Decalaj

Noiembrie 01, 2008

"Intr-un minut, un fir de nisip schimba lumea...
Intunericul inghite lumina pana se pierde intr-un ciob de sticla...
*
Dimineata. Umed si rece. Nimic nou, aceeasi strada. Poate aceiasi oameni. Cu siguranta aceeasi ea. Pierduta in ganduri despre o noua lume sau poate cea veche dar cu alte coordonate. Un alt Nord, alt Sud, o alta traiectorie in banalul necunoscut.

Zgomot, voci, actiune. Ca intr-un decor pregatit din timp, toate isi intrau in rol. O conversatie aprinsa intre doi trecatori, traficul intens, sunetul ascutit al unei lame, scartaitul fortat al unei frane, un copil mofturos...cineva se straduia prea mult!

O clipa si STOP. Ca o imagine oprita, un printscreen neasteptat. Nicio masina, niciun sunet, nimic. O transa, un decalaj al timpului, o farsa. Niciun zambet, nimic schitat. Chipuri de plastic, o liniste cruda si rece, de dimineata. Asculta incet ritmul in care respira. Se concentra adanc sa numere, sa nu uite. Nu stia ce sa simta. Era un moment in care orice idee putea sa inceapa si sa se sfarseasca in acelasi timp. Fara regrete, fara asteptari, fara prea multa ratiune.

Ca un blitz, lumina intrerupse acea intarziere temporala. Acelasi haos..praf..o conversatie inutila..acelasi copil razgaiat.Tot ea. Acelasi trotuar, aceeasi dimineata. Cine mai stia ce se petrecuse? Cine constientizase? Care era rostul?...Se urca in masina si pleca. Se uita in urma, prin geamul care cunoscuse mii de amprente.

Acela fusese momentul ei, semnul ei si atat...acum traia linistea dinaintea furtunii sau pulsul unui nou inceput...al aceleiasi zile."