Cat de mare e un ou mic?

...neinteresant, right? Cam asa suna toate intrebarile din capul meu, la momentul T0 (adica "te zero"= initial :D) Dupa cateva minute bune in frig, ascultand-o pe aia mica povestind intamplarile ei cu onanisti si aventurile cu Zizu pe strazi, m-am grabit sa ajung acasa, la caldura. Nu-mi place vremea asta capricioasa, cand e frumos si soare, cand e frig si vantul ma ridica pe sus. Ma tot gandesc la copii mei ne-nascuti, cei 5 la numar, baieti si fete, care sa-mi semene daca nu la chip macar la caracter, toti zurlii si vorbareti si uneori emonei si alteori cascati dar de cele mai multe ori, pasionati de viata. Ii astept pe toti cu drag si de asta uneori, ma protejez mai mult decat trebuie pentru ca stiu ca sunt multe alte dati in care prefer sa tremur de frig in bluza mea preferata.

Geniala integrama din Dune cu K.!! Sunt sigura ca baietii si blonda draguta ("un pai pentru cafea?";;)) deja se gandeau pe unde am disparut sau daca ne-am schimbat locul de rendez-vous. Well astazi am revenit in forta, ne-am lafait cu ziare si reviste si bancuri si poze cu vulcanul deja faimos si salate cu piept de pui si ciuperci (neaparat!) proaspete, si clatite, si cafea si cola si nestea si mixul dintre toate si vorbaria noastra, complicitatea dintre fete si apoi gura mea sparta :D si masuta noastra si cam atat. (damn am chef de vorba, si sunt singurica bing bang :-")

Afara ploua. E "vreme de taiat vene" vorba lui P., eu n-o simt chiar asa. Uneori ploaia e buna, ma linisteste, ma calmeaza. Azi insa vreau sa-mi pastrez energia cu care mi-am inceput saptamana. Azi ma simt bine in pielea mea, asa zurlie si neinteleasa si copilaroasa, si mai matura si mai orgolioasa si carcotasa si zeflemista si de toate pentru toti :D. Simt ca ma asteapta o calatorie frumoasa si sunt dispusa sa o primesc oricand cu bratele deschise. 

Lotta love kids!

[nimic surprinzator, aceiasi fluturi...][my song:]