the Butterfly Effect

"change one thing, change everything..."

Keep punchin'

Am clacat!Se zice ca, asa cum esti in ultima seara din an, asa vei fi tot anul viitor, sau cum te prinde noul an, asa il vei petrece, cu aceeasi stare, aceleasi sentimente. De revelion, cu cateva minute inainte de 12, plangeam in hohote. El ma astepta in fata blocului, iar eu, la patru etaje mai sus,incasam un silent treatment din partea tatei, pe motive stupide, mult prea stupide pentru un om matur. Ei bine, noaptea aia de pomina imi demonstreaza acum ca vorba se aplica uneori, cum mi s-a intamplat (cam des) de la 1 ianuarie incoace.

M-am inchis in baie si am incercat sa ma calmez. M-am uitat in oglinda si mi-am zis "la naiba! trebuie sa incetez cu sesiunile lacrimogene!". Am traversat sufrageria si nu l-am lasat sa-mi vada ochii rosii. Evident, fiind profesorul meu de sarcasm, mi-a mai dat o portie de "dispozitie" si pentru drum. Nici nu stiu cand am ajuns in parc, pe o banca, formand numarul F. si scuipandu-i sacadat tot veninul ce zacea in mine de vreo doua luni. In clipa aia, toate frustrarile mele oprite la timp, si-au croit drum pe usa deschisa; toate regretele, toate dezamagirile, toate palmele, toate durerile din corp si mai ales din suflet au tasnit. M-am oprit cand nu-i mai auzeam vocea in telefon. A fost un stop potrivit. M-am ridicat de pe banca, mi-am sters lacrimile si mi-am continuat drumul. 

A fost o zi obositoare, cu multe sageti, multe resentimente. Am trait inca un episod din telenovela "De ce eu?", am rezistat pana la sfarsit, am tras aer in piept si mi-am multumit in gand pentru deciziile (putine, ce-i drept dar) bune pe care le-am luat, oamenii pe care ii tin aproape mai ales in momentele de criza si pentru lectiile pe care mi le dau singura zi de zi. 

Mi-am gasit refugiul in ultima parte a zilei : am iesit cu fetele in oras, am povestit, am ras si spre final, am dansat doua "sincroane". It was the best part of the day! E tarziu si mi-e somn si in camera miroase a parfum barbatesc. Mi se pune un gol in stomac de fiecare data cand inspir dar e prea tarziu si sunt mult prea obosita pentru fantomele din trecut. Am sa deschid usa, pe-acolo se va pierde parfumul, pe-acolo vor zbura si gandurile mele departe, pana dimineata, cand am sa le primesc inapoi.

Lotta love!

1 comentarii:

pura superstitie... treaba aia cu ce se intampla in noaptea de Revelion nu-i adevarata [demonstrat stiintific de mine :*]

ai sa vezi ca o sa vina soarele si pe strada ta

>:D<

 

Trimiteți un comentariu