pauza scurta, ca o avalansa au izbucnit povestirile, intamplarile, rasetele si glumele. Ne-am pomenit si cu zuza de A. si tin sa precizez ca dupa-amiaza mea de duminica cu accente depresive si spleen, s-a transformat incet intr-una vesela si calda. Luv you girls :*

Tot azi mi-am exersat portugheza intr-o scurta dar frumoasa conversatie pe Feisbuc. Interlocutorul meu (cum i-a zis P.) m-a complimentat din prima cu un "Oi!Mui sexy seu beiju" dar am ajuns la subiecte mult mai serioase de atat. Usor luata de val, m-am apucat sa-i traduc lui P. o propozitie, ca tot vroia el sa stie cum suna in limba asta sexy pe care o ador. M-am descurcat!:D 

M-am plictisit de cursuri si de tot. Astazi am simtit lipsa multor lucruri; fiecare gand despre ele m-a ars inca o data, in locul vechilor cicatrici. Am insa mult prea multe ganduri noi si oameni dragi cu care imi pierd minutele si orele si zilele in alta directie, departe de ce a fost.

[Longe dos olhos, longe do coracao.]

Lotta love.

Din carti

“Îmi fac impresia, când mă uit înapoi, c-am purtat în mine viaţa unui străin... Totdeauna mi-am închipuit sufletul omului ca o visterie cu odăi multe, unele pline de comori, altele deşarte. Mulţi oameni, cei mai mulţi, trăiesc toată viaţa în cămăruţele cele goale şi veşnic deschise, căci celelalte sunt zăvorâte cu lacăte grele, şi cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoşat ca şi întunericul. De aceea m-am străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar şi comorile sunt înşelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvneşti pe cele mai ascunse? Poate cea mai de preţ nu ţi-o dezvăluie decât moartea, şi totuşi o doreşti cu lăcomia avarului? O fi deşartă chiar râvna aceasta? Fără ea însă viaţa n-ar mai avea nicio valoare şi nu s-ar deosebi întru nimic de viaţa unei gângănii!. Azi simt c-am descoperit o comoară nouă şi trebuie s-o apăr cu orice jertfă!”(Padurea spanzuratilor)

"Sufletul tau sa fie totdeauna la fel cu gandul, gandul cu vorba si vorba cu fapta caci numai astfel vei obtine un echilibru statornic intre lumea ta cea mica dinauntru si lumea dinafara. " (Padurea spanzuratilor)

“Inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor şi de-abia pe urmă coboară mai jos, despărţindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima.”(Padurea spanzuratilor)

"Sufletul rătăci un răstimp, parcă şi-ar fi încercat zborul spre o lume nouă. Conştiinţa pură se reînchega pe cât rămâneau mai departe urmele vieţii materiale. Încet-încet, sufletul îşi redobândi limpezimea. Mişcarea se intensifică mereu, prin planuri tot mai luminoase. Spaţiul însuşi se rotunjea în nemărginire până unde timpul se confundă cu imobilitatea."(Adam si Eva)

"Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea." (Adam si Eva)

"Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii."

Liviu Rebreanu

Haz de necaz

Citeam de zor pentru lucrarea de luni si am gasit intr-un caiet de prin liceu o foaie cu ce urmeaza. Am zambit gandindu-ma la anii aia si la ce-mi zbura mintea pe-atunci. Enjoy:

* Nu-ti inchipui ca poti schimba un barbat decat daca este in scutece.

* Ce faci daca prietenul tau pleaca? Inchizi usa.

* Definitia celibatarului : Un barbat care inca n-a facut o femeie sa se simta prost.

* Femeile nu fac barbatii de ras. Majoritatea se fac singuri.

* Ce ai cand tii in mana doua bilute? Atentia totala a unui barbat.

* O femeie care vrea sa egaleze un barbat pur si simplu n-are onoare.

* De unde iti dai seama ca un barbat minte?... Isi misca buzele.

* Cum se numeste un barbat pus in lanturi?... Demn de incredere.

* Cum se numeste un barbat care si-a pierdut 90% din capacitatea de a gandi?... Vaduv.

* Ce intelege un barbat prin a face treaba in casa?... Sa-si ridice picioarele ca sa poti aspira.

* Cum isi sorteaza barbatii rufele?... 2 categorii : murdare si murdare dar care se mai pot purta.

* Care e cel mai scurt drum spre inima unui barbat?... Prin piept, cu un cutit ascutit.

That's it! Tin sa precizez ca nu sunt feminista si inca apreciez barbatii. (pe unii cel putin)

Lotta love!

Viceversa

...plutesc in deriva pe gheata subtire. sticla scrasneste din dinti si se crapa incet in mii de bucati, mii de cristale reci si crude. un val ma leagana pe patul meu de gheata si tresar din somnul greu cand undele imi gadila burta...

...in desertul uscat ma plimb urmarind pasii care se sterg unul cate unul. nisipul inghite urmele, ca si cand n-as fi existat niciodata. merg de cateva ore si am obosit. aerul inecacios imi usuca oasele; le simt greoi si ma opresc. in zare gol, doar nisip...

***

pe drumul inapoi m-am oprit de trei ori.mi-am aruncat privirea in pamant si am asteptat minutele sa curga. gandurile s-au inghesuit sa ma sufoce, sa ma sugrume. le-am acceptat. le-am primit asa cum primesti ultimul sarut sau ultima imbratisare. mi-am facut curaj apoi si m-am intors. intuneric si liniste, m-am trezit tarziu.

calc gheata subtire si respir nisip.

nimic nu mai e la fel.

On a good day

[...]

Been talking to myself forever, yeah
And how I wish I knew me better, yeah
Still sitting on a shelf and never
Never seen the sun shine brighter
And it feels like me
On a good day.

I love.

[ http://www.youtube.com/watch?v=7LNeMUaJEac&feature=fvst ]

Cald, rece, cald

Am dormit muult, m-am intins in patul meu mare si gol pe jumatatea ta, am luat micul dejun cu verii mei, m-am imbracat frumos, m-am incaltat si am iesit pe usa. Aveam un chef nebun sa merg la facultate, sa scriu, dar destinul a facut sa intarzii (da sigur:D) si sa dau peste D. la fel de intarziat ca si mine. Am mers la o cafea in MamaMia si ne-am povestit vrute si nevrute, el mi-a povestit despre ea, eu i-am admirat pentru ca merita, oamenii veneau si plecau, noi povesteam.

Spre ghinionul (bine, norocul) meu, programul la facultate s-a scurtat, fara ca eu sa apuc macar sa defilez prin campus. Am plecat spre casa, si am inceput sa butonez telefonul, stiind ca cei doi porumbei erau singuri(n-as fi vrut sa intervin in clipele lor de intimitate). Fiecare avea treaba lui, K. cu bodega, F. p-acasa, asa ca mi-am investit timpul cumparand chestii.(ce convenabil!) Cand m-a sunat Cosmy, eram prin centru, ei se plimbau pe faleza si m-au invitat sa-i insotesc. N-am spus nu. A fost o plimbare placuta, am fost intr-un loc nou (ciudat, Marian stie orasul mai bine decat mine), am discutat, am primit multe sfaturi de la un om mai intelept decat as putea fi eu vreodata, am mers prin magazine, am probat diverse, a fost frumos.

***

In oras cu gasca vesela a fost :X Ar trebui sa ne gandim serios la posibilitatea unui show gen "Ridin' Notorious" sau "Gang unleashed" =)) I love you guys!:"> sunt fluffy but i like it! Ce daca ramanem mereu ultimii prin localuri si enervam saracii chelneri care stau dupa noi sau ca in curand, la Mac o sa avem masa cu ecusoane special facute cu numele noastre sau ca in Dune ne vom trezi din senin cu bauturile noastre preferate pe masa? Viata e frumoasa, cel putin azi:X [si-as fi spart niste cauciuce pe la C. mvaii mama!:))]

***

Uneori ma gandesc ca adevarul sta in fata mea dar mi-e frica sa-l primesc, mi-e teama sa-l accept pentru ca, in sufletul meu multe lucruri stau neterminate, ranile sunt inca deschise si inca astept curaj, chiar daca ar fi poate in plus. Ascultandu-i insa pe toti oamenii astia, imi dau seama pe zi ce trece ca eu sunt singurul meu dusman de temut. Doar eu! Si in ziua in care o sa accept ca nu sunt asa cum vreau sa par, mai puternica, mai hotarata, mai increzatoare, o sa ard si o sa pornesc de la zero. Pana atunci raman eu cu mine in fiecare zi, si in fiecare zi mai invat cate ceva.

Lotta love! [thank you!]

Decembrie

Afara e frig. Ce mai conteaza? Nu e indeajuns sa-i tina departe unul de celalalt. Si-au pierdut ultima jumatate de ora sarutandu-se in cativa centimetri parcursi. Se strang in brate, se desprind, se harjonesc. Se arunca cu aceeasi sete muscand din buze ca si cum ar fi un ultim sarut. Se opresc din cand in cand si-si mangaie chipurile, ea pe-al lui, el pe-al ei, secundele trec prin spatiul gol. E momentul in care nimic nu mai conteaza, nu e destul de frig, nu e destul de tarziu, nimeni nu e destul de important. Isi jura cuvinte pe care mai tarziu le vor incalca, isi spun vorbe dulci care mai tarziu le vor face inimile sa sangereze, se mint frumos traind clipa prin fiecare sarut. Sunt fericiti pentru ca impreuna se desprind de pamant, uita de tot, de oboseala, de griji.

Deasupra cerul ii priveste. Cativa trec pe langa ei fara sa-i observe cum stralucesc. Sunt doar doi indragostiti, intr-o noapte banala. Pentru ei e prea frig sa se opreasca sau poate fiecare alearga spre alte buze, alte imbratisari calde.

S-au mai miscat un centimetru. 

Ninge.

Bucati de zi

Mai matinala decat as putea sa fiu eu vreodata, verisoara mea urmarea o emisiune si se amuza copios pe seama unor vedete cu etichetele pe-afara. Dupa un somn cam chinuit, trebuie sa recunosc, mi-a placut conversatia de dimineata, din baie, eu cu placa in par si ea in tocul usii mancand capsune si povestindu-mi diverse. Bineinteles, m-am intins la vorba si m-am trezit cu cateva minute inainte de 10 iesind pe usa, in graba, lasand-o in urma mea.

M-am urcat in maxi si m-am intalnit cu A. apoi cu V. si mi-am continuat discutiile matinale. (la naiba, chiar sunt o persoana care vorbeste mult! can't help it though!) La facultate, cursul de relatii publice a fost destul de interesant, satisfacator mai bine zis pentru ca majoritatea lucrurilor le stiam [ma umflu putin in pene :P]. Analiza valorii continua sastea in topul materiilor inutile din care nu inveti nimic folositor sau practic. Inca ma mai intreb de ce oare tot desenam noi frigidere, becuri si alte treburi d-astea cand cu siguranta n-or sa ne foloseasca in viitor. Domnisoara profesoara(150!) se uita destul de uimita la ipod-ul de pe banca si mi s-a parut amuzanta intrebarea ei de copil mic "ce e aia?" Cam asta as fi intrebat-o si eu, uitandu-ma la tabelele si schemele ei inghesuite pe tabla magica.

F. a scapat azi de o masea de minte in schimbul uneia noi. Atat ea cat si R. traverseaza probabil un boom de inteligenta si intelepciune, asa cum spune zicala. Eu imi amintesc cu greu perioadele in care mi-au crescut maselile de minte; stiu doar ca ma incalzea gandul asta cum ca as fi la apogeul capacitatilor mele intelectuale. (nici pe departe!) Am petrecut cateva minute cu ea, pe o banca, pe faleza, discutand despre trecutul relatiilor noastre, uneori parca trase la indigo. Bancul ei sec, ne-a trezit un pic la realitate (femeile chiar au prea multe asteptari si din cauza asta, mereu raman in pierdere) si amandoua am decis ca indiferent de orice, trecutul e trecut dar ceea ce suntem si ceea ce am fost pentru unul sau pentru altul,este unic si asa o sa ramana.

Cand am ajuns acasa, mare veselie mare. Cosmy gatea sub indrumarile atente ale tatei si privirile gingase ale lui Marian. Mi-ar fi parut rau daca ar fi plecat la pranz, mi-e draga atmosfera asta.

Zilele se duc atat de repede! Ieri am observat ca gresisem numaratoarea, aveam doua zile in avans probabil din cauza plecarilor recente. Ma gandesc serios la un pas important care ar  schimba tot, cel putin pentru o perioada de timp. Desi nu ar trebui sa stau prea mult pe ganduri, pentru ca ar fi gura de aer proaspat pe care o astept, ceva totusi ma tine in loc. Nu am prea mult timp la dispozitie sa iau o decizie dar azi nu vreau sa ma mai gandesc la asta, cel putin cateva ore.

Ma intorc la grupul vesel.

Lotta love!

[mood : http://www.youtube.com/watch?v=Q2s9dpKvI50]

99 things about moi

Yey, alta leapsa!:D Saru'mana F. Voi incepe lista mea de lucruri despre mine (ca tot sunt narcis!:D)

1. Numele meu e Marusia (si mi s-au intamplat multe lucruri dragute pentru ca am un nume diferit)

2. Ma mai cheama si Laura (dar asocierile cu "balaura" si "gaura" ma fac sa evit detaliul asta)

3. Cand eram mica prezentam stirile papusilor mele, vroiam sa devin arheolog (strangeam pietre si umpleam casa) sau politist (asta chiar ca e ciudat!)

4. Am pleznit un baiat o data pentru ca mi-a luat papusa -> ce-i al meu e al meu [se stie !:))]

5. Imi plac dulciurile, pbbil am diabet..ceea ce duce la numarul 6

6. Sunt ipohondrica (daca simptomele vreunei boli mi se potrivesc atunci sigur sufar de ea)

7. Am un inceput de claustrofobie (urasc usile inchise..de asta n-as putea sa traiesc cu F. niciodata, ea le inchide!)

8. Imi place sa ascult muzica, oricand la orice ora, oriunde

9. Imi place sa primesc flori

10. Uneori traiesc intr-o lume a mea (mi-ar fi placut sa ma nasc in alta epoca)

11. Am incredere in oameni ff greu iar cand sunt dezamagita e de rau

12. Sunt sincera!(ma ia gura de multe ori pe dinainte, si nu mereu gandesc lucrurile de 2 ori)

13. Nu-mi place ciulamaua!

14. Am o pasiune pentru lenjerie intima si mereu imi asortez chilotii cu sosetele :))

15. Imi plac papusile (mai ales cele cu cheitsa..remember Violet?:X)

16. Imi plac oamenii curajosi (si curaj nu inseamna neaparat sa sari cu parasuta)

17. Visez uneori la o iubire complicata dar mai presus de orice

18. Imi plac filmele inteligente, thriller-urile in general

19. Citesc carti filosofice, si poezii, in fiecare seara inainte sa adorm imi caut un citat cu care sa am trezesc a doua zi

20. Am o pasiune pentru PR (vreau o cariera in asa ceva.God help me!)

21. Ma relaxeaza calatoriile cu masina

22. Ma plictisesc enorm de repede

23. Sunt exemplul perfect de "drama queen" (exagerez si exagerez, pt mine totul e la maxim!)

24. Uneori mi-e lene sa fac lucruri

25. Alteori ador sa fiu bagata in priza, facand chestii contra timp

26. Imi plac oamenii, imi place sa vorbesc (cine stie cunoaste!:D)

27. Colectinez orice imi aduce aminte de ceva sau cineva (o sa mor ingropata in mormane de nimicuri!)

28. Imi plac animalutele, nu rezist niciunui catelus sau pisicuta, de fapt, orice pui de vietate

29. Nu-mi e frica de gandaci :)) Ba chiar mi se zice "exterminatoru'" la mine in casa (pana si tata se urca pe scaune!)

30. Mi-ar placea sa ajung in viitor in Egipt, pe Valea Regilor

31. Stiu 5 limbi straine, dar nu e deajuns

32. Am obsesii gen apa curgand la baie in miezul noptii, usa descuiata, placa uitata in priza, aragaz deschis, lumanari aprinse (i'm crazy, i know!)

33. Imi place sa las apa sa curga peste mine cand fac baie

34. Urasc sa fiu singura

35. Ma imbat rar, dar cand o fac injur[:">] si ma apuca pofta de curatenie :)) 

36. Sunt perfectionista, petrec si zile intregi doar sa fiu multumita de ce fac (rar sunt pe deplin!)

37. Parfumul meu preferat e "Omnia Christaline, Bvlgari"

38. Foarte rar cunosc oameni care sa ma intimideze

39. Imi plac accesoriile, parfumurile, cosmeticele insa doar le colectionez

40. Mi-ar fi placut sa fiu designer vestimentar

41. Cand eram mica pictam in expozitii, am cantat la vioara, am facut dansuri

42. Vreau sa ma apuc de dansuri latino (lamento boliviano :X)

43. Imi place sa petrec ore in sir cu prietenii mei

44. Niciodata nu imi gasesc ceva de imbracat, cand trebuie sa plec pe undeva 8-|

45. Sunt foarte pretentioasa si ajung sa-mi cumpar lucruri pe care mai apoi nu le folosesc pentru ca nu-mi plac

46. Imi plac lucrurile misterioase, ma intriga triunghiul bermudelor si povestile despre vase pierdute in neant

47. Vreau sa am 5 copii (am zis!)

48. Stiu sa fac de mancare dar nu ma omor dupa asta. Tind sa cred ca nu sunt facuta sa fiu "housewife"

49. Uneori imi place sa ma uit la desene animate si de Craciun ascult colinde

50. Imi place sa fiu in centrul atentiei (eu macar recunosc :D)

51. Sufletul meu pereche este sora mea

52. Mi-as tatua un cod de bare la ceafa sau numele surorii mele intr-un dialect

53. Nu sunt o persoana obisnuita, nici nu-mi doresc sa fiu

54. De cele mai multe ori principiile mele nu corespund cu lumea exterioara

55. Ma implic 150% in tot ceea ce fac, mai ales in relatii

56. Imi plac portocalele, grefele, pomelo, lamaile 

57. Imi place sa scriu si sa interpretez lucrurile my way

58. Sunt justitiara, si de cele mai multe ori imi fac dreptate singura

59. Cand eram mica ma jucam cu lego si aveam o pasiune pentru puzzle

60. De curand nu imi mai fac planuri de viitor, pentru ca e inutil. Prefer sa traiesc clipa.

61. Nu-mi plac oamenii ipocriti, mincinosi, fatarnici, milogii si cei care nu isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce zic/fac.

62. Imi plac gentile, am cateva

63. As vrea sa am un apartament mic dar cozy.

64. Imi plac paturile mari, in centrul camerei (vezi Morandi - love me)

65. Arat mult mai bine cand nu sunt odihnita :))

66. Imi place sa COMMunic muult :))

67. Sunt superstitioasa

68. Pun multe intrebari (si mie si celorlalti)

69. Cand sunt nervoasa sau am emotii imi aranjez inelele

70. Imi place sa citesc horoscopul

71. Adorm cu televizorul deschis, muzica pornita

72. Imi e frica sa conduc, nu ma vad facand asta prea curand

73. Am rau de inaltime

74. Stiu sa impletesc coronite din flori, imi place sa coafez si sa machiez :))

75. Imi place sa spal vase din proprie initiativa insa 

76. Cand port tocuri ma simt incomod pentru ca am impresia ca sunt prea inalta

77. Imi place sa port ruj rosu pentru ca reactiile celorlaltima fascineaza

78. Ma intriga Marilyn Monroe

79. Nu sunt facuta pentru sport. Daca eram obeza, muream carata cu macaraua din casa!:D

80. Imi place totusi badmintonul

81. Dorm mult, foarte mult, extraordinar de mult (pbbil recuperez 2 ani de @)

82. Imi plac prajiturile :X

83. Cred in destin, in vorba F. (if it's meant to be yours it will be no matter what!)

84. Sunt foarte devotata prietenilor si oamenilor pe care ii iubesc

85. Pe oamenii pe care nu-i suport ii resping instantaneu sau ma folosesc de orice sa-i umilesc (sorry!)

86. Imi place sa ma maimutaresc, sa ma alint, sa cant cand sunt obosita/plictisita

87. As putea sa pierd ore in sir pe plaja la mare, intinsa pe nisip

88. Dorm cu ochii deschisi, la propriu!(uneori si sforai :D sorry:-")

89. Am 22 de ani, arat ca la 16 si uneori gandesc ca si cum as avea 30

90. Inca nu m-am descoperit pe deplin

91. Iubesc senzatia primului sarut (sunt putine saruturi pe care mi le amintesc)

92. Mi se pare senzual sa fumezi insa n-as incerca niciodata

93. Am multi prieteni baieti si cateva prietene bune 

94. Am o problema cu vocalele duble

95. Imi e frica de cutremure si tunete (mi-ar placea insa sa fiu prinsa intr-o furtuna cu cineva pe care sa-l iubesc :D)

96. Nu mi-e niciodata teama sa recunosc ca gresesc, sunt chiar constienta cand o fac

97. Imi place sa-mi fac bagaje

98. Trag mult de timp, intarzii mereu si pierd vremea cu chestii inutile

99. Mi-e dor.

That's it! Damn, mi-a luat si mie cam o ora dar voila!Dau provocarea mai departe oricui!

In familie

Dimineata m-am trezit cu un telefon din partea verisoarei mele din Buzau. Era in vizita pentru a 2 a oara in Galati, saptamana trecuta insa, nu am avut suficient timp sa o primesc cum se cade. M-am dezmeticit in graba, cu parul ciufulit si inca somnoroasa i-am deschis usa lui Cosmy. M-a luat in brate, am pupat-o si am invitat-o in casa. Am petrecut multe ore vorbind despre de toate. Tata varuia de zor in bucatarie. Zilele astea a profitat de timpul liber (mai mult impus de situatia in care se afla) si s-a apucat sa varuiasca tot!:)) [somebody stop him!!]

Ne-am uitat prin pozele Czei, prin cateva poze de-ale mele, bine, mai mult prin ale ei pentru ca ale mele nu erau atat de interesante. In scurt timp a venit si Marian, sotul ei (Irinel cum ii zice ea, pentru ca e o diferenta de vreo 20 de ani intre ei), de la cursurile pe care le face in Galati, lucru necesar in vreme ce e marinar pe o nava. Ma gandeam, multi marinari in viata mea : tata in tineretile lui hoinarea pe nave cu cubanezi, spanioli, turci, de profesie electrician naval, varul meu acum prin alianta tot marinar, si mai am un exemplu dar ma opresc.[:P]

Plin de var dar multumit de rezultat, cu trafaletul in mana, admirand albul din bucatarie, tata ne-a trimis pe toti la cumparaturi. Mi-s foarte dragi, desi e o diferenta notabila de varsta, se inteleg foarte bine. Eram cat pe ce sa cumparam jumatate din Alcom. :)) Marian nu se mai satura din cumparat!!(si se mai zice ca femeile cumpara si cumpara si cumpara!) Nu zic ca mi-a displacut experienta :D a fost o chestie draguta, obisnuita dar draguta, mai ales ca nu-i vad foarte des dar cand ii vad si ne adunam cu totii la masa, chiar ma simt in sanul unei familii, alta decat cea monoparentala cu care m-am obisnuit.

Marian e plecat putin in Braila sa-si recupereze masina dintr-un service iar eu am ramas cu Cosmy si cu tata acasa. Ei vorbesc prin bucatarie de zor, admirand peretii lui tata iar eu mi-am luat putin timp sa scriu. Casa rasuna diferit, e mai mult zgomot, personalitatea zurlie a verisoarei mele insufleteste atmosfera, ma simt bine, doar Zizu mai lipeste :X

Lotta love kids!

[and...10x]

Ocean Eyes

Multumesc I. [:*] Am citit versurile la statusul tau si m-ai facut curioasa. Faina melodie [:X], noapte buna! [miss you Z.]

When violet eyes get brighter,
And heavy wings grow lighter,
I'll taste the sky and feel alive again.
And I'll forget the world that I knew,
But I swear I won't forget you,
Oh if my voice could reach back through the past, 
I'd whisper in your ear, 
Oh darling I wish you were here.

Minulescu

Romanţa zilelor de ieri ,

Ion Minulescu

Taci,
Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâielor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept,
Şi să nu mă chemi pe nume -
Să-mi deştepţi din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept...
Ocoleşte-mă cu groază, ca pe-un stârv de om ucis -
Nu de oameni,
Ci de mâna ne'ntrupatelor dorinţi -
Şi pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cumunţi!...
Ocoleşte-mă cu groază...
Dar opreşte-te deoparte,
Să mă poţi privi de-a-ntregul
Şi să-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele deşarte
Şi romanţa nesfârşită, căci arcuşele s-au frânt!

<3<3<3>

Shopping

Deci cine-ar fi crezut ca imi voi face cumparaturile cu DJ (p)Razz ?:))..Eu in niciun caz (si ce ironie a sortii, am si o rima!). Mi-am facut cateva achizitii din supermarketul de la Potcoava si printre raioane il auzeam vorbind la telefon despre Radio 1 si PRO FM si incompatibilitatea dintre cele doua posturi de radio, incercand sa il indrume pe un oarecare in a face o alegere potrivita pentru promovarea unui eveniment.

Nu mi-am dat seama din prima, si probabil as fi continuat sa-mi fac cumparaturile in acelasi ritm confuz pe care il am mereu, cand ma plimb prin magazine daar, a tinut mortis sa-mi lase impresia cum ca ar fi "marele" DJ si mai mult, si-a dictat si id-ul de messenger prin telefon, nehotaratului de pe celalalt fir, iar eu m-am grabit sa scurtez experienta, nu de alta dar ne tot ciocneam printre rafturi. Ma amuzam copios, cu el in spatele meu, vorbind la telefon cu texte cat mai sofisticate, plimbandu-si cosul cu pizza congelata, cola si alte cateva porcarii.

***

Azi l-am vazut. Iar!...Nu stiu de ce, pentru ca mi se intampla foarte rar, dar ma intimideaza. N-am putut sa-l privesc pana la capat pentru ca m-am trezit cu ochii lui rascolindu-i pe-ai mei. Frumos sentiment!...

Lotta love!

Monday, not the fun day

Foielile lui tata prin camera au reusit sa ma trezeasca in sfarsit pe la 11 shumpic. A fost a2a oara pe ziua de azi, pentru ca m-am trezit initial pe la 8 insa mi s-a parut muult prea devreme asa ca l-am invitat pe domnul Peste la un alt vis draguts. M-am grabit sa-mi incep ritualul de verificare a mailurilor si m-a surprins un offline care mi-a luminat ziua. (iti multumesc !:*)

Intr-o fractiune de secunda, s-au deschis multe ferestre, mai multe decat de obicei, intr-o zi de luni, cu vreme capricioasa. Unele m-au amuzat, altele m-au surprins, una mi-a dat de gandit asupra conditiei umane, mai exact asupra deplinatatilor mintale in care ne aflam uneori, intr-un anumit moment al vietilor noastre, duse de cele mai multe ori cu un scop.

Individul cu pricina, ma astepta cu jind (tind sa cred), asa cum facuse si cu celelalte fete, sa ma intrebe de ce nu am venit la evenimentul de sambata. Intrebarea lui ar fi fost ca si el, inutila, daca s-ar fi sarit peste dozele in cantitati reduse de data aceasta, de cinism si nesimtire. Evident, n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ca e in plus, in dimineata mea frumoasa, asa ca m-am angajat intr-o discutie de 2 lei.

Am hotarat, stand la o cafea cu fetele ca e mai bine sa dau un raspuns tuturor celor care inca se mai intreba de ce lucrurile n-au urmat fagasul normal, sambata seara. Ce mi se pare mai amuzant in povestea asta e ca, diferentele dintre ei se observa si mai mult cand unul ataca iar altul te adauga pe Feisbuc la friends (no offence honey dar noi nu suntem prietene)

Am cules de prin conversatii cateva vorbe de duh, ce ar intra in categoria motivelor pentru care, fiecare din cele 6 am ales sa ne petrecem altfel sfarsitul de saptamana. Enjoy (or not):

1) X : veniti la pass the flame? toate? Aham, bun. Pai daca e dupa pass the flame, in noaptea aia o sa vin si o sa va injur in fatza. (lui C.)
2) X : pana mea, meriti sa fii calcata in picioare. Adica nah, e perfect normal sa fii calcata in picioare cand tu arati ca oglinda este un lucru vital pentru tine. nu am fost niciodata omul tau, am fost mult mai mult decat atat.(mie)
3) X: i am not actually a person
4) X: and fuck off (lui F.)
5) X : refuz sa cred ca voi ati ales sa fiti iresponsabile pentru ca noi am fost nesimtiti(nu ca nu am fi fost, dar zic asa)
X: ah nu, chiar nu v'am salutat la nc
X: eu nu am o parere prea buna despre voi ca si persoane, ca si oameni
X: si nah, e perfect normal sa nu am
X: glumind putin misogin asa, sunteti femei si asta e primu defect
X: deci problema a fost cea veche
X: cu respectu si atitudinea(nu ma intelege gresit, sunt perfect convins ca am avut atitudine de cacat)
X: adica nu ne intelege gresit, noi nu suntem nesimititi per general
X: suntem asa doar cu voi (lui C.)

Si ma voi opri aici. Sunt doar cuvinte, corect, 10 % din cate s-au tot aruncat. Dar din cuvintele astea, voi v-ati fi sacrificat un week-end? Ati fi gasit energia si stapanirea de caracter sa ii priviti in ochi pe cei care nu au pic de consideratie pentru munca depusa atati ani intr-o organizatie pe care voi le-ati aratat-o si pe care voi singuri le-ati dat-o pe maini fara sa aveti habar ca veti sfarsi prost pe buzele unor indivizi precum el ? Think again ! Asta nu e o vendeta, si un singur om merita sa fie exclus din circul asta. Pe el il admir si il respect indeajuns incat sa ma opresc la timp. 

Sunt orgolii, demnitati subrede, atitudini gresite, lipsa de respect, priviri pe sub gene, rautati imprastiate, intrigi, complicatii, rupturi, mizerii care sugruma singurul scop al unei organizatii ce functioneaza de atatia ani, sa te dezvolte ca individ, sa te pregateasca pentru lumea in care vei casca ochii. Din absenta principiilor si valorilor ei, unii uita pentru ce lupta, uita pentru ce si-au luat un angajament, uita sa fie responsabili pentru faptele lor si pentru vorbele lor. Si ascunzand mizeria sub pres, cu piciorul, munca de ani a unor oameni, se duce pe apa sambetei.

Nu e un post spiritual, nu e o dovada de fair play, nu e nici o justificare pentru un fapt care e consumat. E un ultim mesaj pentru cei care uita sa-si faca treaba si atat, pentru cei care uita sa se concentreze numai pe lucrurile importante, e un post pentru trecut si pentru prezent. 

M.

Sand in my shoes

Imi port cu mandrie inelul rosu din plastic, ca un sef de trib mandru de bijuteria lui. Sunt urme de nisip pe covor si cateva scoici stau aruncate pe masa, asezate ca si cum nu le-as fi scos din grupul de scoici intregi sau pisate, pe care am calcat acum cateva ore. Un sentiment de liniste ma imbraca si desi stau uda in mijlocul camerei, iar marea e prea departe acum sa-i mai simt mirosul, inchid ochii si ma gasesc pe acelasi mal, privind aceleasi valuri.

Mi-am petrecut sfarsitul de saptamana in Constanta, in formula magica de 5. Planurile din timpul saptamanii trecute au fost brusc date peste cap, dar nu a durat mult sa stabilim destinatia in care ne-am pierdut cele mai frumoase ore, vizitand marea. Cand suntem toti, imi place la nebunie sa ii privesc vorbind liber despre orice, cele mai traznite idei, cele mai ascunse ganduri sau cele mai socante evenimente din timpul zilei si nu numai. Imi place mai ales felul in care ne alegem destinatiile pentru suc/cafea sau pentru petrecerea timpului liber departe de oras. E mai mult decat un brainstorming, e o libertate desavarsita in alegeri si sugestii, facand lucrurile asa cum vrem noi, unde vrem, cand vrem.

Am plecat sambata dimineata la 7. K. a avut grija sa ne « ridice » pe toate din fata blocului, surprinzandu-ne cu cate o poza. Ne-am urcat in masina, adormiti cu totii, entuziasmati de clipele ce aveau sa urmeze, de drum si de planurile pe care ni le faceam din mers. La prima oprire, ne-am dat seama ca in benzinaria cu pricina, orice combinatie de produse te aducea la intrebarea finala « Doriti si’o prajitura casei ? » iar nota era aceeasi, 8 lei. [ :))] Vremea a fost frumoasa, calda si numai buna de calatorit cu masina. Am facut poze, am ascultat muzica, ne-am crucit la drumurile brazdate de gropi si F. isi intorcea capul de fiecare data cand un tir trecea amenintator pe langa noi. Superstitia lui K. s-a dovedit in curand indreptatita, dupa prima amenda pe care un nene politist, intrerupt din ocupatiile lui cu gogosi, s-a grabit sa ne-o bage pe geam, mai in gluma mai in serios. Ce-i drept, distrati de melodiile mp3-ului meu, niciunul n-am observat mica infractiune sau pe nenea care isi pornise deja sirena, ca in filmele cu urmariri periculoase.

Cand am ajuns in Constanta ne-am grabit sa atingem nisipul. Am parcat undeva sus, in oras, si am coborat pe plaja unde peisajul iti taia respiratia. Ce oameni norocosi ! ma gandeam. Sa ai marea atat de aproape, in fiecare zi dispusa sa ti se intinda la picioare, sa te gazduiasca in timp ce-o privesti cum se freamata in valuri si tu in ganduri, sa te ascunzi in cantec de pescarusi, sa te tii de mana cu cel iubit, ingropandu-ti talpile in nisip si privirea in ochii lui, sa prinzi noaptea pe mal in saruturi dulci..ce noroc !

Mai curajosi decat mine si-au suflecat pantalonii, si-au scos incaltarile si-au intrat in apa. Eu ma gandeam la cei 5 copii nenascuti.[ :))] Am avut un puternic sentiment de deja-vu. Mi-am amintit de LPMul din mai si cum ne rostogoleam fericiti pe nisipul fierbinte, in zambetele lor. Am scris cu o creanga cateva cuvinte pe nisipul ud, ganduri pentru Cza si aia mica, ganduri pentru Gazeluta si alte ganduri. In larg, apa stralucea atat de frumos si toti priveam pierduti in albastrul ei, multumindu-ne in gand, pentru ca eram acolo.

Am plecat de pe plaja sa exploram Constanta si superstitiile lui K. nu se terminasera. Ne-am amuzat copios cand, in spatele nostru, o alta masina de politie striga in porta-voce « Loganul de Galati sa traga pe dreapta ! » A fost amenda cu numarul 2, moment ce nu ne-a afectat absolut cu nimic nici dispozitia generala, nici scurta sedere in minunatul oras de la mare. Ne-am plimbat in port, pe o faleza mult mai frumoasa decat imi imaginam, cu multi oameni, copii si lucruri frumoase expuse atat cat trebuia. Desi R. vroia sa mergem la « Pestinariu », am renuntat la idee, multumindu-ne cu un popas la o terasa foarte draguta [cu organizare precara insa :))]. Stateam la o masuta pe marginea apei si in larg erau acostate cateva barci. Imaginea era rupta dintr-o poza cu porturi italienesti in care lumea isi gasea refugiul departe de poluarea orasului. L-am vazut pe Dony si am facut cu totii senzatie la masa, discutand despre diverse, asa cum facem noi de obicei, fiecare in legea lui. F. sufera de masele, eu cautam o unghiera, R. facea poze, K. ii explica F.ei initialele masinii iar Cristinutsa se prapadea de ras cand toate cuvintele se intalneau la mijloc de unde se intorceau in acelasi loc, fara noima : « Ce naiba tot fac aia la bucatarie ca ma duc peste ei ! », « Ai inteles care e faza cu masina da ? », « Oare astia au unghiera pe aici ?/Uhm, ce inghetata buna ! », « Eu beau bere. », « Da-te sa-ti fac o poza ! »

Am pierdut vreo doua ore in port admirand peisajul, atipind un pic in masina si spre seara ne-am dus sa mancam. Proasta decizie cu meniul(suntem toti de acord, cred !) insa data viitoare vom sti sa ne limitam la meniuri cu cartofi prajiti si crochete. Desi intentionam sa ajungem in Vama sau in Costinesti, orasul a fost o buna alegere pe care am sarbatorit-o cu lichior, votca cu Granini, bere si indubitabil, multa cola. Am toastat pentru multe lucruri, mai ales pentru prietenie, pentru noi, pentru ca eram impreuna, pentru iubiri frumoase si apuse, pentru Gazeluta, pentru ipocrizie (pentru ca era motivul pentru care eram toti atunci, acolo), pentru vremuri mai bune, pentru ghiului meu rosu si pentru Dony.[ :))] In larg, ne-am luat patura si ne-am asezat pe stabilopozi. Am cantat pana ne-am pierdut vocile de tot (si pana s-a terminat bautura), am dansat sincroane [ :))] fredonand melodiile, am ascultat marea cum se izbea in zeci de valuri si am privit cerul plin de stele.

Dimineata, inghesuiti, mahmuri si putin tafnosi, pierdusem rasaritul. Soarele tasnea indiscret din orice ochi de geam si pescarusii zburau in legea lor deasupra noastra. Am pornit motorul si am plecat, oprindu-ne la Carrefour sa mancam. Un alt deja-vu m-a trimis in trecut. La aceeasi masuta din fata cu Springtime, un alt cuplu se tinea de maini, privindu-se finuts. Le-am zambit si am plecat. Superstitia lui K. s-a oprit la a3a amenda, in drumul spre casa. Cu totii am inteles ca escapada noastra probabil supara sortii, sau, oricum, norocul nu era chiar de partea noastra. Am ajuns insa cu bine acasa, obositi dar fericiti, inca sub vraja unui week-end departe de tot.

Uneori, timpul nu e de ajuns sa-ti vindeci o inima indoita, o asteptare esuata sau o experienta incheiata prost. Uneori ai nevoie de momente care sa-ti aduca aminte ca viata nu e formata numai din ce cunosti ci mai ales din lucrurile pe care urmeaza sa le afli pana in ultima secunda. M-am lasat purtata de val week-endul asta si am lasat marea sa stearga urmele scrise ieri pe nisipuri umede.

Lotta love ! [and this http://www.youtube.com/watch?v=xcNdgP3Gi_I]

10 aprilie 2010

Ziua de azi ar fi fost una speciala. Cum nu putem controla niciodata lucrurile, ma aflu in fata unui fapt implinit, impacata cu mine si cu tot, in curand, pe malul marii.Postul asta e despre absenta la un eveniment care ar fi inchis cumva, o experienta ce mi-a marcat viata.

Astazi ar fi fost momentul in care, dupa aproape 3 ani, mi-as fi incheiat experienta in AIESEC. M-as fi imbracat frumos, m-as fi alaturat fetelor pe o bancuta(poate) asemanatoare celei de anul trecut si la momentul oportun mi-as fi spus discursul, care ar fi sunat cam asa:

Am intrat in AIESEC din intamplare. Intorcandu-ma de la facultate l-am intalnit pe M. si am avut o scurta discutie care m-a facut sa compleez AF-ul, sa particip la interviu si sa-mi doresc ulterior sa fac parte din echipa aia de oameni ambitiosi. Mi-au placut relatiile publce ; atat de mult incat, exersand cat mai mult, mi-am dat seama ca asta vreau sa fac in viata. Am cunoscut oameni noi, am facut parte din multe echipe, am gresit, am invatat, am trait fiecare zi la maxim.

Intr-o vara, prima vara din AIESEC, cineva m-a incurajat, scriindu-mi pe un biletel « Marusia VP Communication 2009-2010 ».Pana in momentul acela, gandul de a conduce un departament era departe, mult prea departe sa-l vad realizat. Am devenit insa VP Communication. Dupa multe provocari, multe compromisuri, multe nopti nedormite, multe certuri cu ai mei, mult haos, am devenit responsabila de un departament, membru al unei echipe formate din 8 fete ambitioase, si una din cele 8 care aveau sa conduca AIESEC Galati timp de un an. 

A fost un an complet. Am iubit, am invatat, am muncit, m-am responsabilizat. Echipa de Communication a fost si este, sufletul meu. Sedintele, discutiile, munca, glumele, reusitele si esecurile cu ei, acei oameni deosebiti si talentati, m-au intregit ca persoana.Va port pe fiecare in minte si in suflet si va multumesc tuturor pentru contributia majora de a ma dezvolta ca si persoana, impreuna cu voi.

Echipa de EB a fost o provocare inca de la inceput. Prejudecatile celorlalti despre o echipa formata numai din fete aveau curand, sa devina realitate. Personalitati puternice, perfectioniste, am uitat uneori sa fim impreuna, sa ne cunoastem departe de mediul in care munceam zi de zi, departe de lumea pe care ti-o formezi cand intri in AIESEC. Din compromis in compromis, ne-am pierdut in detalii inutile si am uitat sa ne bucuram de ce era mai important. Singura satisfactie a tuturor a fost alegera viitorului board. Cu toate am inteles ca oamenii pe care ni-i pregatisem cu atata drag, meritau sa ne ia locurile, sa ne continuie munca, sa ne indrepte poate din greseli sau sa le evite impreuna, asa cum noi uitasem sa o facem. Am ales, am fost acolo, am sprijinit si am transmis mai departe mesajul esecului nostru ca un exemplu de « asa nu ».

La sfarsitul acestui an complet, mai devreme decat imi imaginam, atat eu cat si ele, ne-am trezit undeva, in afara lucrurilor pe care le iubeam si cu care in sfarsit ne obisnuisem. E ciudat cum totul se schimba peste noapte, cum momentele in care devii lucid si destul de intelept incat sa faci totul ca la carte, vin mult prea tarziu. Asa s-a intamplat si pentru noi.

AIESEC a fost un milestone. A fost piatra mea de temelie ca persoana, ca individ implicat in circuitul societatii de zi cu zi. Ma aflu in fata unor oameni noi si vechi, in acelsi spirit pe care il iubesc si l-am iubit timp de aproape 3 ani. AIESEC inseamna sa te trezesti in fiecare zi si sa urmezi un scop, o viziune ; sa fii constient ca esti responsabil pentru faptele tale si pentru faptele celor care depind de tine. AIESEC inseamna sa iti impingi limitele, sa fii curios, sa descoperi si sa inveti continuu. 

Sunteti in locul potrivit, printre oamenii potriviti ! Profitati de oportunitatea de a gresi si de a invata, de a crede intr-un ideal si de a-l urma, de a cunoaste oameni noi si de a experimenta. Multumesc oamenilor dragi pe care i-am cunoscut si celor care m-au impins sa fiu ceea ce sunt azi,membru AIESEC Galati ! »

M-as fi abtinut sa nu plang si mi-ar fi fost greu. I-as fi privit pe toti cei cu care am trait multe clipe frumoase si le-as fi zambit tremurand. As fi simtit emotiile fetelor pe banca si mi-as fi stapanit cu greu privirea in stanga sau in dreapta. Nu as fi putut sa recit tot acest discurs, m-as fi pierdut undeva la mijloc iar cei care nu ma cunosc indeajuns ar fi interpretat gresit umbra de regret din voce. Oarecum, decizia de a nu fi acolo, in fata voastra si alaturi de ei, e ceea ce-mi trebuie sa-mi pot recupera demnitatea si increderea in fortele proprii. Iubesc AIESEC Galati si va respect pe toti, voi fi aproape oricand, oricum, insa uneori, lucrurile nu pot fi sterse cu nimic. Mult succes AIESEC Galati ! Show them how it’s done !

Lotta love, M. !

Dj Project Mood

Ce-mi plac mie iesirile clandestine, prin oras cu fetele! Aveam nevoie de 2 ore shumpic, de o cafeluta in aer liber, un ras copios si de zuza aia mica de I. sa scap de toata energia negativa. (bad vibe honey, bad vibe!) Ma simt muult mai bine, desi draciile astea de pastile nu-si fac efectul neam!

But who needs pills when you got music, right? Am deschis winampu' si au inceput sa cante Dj Project. Mi-am adus aminte instantaneu de o prietena[:*], fan infocat al acestei formatii, si ma gandeam cat de bine merg melodiile lor cateodata. Pansament nu altceva!M-am grabit sa-mi pun cateva si pe mp3, pentru zile negre :)). Cu ocazia asta, ca tot sunt in mood-ul lor, o sa postez si melodia asta (ca tot e maine 10...) :

That's it for the day!

Lotta love honeyz![and good friends :X]

Decadenta

Cad intr-un abis adanc. In cadere numar clipele, momentele pe care le pierd, cele pe care le-am pierdut deja. Vad multe chipuri, unele de unica folosinta, altele dragi, unele inca imi provoaca dureri, altele imi dau putere. Intind mainile ca si cum degetele mi s-ar putea alungi astfel incat sa ma prinda, sa ma ridice, sa ma aduca printre ei. Ma trezesc brusc, confuza si pana ce clipele dispar una cate una, ma grabesc sa le retin pe cele mai importante. Dar se duc !

Nu e o zi buna, nici macar satisfacatoare. Zac de ceasuri bune in pat si prinsa in carpe nu ma mai suport. Pielea tipa, vrea sa respire dar prefer sa o sugrum in haine si cearceafuri, sa-mi opresc zbuciumul atrofiat cu pastile. Ating podeaua cu degetul mic, doar sa-l mai simt ; vibratii amortite ma trezesc din reverii ce ma tin cu ochii infipti in tavan. In convalescenta asta imi plang iar de mila, privindu-ma de sus, ca toti cei care-mi zambesc aruncand piatra.

Azi nu e o zi pentru masti, nici pentru incurajari tarzii. Azi zac pe patul meu de spital, in halucinatii si spasme ale unui drog mai puternic decat orice. Inchid ochii si adorm iar ; substanta se imprastie in corpul meu slab, alearga prin vene, le tulbura, pana cand sentimentul de respingere dispare picatura cu picatura. Cad iar, si intind mainile. Totul e in zadar.

Visez cu ochii deschisi.

Keep punchin'

Am clacat!Se zice ca, asa cum esti in ultima seara din an, asa vei fi tot anul viitor, sau cum te prinde noul an, asa il vei petrece, cu aceeasi stare, aceleasi sentimente. De revelion, cu cateva minute inainte de 12, plangeam in hohote. El ma astepta in fata blocului, iar eu, la patru etaje mai sus,incasam un silent treatment din partea tatei, pe motive stupide, mult prea stupide pentru un om matur. Ei bine, noaptea aia de pomina imi demonstreaza acum ca vorba se aplica uneori, cum mi s-a intamplat (cam des) de la 1 ianuarie incoace.

M-am inchis in baie si am incercat sa ma calmez. M-am uitat in oglinda si mi-am zis "la naiba! trebuie sa incetez cu sesiunile lacrimogene!". Am traversat sufrageria si nu l-am lasat sa-mi vada ochii rosii. Evident, fiind profesorul meu de sarcasm, mi-a mai dat o portie de "dispozitie" si pentru drum. Nici nu stiu cand am ajuns in parc, pe o banca, formand numarul F. si scuipandu-i sacadat tot veninul ce zacea in mine de vreo doua luni. In clipa aia, toate frustrarile mele oprite la timp, si-au croit drum pe usa deschisa; toate regretele, toate dezamagirile, toate palmele, toate durerile din corp si mai ales din suflet au tasnit. M-am oprit cand nu-i mai auzeam vocea in telefon. A fost un stop potrivit. M-am ridicat de pe banca, mi-am sters lacrimile si mi-am continuat drumul. 

A fost o zi obositoare, cu multe sageti, multe resentimente. Am trait inca un episod din telenovela "De ce eu?", am rezistat pana la sfarsit, am tras aer in piept si mi-am multumit in gand pentru deciziile (putine, ce-i drept dar) bune pe care le-am luat, oamenii pe care ii tin aproape mai ales in momentele de criza si pentru lectiile pe care mi le dau singura zi de zi. 

Mi-am gasit refugiul in ultima parte a zilei : am iesit cu fetele in oras, am povestit, am ras si spre final, am dansat doua "sincroane". It was the best part of the day! E tarziu si mi-e somn si in camera miroase a parfum barbatesc. Mi se pune un gol in stomac de fiecare data cand inspir dar e prea tarziu si sunt mult prea obosita pentru fantomele din trecut. Am sa deschid usa, pe-acolo se va pierde parfumul, pe-acolo vor zbura si gandurile mele departe, pana dimineata, cand am sa le primesc inapoi.

Lotta love!

Pe intuneric

"Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o ingenunchere la un zid al plangerii. Port un doliu din nastere; doliul acestei lumi."

(E.Cioran)

*

Sufar de o boala incurabila. Inca de cand eram mica, tata imi zicea raspicat, ca in curand, lumea in care ma voi aventura ma va rani de multe ori pentru felul meu mult prea direct de a fi. Imi aduc aminte ca primul acces de rebeliune in public impotriva cuiva a fost in clasa intai. Bineinteles, ai mei isi amintesc cu teroare si alte clipe, precum primul meu dinte scos in strada, cu o dentista sub acoperire si strigatele mele de ajutor, injuriile, bataile din picioare, sub ochii speriati ai bunicii. In clasa intai mi-am facut invatatoarea "proasta". Colegii mei au incremenit, ea s-a ridicat de la catedra, s-a apropiat de banca mea si m-a intrebat "Ce ai spus?"; senina i-am raspuns "tu esti proasta!"(ne facuse pe toti prosti pentru ca nu am raspuns la nu stiu ce exercitiu) 

Ma privea surprinsa si usor iritata; nu intelegea cum un copil de 8 ani tocmai o facuse proasta. Toti colegii mei au plecat acasa iar eu am ramas singura cu ea. Bunica ma astepta afara ingrozita, intreband toti copii ce s-a intamplat cu mine. A inlemnit de rusine, cand m-a vazut in clasa desenand, fara niciun gand de a-mi cere scuze. Ala a fost primul moment in care am simtit ca indiferent de ascutimea gandurilor mele, imi voi asuma riscul exprimarii lor libere.

Veti spune : "Bine! si mereu ai zis tot ce ai gandit?"..Da!mereu. E o cruce pe care o port, un defect sau un avantaj prost exploatat (asa cum mi-a zis A.) insa face parte din mine iar eu sunt parte din tot ceea ce fac, spun, cred; sunt parte din adevarul meu universal pe care unii nu-l vad asa cum ar trebui, nu-l inteleg si nu-l accepta.

O vreme, am facut un compromis cu gandurile mele; le-am selectat astfel incat sa multumeasca pe toata lumea, am preferat sa imi opresc ideile despre ceva sau cineva, la timp. Tata avea dreptate. Curand, parerile mele, ideile mele se intorceau impotriva mea. M-am pierdut intr-un labirint in care, in loc sa-mi urmez instinctul, analizam gresit oameni, valori, idealuri. Nimic nu era dus pana la capat, nimic nu era transparent. Oamenii din jurul meu erau bucati din ceea ce vedeam pentru ca ii priveam din unghiuri diferite, valorile in care credeam erau distorsionate pentru ca lipseau piese si idealul meu era departe pentru ca il impingeam continuu.

In ziua in care am inceput sa spun iar ceea ce gandesc, nimic nu s-a mai potrivit. Oamenii obisnuiti cu jumatati de masura s-au innecat pe loc cu intregul, valorile si-au modificat forma, ansamblul s-a prabusit. Ma invinuiesc uneori pentru asta, pentru ca am creat asteptari false, pentru ca sunt sclava propriilor mele ganduri, pentru ca nu pot sa le ignor, pentru ca nu pot sa traiesc fara sa simt, pentru ca nu ma respect indeajuns daca nu sunt sincera in primul rand cu mine. Sinceritatea m-a ajuns unde sunt. Am cunoscut multi oameni, am incercat lucruri noi, am acordat incredere, am iubit, m-am deschis si am uitat sa inchid usi. Si prin usile deschise unii au intrat si mi-au luat lucruri de pret.

Sufar de o boala incurabila, boala gandurilor mele, limbajul sufletului meu deschis non-stop pentru oricine e dispus sa asculte. Am pierdut multe si voi mai pierde inca pe-atat, dar m-am nascut cu vocea lor in mine, si o sa mor cu ea.

Noapte buna.

Flowers in December

Citeam pe net un articol despre cum iti dai seama daca iubitul/iubita te inseala. Ce aberatii! Nu-ti dai seama! Va spun eu! :))..In articolul respectiv se vorbea despre libertate si despre linia fina intre cat spatiu ii oferi lui/ei si cat spatiu pastrezi pentru tine, de fapt, linia dintre momentele tale si momentele lui. Intr-adevar, asta a fost un aspect mai interesant; restul doar minciuni. Sunt multe cazuri in care e evident ca rotile scartaie, dar in relatiile "perfecte" cum sa observi ca nefericitu' te joaca in picioare cand tu il vezi atat de minunat si deosebit?Dragostea nu numai ca orbeste ci si prosteste, mult! In fine, inselat sau nu, mai devreme sau mai tarziu te trezesti cu ochii in soare in timp ce "dragostea" celuilalt se consuma aproape imediat in patul unei "foarte bune prietene". Ce trist nu?...Well it's true, it's life, fuck it!

Lumea in care traim e un continuu furnizor de surprize, unele placute, alte neplacute si, ideal ar fi sa nu avem nicodata asteptari de la nimeni si nimic! Fara asteptari, totul e surprinzator nu?

Iubesc vremea de azi si melodia asta :

they say every man goes blind in his heart,
and they say everybody steals somebody's heart away
and I got nothing more to say about it
nothing more (to you) or me...

Miss you girls :X

Sun sun sun!

Asta e anotimpul meu!:X E soare, si e frumoooos! In drum spre banca m-am asezat pe o bancuta si am ascultat muzica. E un sentiment sublim!!:X Toate grijile mele zboara, se duc departe, ma curat de tot raul si toata povestea cu final, pana la urma, fericit pentru toti! I love this!

Si hai o melodie faina, asa pe sentimentul de acum: 

Lotta love amores!

Doar azi

Zic...du-te, somn usor
Fa bine,in viata mea sa nu te mai strecori...

O suta (day 61)

Am ajuns la postarea cu numarul 100. Azi ar trebui sa fie o zi speciala asa ca am hotarat sa o sarbatoresc cu o cana de cafea, prima cana de cafea dupa mult timp. Desi am spus ca o sa ma las de tot de viciul asta pentru ca are efecte secundare asupra mea, astazi fac un compromis. E o vreme urata, capricioasa si rece, ca si cum s-ar intoarce iarna. E imposibil si nimeni n-o asteapta, dar primavara asta se incapataneaza sa surprinda.

Nu stiu cum ar trebui sa ma simt sau ce ar trebui sa scriu in cea de-a o suta postare. Am inceput al doilea blog din teama gandurilor mele, teama singuratatii, teama propriilor mele frici, teama timpului liber, teama clipelor goale pe care nu puteam sa le umplu cu nimic.Am ascuns in paginile acestui caiet de notite multa frustrare, multa confuzie, multa dragoste, multa ura, sentimente rupte din inima mea indoita si zilele care s-au dus din ianuarie. 

In unele zile, mai rele decat altele, cuvintele m-au scos din celula gandurilor, a intrebarilor fara raspuns, a amintirilor. Inca imi e dor, inca regret, inca ma tradeaza inima si inca mai ratacesc uneori in trecut, dar terapia cuvintelor aruncate in fereastra asta catre lume ma ajuta sa merg mai departe, sa nu mai caut vinovati, sa nu mai incerc, sa nu mai sper la lucruri deja pierdute.

Azi scriu cea de-a 100 a postare, intr-o zi mohorata si rece. Sufletul meu insa, e impacat cu imaginea de ansamblu, e impacat cu absenta ta, cu durerea care ingropata adanc, n-o sa fie stearsa cu nimic dar o sa fie acoperita cu multe clipe frumoase, multe zile cu soare, pana cand, intr-o zi, se va dizolva.

Le multumesc tuturor celor care ma incurajeaza sa scriu si celor care stiu sa citeasca printre randurile postarilor mele! Terapia cuvintelor continua.

I like this : http://www.youtube.com/watch?v=ShO6KKaEoZQ

Lotta love!

Doar inceputul

Am invatat ca trebuie sa ma astept la orice ! Nimic din lucrurile pe care le-am trait de la inceputul anului nu mi-au trecut vreodata prin minte, cel putin nu am constientizat ca mi s-ar putea intampla mie. Lectie sau nu, am primit multe « linii in palma », atat de multe incat uneori simteam ca ma sufoc. Mereu ne intrebam « De ce mie ? » si intotdeauna raspunsul vine dupa multe reprize de dezamagiri, dar vine. E sigur ! In cele aproape trei luni, toti oamenii pe care ii credeam intr-un fel s-au schimbat, toate lucrurile pe care le stiam intr-un fel, s-au schimbat. Toata graba asta mi-a dovedit ca, de fapt, poate nu ele s-au schimbat subit ci eu am inceput sa le vad treptat, asa cum erau. Initial te confrunti cu un soc, e un soi de conspiratie in care te afli fara sa stii de ce sau cum totul s-a intors impotriva ta. 

Peste noapte te trezesti inlaturat si judecat pentru lucruri care altadata te defineau ca persoana, te identificau ca individ, te diferentiau de restul. Oamenii sunt ciudati in complexitatea lor dar niciodata nu se schimba peste noapte ! Cumva, tot show-ul la care am asistat in cele cateva luni mi-au demonstrat ca in viata, nu te ai decat pe tine. Increderea e relativa, chiar si lucrurile pe care le spui la un moment dat, sentimentele pe care le impartasesti, mana pe care o intinzi sau respectul pe care il acorzi. Suntem toti parte dintr-un ansamblu in care piesele se schimba constant si mai devreme sau mai tarziu, trebuia sa ma desprind de piesele pe care le stiam, sa fac parte din alt ansamblu.

Astazi am petrecut a2a zi de Pasti la gratar. Desi vremea nu a fost chiar de partea noastra, toanele ei s-au pierdut in compania celor 5 prieteni ai mei. Ne-am intalnit azi-dimineata la 10, ne-am urcat in masina, am facut cumparaturile in locul nostru special, mai eficient decat ultima data. Evident, multe amanunte le-am pierdut din vedere asa ca ne-am intors acasa la K. dupa muulte altele. Imi place sa ma plimb cu masina, nu « sufar » de masina ci imi place sa calatoresc, senzatia de a pleca undeva, oriunde, departe, imi creaza o stare de bine si liniste.

Am ajuns la Garboavele, ne-am instalat, K. did all the work (respectele mele !), am jucat remy, F. ne-a citit din “Biblia femeilor singure in epoca moderna”:)) , am facut teste, ne-am mai luminat cu cateva detalii (:D), mi s-a dat in carti de vreo 3 ori (e deja clar ca o sa am doi copii si un pic, ceea ce e doar jumatate din obiectivul meu, ca peste vreo 7 luni, ma voi impiedica cu stangul si o anumita masina care nu e Ford :)) o sa opreasca langa drumul pe care o sa merg si tot asa.) si am jucat un Fazan mai deosebit. ( :D)

Mancarea a fost excelenta, mai multa decat ne trebuia..ca de obicei !(cum sa te abtii insa de la carnachos ?:X)A fost cam innorat si frig, insa ne-am adunat cu totii la un loc si ne-am incalzit cu o gluma, un paharel si cateodata in jurul focului, cu K. Desi era sa ramanem peste noapte acolo, cativa baieti ne-au venit in ajutor si am putut pleca spre casa. A fost o zi frumoasa si linistita in compania unor oameni dragi. In momente cum a fost cel de azi, ma simt norocoasa si in siguranta. Nu-mi e frica sa fiu ceea ce sunt, sa spun ceea ce gandesc, sa fac ceea ce simt si intotdeauna ma simt mai completa. Thank you guys for this !

K. a zis un lucru dragut care mi-a ramas in minte, ar vrea sa ma vada atunci cand o sa-mi poata spune de-a binelea « MamaRusia » E un gand care-mi lumineaza chipul si care-mi da putere sa trec peste orice ! All i need is the air i breathe and a place to rest my head!

Song of the day :

Lotta love honeyz !

Cuvinte, droguri ale omenirii

Cu Cat Sunt Mai Aproape De Cel Din Urma Ceas
Francesco Petrarca

Cu cât sunt mai aproape de cel din urma ceas
Ce numai el scurteaza mizeria umana,
Cu-atât vad ce grabit e al vremii ager pas -
Si sa mai sper în vreme e amagire vana.

Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspra a trupului. Nu mult
Rastimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Caci vine potolirea simtirii în tumult.

Cu trupul deodata, speranta se va duce
- Ea care-atât ne-ndeamna iluzii sa nutrim -
Si lacrima, si râsul, si teama, si mânia.

E limpede cum printre pacatele nauce
Si sterpe, regasita se nalta omenia.
Si cum ades zadarnic oftam si suferim!

<3<3<3

Din seria : Mastercard priceless!

Tell me lies, tell me sweet little lies...

Nu-i asa ca barbatii care se folosesc de femei sa avanseze in functii sunt tristi si josnici? Putini ce-i drept, dar cei care exista, acei Don Juani pe baterii Duracell care, cu farmecul lor sucesc mintile unor proaste (imi cer scuze fetelor dar asa e..suntem!), merita un rand de aplauze si o bere!

In seara asta berea o dau eu!

Cheers!

Bad to the bones

Acesta e un post special. 

Nu e vorba despre oameni in general ci despre un om in special. 

Draga tu,

Incerc de vreo trei ani sa te inteleg. La cei 20 si ceva ani ai tai, multi ar spune ca esti un caracter puternic, ambitios, deloc obisnuit si evident, ca noi ceilalti, cu bune si cu rele. Permite-mi sa-ti spun ca mi-am luat 2minute din timpul meu si te-am analizat la rece. Esti o epava. Emotional, profesional, un aliaj de imperfectiuni mascate cu gesturi copilaresti si naivitate perversa.

Iti place sa te joci cu oamenii; cu oamenii slabi nu cu cei puternici. Ti-ai facut o pasiune in a colectiona caractere slabe, cu piese lipsa. Le-ai adunat de peste tot asa incat ti-ai facut o colectie de roboti care te urmaresc pas cu pas, te asculta, te venereaza poate, asteptandu-si portia de atentie. Ai o mare satisfactie pe chip cand, ridicat pe piedestalul pe care ti l-ai confectionat singur, privesti multimea de scame care zboara nestingherit in imperiul tau. Si dai din coada, alergi ca un caine dupa un disc, sperand ca intr-o zi, in piata de zarzavaturi in care iti petreci zilele sa apara si idealul care sa te ridice si sa te motiveze sa-ti gasesti drumul.

Inca nu esti definit ca persoana. Multi ar asocia descrierea asta cu un soi de alienare mintala. Deloc departe de adevar ! Ai momente de luciditate in care dirijezi circulatia pe drumul cu sens unic, lucru care iti confera un aer sublim de conducere. In restul timpului tau liber insa, mananci biscuiti pisati cu banane si privesti in gol, maturand hartoagele care te fac matur. Tu inca nu stii ce vrei. Le vrei pe toate si nimic ! Inadaptat social si greoi ca un bolovan ce se scufunda intr-o apa murdara, iti este aproape imposibil sa te conectezi la o relatie interumana. Ar fi perfect daca te-ai putea ascunde in orice minut in camera ta, in miros de plus si fosfor. Cu usile inchise, ai putea sa-ti programezi zilnic robotii sa faca treaba pentru tine, fara sa fii nevoit sa minti si sa inseli pana si strazile pe care calci. Ar fi simplu nu ? dar n-ar mai fi atat de palpitant ! Pentru ca iti face placere sa-ti privesti in ochi supusii atunci cand, fara scrupule, ii abandonezi in aceeasi lume confuza pe care ti-o renegi.

Imi amintesc ca am incercat candva, demult, sa te privesc in ochi. Cum era de asteptat, te-ai eschivat, te-ai fastacit si in final, mi-ai alunecat printre degete ca un peste slinos. In fractiunea aia de secunda am vazut un copil speriat. Copilul ala care a avut de toate insa nimic special. Urma aia de copil sta prinsa in ochii tai, jalnici de induiosatori, numai atunci cand vor sa creasca miza. Trebuie sa recunosc ca noi, ceilalti, avem multe de invatat de la tine ! Esti un maestru in deghizari si un artist in mucegaiuri pe care le ascunzi cu piciorul sub pres, cu un talent innascut. Aplauzele mele ! Oferi un spectacol de invidiat si cu siguranta meriti multe oase si cateva mangaieli. Mi-am luat azi 2min din timpul meu si-am coborat in canalul de scursuri in care iti petreci existenta. N-a fost un timp irosit ci unul bine investit. 

Mesajul acestor cuvinte il vei intelege curand poate sau niciodata, nici nu ma intereseaza de fapt ! Tocmai ai asistat la o sesiune de feedback for free care ar fi bine sa-ti trezeasca neuronii letargici ! 

P.S. Daca te-ai gandit la primul om care ti-a venit in minte, te-ai inselat !