Mai matinala decat as putea sa fiu eu vreodata, verisoara mea urmarea o emisiune si se amuza copios pe seama unor vedete cu etichetele pe-afara. Dupa un somn cam chinuit, trebuie sa recunosc, mi-a placut conversatia de dimineata, din baie, eu cu placa in par si ea in tocul usii mancand capsune si povestindu-mi diverse. Bineinteles, m-am intins la vorba si m-am trezit cu cateva minute inainte de 10 iesind pe usa, in graba, lasand-o in urma mea.
M-am urcat in maxi si m-am intalnit cu A. apoi cu V. si mi-am continuat discutiile matinale. (la naiba, chiar sunt o persoana care vorbeste mult! can't help it though!) La facultate, cursul de relatii publice a fost destul de interesant, satisfacator mai bine zis pentru ca majoritatea lucrurilor le stiam [ma umflu putin in pene :P]. Analiza valorii continua sastea in topul materiilor inutile din care nu inveti nimic folositor sau practic. Inca ma mai intreb de ce oare tot desenam noi frigidere, becuri si alte treburi d-astea cand cu siguranta n-or sa ne foloseasca in viitor. Domnisoara profesoara(150!) se uita destul de uimita la ipod-ul de pe banca si mi s-a parut amuzanta intrebarea ei de copil mic "ce e aia?" Cam asta as fi intrebat-o si eu, uitandu-ma la tabelele si schemele ei inghesuite pe tabla magica.
F. a scapat azi de o masea de minte in schimbul uneia noi. Atat ea cat si R. traverseaza probabil un boom de inteligenta si intelepciune, asa cum spune zicala. Eu imi amintesc cu greu perioadele in care mi-au crescut maselile de minte; stiu doar ca ma incalzea gandul asta cum ca as fi la apogeul capacitatilor mele intelectuale. (nici pe departe!) Am petrecut cateva minute cu ea, pe o banca, pe faleza, discutand despre trecutul relatiilor noastre, uneori parca trase la indigo. Bancul ei sec, ne-a trezit un pic la realitate (femeile chiar au prea multe asteptari si din cauza asta, mereu raman in pierdere) si amandoua am decis ca indiferent de orice, trecutul e trecut dar ceea ce suntem si ceea ce am fost pentru unul sau pentru altul,este unic si asa o sa ramana.
Cand am ajuns acasa, mare veselie mare. Cosmy gatea sub indrumarile atente ale tatei si privirile gingase ale lui Marian. Mi-ar fi parut rau daca ar fi plecat la pranz, mi-e draga atmosfera asta.
Zilele se duc atat de repede! Ieri am observat ca gresisem numaratoarea, aveam doua zile in avans probabil din cauza plecarilor recente. Ma gandesc serios la un pas important care ar schimba tot, cel putin pentru o perioada de timp. Desi nu ar trebui sa stau prea mult pe ganduri, pentru ca ar fi gura de aer proaspat pe care o astept, ceva totusi ma tine in loc. Nu am prea mult timp la dispozitie sa iau o decizie dar azi nu vreau sa ma mai gandesc la asta, cel putin cateva ore.
Ma intorc la grupul vesel.
Lotta love!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu