O suta (day 61)

Am ajuns la postarea cu numarul 100. Azi ar trebui sa fie o zi speciala asa ca am hotarat sa o sarbatoresc cu o cana de cafea, prima cana de cafea dupa mult timp. Desi am spus ca o sa ma las de tot de viciul asta pentru ca are efecte secundare asupra mea, astazi fac un compromis. E o vreme urata, capricioasa si rece, ca si cum s-ar intoarce iarna. E imposibil si nimeni n-o asteapta, dar primavara asta se incapataneaza sa surprinda.

Nu stiu cum ar trebui sa ma simt sau ce ar trebui sa scriu in cea de-a o suta postare. Am inceput al doilea blog din teama gandurilor mele, teama singuratatii, teama propriilor mele frici, teama timpului liber, teama clipelor goale pe care nu puteam sa le umplu cu nimic.Am ascuns in paginile acestui caiet de notite multa frustrare, multa confuzie, multa dragoste, multa ura, sentimente rupte din inima mea indoita si zilele care s-au dus din ianuarie. 

In unele zile, mai rele decat altele, cuvintele m-au scos din celula gandurilor, a intrebarilor fara raspuns, a amintirilor. Inca imi e dor, inca regret, inca ma tradeaza inima si inca mai ratacesc uneori in trecut, dar terapia cuvintelor aruncate in fereastra asta catre lume ma ajuta sa merg mai departe, sa nu mai caut vinovati, sa nu mai incerc, sa nu mai sper la lucruri deja pierdute.

Azi scriu cea de-a 100 a postare, intr-o zi mohorata si rece. Sufletul meu insa, e impacat cu imaginea de ansamblu, e impacat cu absenta ta, cu durerea care ingropata adanc, n-o sa fie stearsa cu nimic dar o sa fie acoperita cu multe clipe frumoase, multe zile cu soare, pana cand, intr-o zi, se va dizolva.

Le multumesc tuturor celor care ma incurajeaza sa scriu si celor care stiu sa citeasca printre randurile postarilor mele! Terapia cuvintelor continua.

I like this : http://www.youtube.com/watch?v=ShO6KKaEoZQ

Lotta love!