Private emotion

Sunt ultimile minute din miercuri si le simt atat de dragi, atat de linistite si senine incat ma simt obligata sa le pastrez pentru totdeauna aici, pe caietul de notite.

Dimineata a inceput cu o cafea in compania celor doi zurlii, P. si D., dupa ce am fost "racolata" de la cursul meu preferat din toate materiile ciudate pe care le invat cu forta la facultate, relatii publice. Ne-am petrecut apoi timpul prin campus, eu asteptand-o pe doamna L. cu dosarul in mana, ei doi carcotind de zor, studentii aia mici si impresari defiland, cativa oameni dragi mie muncind, altii mimand o activitate. Am avut emotii dupa ce mi-am depus dosarul. Ii ziceam lui P. ca ma incearca un sentiment ciudat, era de fapt senzatia pasului pe care l-am facut inainte si pe care nu il voi mai da inapoi; am plecat apoi impreuna prin oras si senzatia s-a pierdut in alte discutii, alti oameni, alte ocupatii, conversatii dragute, de-ale noastre.

F. ma astepta uitandu-se la poze mai vechi de-ale ei. M-am asezat in patul ei guvernat de tabloul cu clovn (pe care il uram amandoua!) si am inceput sa cautam tot felul de melodii, poze cu Dony, date despre Dony, date despre prietena lui Dony (we're soo crazy, i kno'!:D) apoi videoclipuri vechi [Sweet Kiss - Alin alin, Angels - Asa's baietii =))], clipuri mai noi cu Connect-R si dansatorii lui minunati, eu savurand gustarile pregatite de aia mica si ea butonand de zor. 

Dupa o ora shumpic ea s-a dus la sala si eu m-am intors acasa cu bateriile aproape consumate. Timpul a trecut incredibil de repede si m-am trezit in statie, la multe minute dupa 8 asteptandu-l pe K. Incep sa devin punctuala!(desi credeam ca n-o sa ma vindec niciodata de boala intarziatului:D) Intr-un final a ajuns si K. cu mana dreapta accidentata. Ne-am urcat in masina si ne-am oprit in Dakota unde ne-am intins cursurile de analiza economico-financiara si ne-am "lafait" in formule, indici, amintiri din trecut, discutii din prezent, el cu un shoky si eu un cappy.

M-am grabit sa ajung acasa pentru ca planuiam sa pregatesc cina. L-am asteptat pe tata cu cartofi prajiti, cascaval si salata de rosii. Ce mai cina!:)) Dar am pregatit-o cu drag; aveam chef sa stau de vorba cu el, sa-i impartasesc bucati din ziua mea, bucati din planurile mele de viitor si sa-l ascult povestind despre cum i-a fost ziua. 

E deja joi. Miercuri a fost o zi plina de lucruri frumoase, oameni dragi, strazi umblate, cuvinte mestecate, emotii, zambete, planuri, clipe ce si-au lasat amprenta adanc in sufletul meu. Ieri am mai invatat cat de norocoasa sunt si cat de multe lucruri am, for granted. Adorm inca o data cu sentimentul unei vieti pe care o respir in fiecare zi, amestecata in oameni si idei. E momentul in care nu regret nimic, pentru ca toti pasii m-au adus aici.

Lotta love!

<3