Mereu imi zic ca, amintirile trebuie inchise in sertare bine organizate pe care sa le deschizi uneori, atunci cand simti ca prezentul nu se mai apropie de senzatiile pe care le-ai trait, sau pur si simplu sa-ti arunci un zambet dulce pe chip gandindu-te ca anii nu au trecut in zadar. In noaptea asta mi-am amintit de vremurile in care conferintele incepeau cu o seara inainte, la cumparaturi in Real.
F. a tinut mortis sa mergem in R. dupa un obiect de maxima importanta pe care oricum nu l-am gasit. Evident, ne-am trezit prea tarziu in statie, eu punctuala ea nu prea [:-"], cei doi porumbei mult prea infierbantati pentru o statie de autobuz, o tigara pe ascuns si un maxi care ne-a lasat intr-o statie indepartata. Am spus "statie" de trei ori, asta a fost laitmotivul serii noastre de fapt.
Pe drum, ma gandeam la noaptea in care, zabovind prea mult printre raioane, traversam in sens invers, incarcate cu sacose, strazile laturalnice. Organizam o seara a fetelor si acel deja vu m-a trimis repede cu gandul la aventurile din sufrageria F. cu frisca, guru Pitka si chipsuri in oale de inox :)). Ne-am pierdut vremea prin R. pentru cateva nimicuri imprastiate strategic in cosul dublu, pentru propria satisfactie. Cumva, mereu ajungem sa cumparam altceva, uitam de liste si ne lasam duse de val printre raioane.[F. a avut o repriza de cumparaturi excesive, dar am calmat-o repede :)).]
Ne-am pus mainile in cap cand ne-am vazut aproape singure in parcare. Cainii latrau, putinele masini parcate, demarau in forta, cateva tiruri luminau strada iar noi mancam biscuiti cu fibre :)). Niciodata nu mi-a fost frica sa merg noaptea pe strada, iar acum ca eram amandoua, nici n-am simtit cand trecusem de universitate. Cele cateva claxoane si gandul ca ne-am putea urca in escavator pana acasa, cu biscuti intr-o mana si cealalta butonand telefoanele ne-au facut sa grabim pasul. In Galati City, la periferie, linistea e atat de adanca incat orice fosnet e suficient sa-ti trezeasca paranoia.[Noi deja ne vedeam in saci de plastic, prin 2-3 tomberoane :))]
Ne-am oprit intr-o statie, in asteptarea unei masini, oricare!(chiar nu mai aveam pretentii) Am inceput sa ne amuzam copios pe seama unor masini de lux ce-si consumau benzina facand act de prezenta in puterea noptii; pentru cateva minute m-am razvratit putin licentios la adresa unui anumit sofer, mi-a prins bine experienta :D. Intr-un final, cand eram hotarate sa pornim pe jos pana acasa, hop si maxi-taxi-ul salvator. Ne-am urcat respirand usurate pana in Tiglina si de acolo am luat un taxi :)).[Bietul sofer de taxi a cascat repede ochii cand i-am spus F. "baby give me a kiss", la naiba, aveam chef de glume dupa aventura de la periferie.:))]
Pe bancuta, cu luna plina deasupra, am realizat ca amintirile sunt la fiecare pas, departe de sertarele pe care uneori am vrea sa le inchidem. Nu pot sa ma ascund de lucrurile pe care le-am facut cu drag, se intorc mereu sa-mi aminteasca de tot ce a fost iar eu le primesc, in orice minut.
Nb.
1 comentarii:
numai din cauza ta, ca eu voiam sa merg pe jos =)) daca nu tineai mortis sa luam taxi :> =))))))))))))))))))))))))))))))))
Trimiteți un comentariu