Nuvele sub ecstasy

Astazi am citit o uimitoare carte semnata Frederic Beigbeder, nu prima optiune scrisa de el dar singura disponibila la biblioteca zilele trecute, "Nuvele sub ecstasy". Trebuie sa recunosc ca recomandarea facuta de unul din amicii mei nu a fost deloc inflorita, asa incat am reusit sa nu ma desprind de cartea cu pricina pana cand nu am terminat-o. E cu siguranta unul din autorii ale carui randuri iti marcheaza usor existenta sau, cel care te surprinde cu franchetea gandurilor sale asternute in stare latenta, neslefuita. Bineinteles, urmeaza o alta carte semnata Frederic Beigbeder insa, pana atunci, am selectat cateva pasaje din colectia de nuvele scrise sub efectul MDMA:

"[...]De ce imi umezesc mana in mana ta? De ce genunchii tai trezesc in mine dorinta sa inventez verbe tranzitive? Si de fapt cat e ceasul? Care ti-e numele? Vrei sa te mariti cu mine? Poti sa-mi spui unde ne aflam in acest moment? Ce-i acel ceva pe care l-ai pus pe limba ta si pe a mea?[...]" (Spleen la aeroportul Roissy-Charles-de-Gaulle)

"[...] O seara, ca si o viata, nu-i reusita decat daca a inceput prost. Sa pleci : iata doua cuvinte mult prea rar puse in aplicare. Nu trebuie sa mai visam cuvinte, trebuie as le traim. [...] Sa iubesti sau sa te prefaci ca iubesti, unde este diferenta, din moment ce reusesti sa te inseli pe tine insuti?" (Un text demodat)

"In aceasta dimineata s-a facut ziua. Vreau sa spun ca s-a facut cu adevarat ziua, caci inainte era numai pe jumatate ziua. Va asigur ca ai o ciudata impresie cand vezi o zi cu adevarat deplina."(Ziua cand le-am placut fetelor)

"Si am visat, am visat o lume plina de culori vii si de fete cu gropite bronzate; melodii din copilarie rasunau in urechile mele amortite; ploua cu soare. Am visat ca mergeam spre tine si ac tu ma luai de mana. Am visat ca inima mea rosea, ca alergam printr-o padure de nuferi si ca pasarile infloreau. Am visat iubirea si am iubit acel vis." (Ganduri negre dupa petrecere)

"[...] Voiam sa sufere toata viata ei, sa-mi certifice iubirea ei absoluta in fiecare secunda si pana la moarte. Iata de ec am parasit-o. Si iata de ce nu m-a mai vazut niciodata. Cu fiecare zi care trece, suferim tot mai mult, gandindu-ne unul al celalalt. De multi si multi ani, plangem amandoi. Dar ea stie, ca si mine, ca nu poate fi altfel. Cea mai frumoasa dovada de dragoste este pentru noi aceea de a nu ne mai vedea niciodata." (Nuvela cea mai dezgustatoare din aceasta carte)

" Anumite persoane nu au dreptul sa iasa din viata noastra, nu cand tocmai le-am sedus, nu cand am dansat cu ele pe slow-ul Moon River de Audrey Hepburn, nu cand te-ai intalnit pe luna plina intr-o piscina luminata cu lumanari." (Prima nuvela din "Easy Reading")

"Barbatul poate ca nu este facut sa fie singur, dar el este totusi - chiar si atunci cand este casatorit, barbatul este singur si abandonat pe o planeta care goneste in vidul intersideral cu o viteza de 29, 79 kilometri pe secunda. Barbatul se naste, alearga, se grabeste sa traiasca, citeste carti, se duce al cinema, sufera, isi ia micul dejun, moare. Uneori, in acest rastimp, poate sa i se para ca nu-i facut pentru eternul celibat. Atunci risca sa se indragosteasca, adica sa o minta pe o tanara femeie si totodata pe sine insusi." (Singuratatea in mai multi)

That's it! Recomand si eu cu caldura acest autor.

Lotta love, M.

Bottom line, we're fine

Ploua. Ploua de cateva ore bune. E "ploaie de vara ce a suferit mutatii de toamna" spune el. Eu spun ca e ploaia potrivita in locul potrivit, la momentul potrivit, prinsa in episoade confuze de ganduri obtuze si idei transparente pe strazi pustii. E ploaia noptilor toride in care vom tanji toti dupa inca o picatura de apa. Aproape ca am vrut sa ma descalt si sa dansez. As fi dansat pe melodia care ma urmareste de vreo doua zile.

Mirosul de sangria s-a sters in cele trei reprize consecutive. Inca un episod din viata cu "Marusia cea neindemanatica" s-a pierdut in discutii si zambete si imbratisari. Ce dor imi era de Cristina :X si acum e acasa. In curand vine si Zuza mea mica :X, abia astept:D. Azi-dimineata motaiam de zor, gandindu-ma ipohondric ca voi muri inainte de vreme iar acum abia astept ziua de maine cu urmatorul episod din serialul meu favorit pe play. Life is good sometimes.

Lotta love! ... and let it rain cuz it's damn good![+ this:]

Waterfalls

Striga-ma! Vreau sa-ti aud vocea cum se pierde in valuri. Vreau sa simt cum notele se ascund in furtuna de ganduri care ma strang ca un corset. Arunca-ti mana pe umarul meu sa o uit ; chiar atunci cand sangele ii recunoaste caldura si o respinge, ca un pacat pe care il ascunzi intr-un colt de minte, cand e prea tarziu si se intoarce sa te invite sa minti, sa te oblige sa nu-l lasi singur.

Niciodata nu mi-a fost mai frica de inaltime ca acum. Niciodata n-am mai privit apa izbindu-se de pamant si mai ales, de inima mea. Niciodata n-am mai simtit ca esti mort desi respiri, adormi si te trezesti in aceeasi lume din care m-am gasit privind cascada.

Uneori, ne mintim ca dragostea este singurul motiv pentru care merita sa traim. Uneori ne mintim sa putem accepta diminetile de vara cu cearceafuri mototolite, mucuri de tigara in scrumiera si urme de ruj strain pe o camasa asezata stingher pe unul din scaune. Ne mintim ca ochiul ne inseala, si iubim cu trupul pana ce ultima bataie se ineaca in extaz si spasme.

Uneori ne mintim ca sufletul nu are nevoie sa fie hranit, nici mintea, nici spiritul. Uneori ratacim flamanzi o viata intreaga fara sa ne recunoastem ca tanjim dupa altceva. Niciodata nu mi-a fost mai frica de inaltime ca acum. Si totusi, niciodata n-am simtit mai mult ca acum ca pot sa fiu acolo jos, fara sa-mi fie teama sa ma izbesc de valuri sau de realitate. 

In dimineata asta te-am uitat dormind in camera de zi. In somn, ai mestecat cateva cuvinte straine de mine. Te-am privit cateva minute, in timp ce ma imbracam. E prima dimineata in care te-am vazut altfel, e prima data cand am simtit ca perna mea nu-si are locul langa a ta. Pe marginea patului, cu draperiile pe jumatate deschise, am tras cateva fumuri de tigara. E uimitor cat de adanc poti sa dormi, fara nicio grija, fara nicio tresarire, doar tu si perna mototolita sub cap, prins in cearceafuri si fumul meu de tigara.

Imi repetam in gand « 5 minute ». Doar 5 minute m-ar fi oprit sa ma ridic de pe marginea patului si sa plec. 5 minute si m-as fi imbracat cu camasa ta, straina de rujul meu si ti-as fi vegheat somnul, mintindu-ma in continuare ca ochii ma inseala, ca inima se inseala, ca trupul inca te mai poate iubi.

Doar 5 minute, dar am plecat iubitul meu. Te-am parasit in dimineata asta, in patul amintirilor consumate cu fum de tigara, indoieli, minciuni si dragoste din trup. Niciodata nu te-am simtit mai mort, desi respiri acelasi aer greoi, in timp ce, mocnit, arde ultimul muc de tigara pe care rujul meu inca a ramas viu.

Ne mintim ca dragostea e singurul lucru care ne impinge sa traim dar apoi descoperim lumea. De aici incep toate…

Good noise

*

From the time we intercepted
Feels a lot like suicide
Slow and sad, grown inside us
Arouse and see you're mine
(See you at the bitter end)

Caution!

Mi-am pierdut cumpatul dintr-un nimic. Tineam o amarata de sticluta cu lipici si incercam sa lipesc o poza pe unul din cele multe documente necesare pentru plecarea miraculoasa. Intr-o fractiune de secunda am simtit ca mi se urca tot sangele la creier si fara nicio pregatire mi-am imaginat ca incaperea in care ma aflam zboara in aer. Coli de scris, bucati dintr-un xerox, cateva pixuri, foc si un capac de lipici rostogolindu-se jucaus peste drum.

Sunt neindemanatica. Nu-mi e greu sa recunosc lucrul asta. Mereu ma gasesc in ipostaze mai mult sau mai putin comice, complicand lucruri simple, agitandu-ma, enervandu-ma din nimicuri si da, de cele mai multe ori ma ia gura pe dinainte. Azi m-am simtit coplesita. Mi-a lipsit mai mult ca oricand starea de echilibru, acel zen absolut cand iti intinzi picioarele intr-o cada cu apa fierbinte si uleiuri aromatice. La polul opus al acestor ganduri si stari Nirvana, a trebuit sa traversez orasul in lung si's lat, sa mestec praf si puf, sa ma "delectez" cu aceiasi ochi infecti de mama a ranitilor si sa-mi zic inca o data in gand "un fleac! m-au ciuruit." E lamentabil, stiu. Obisnuiesc de cele mai multe ori sa-mi plang de mila. Acum vreo cateva ceasuri aproape ca m-am razbunat pe tata pentru intreaga natie de barbati care te invata cum sa asezi cratita pe aragaz astfel incat sa nu dai foc la casa. A fost inca un moment de incendiu provocat in mintea mea.

Nu sunt in apele mele. De obicei nu sunt in apele mele. Azi e diferit.

Si-mi spun mereu ca nu-mi pasa si ma ascund in cesti de cafea si muzica si alte accesorii pe care le port in fiecare zi cu capul sus. Dar, mai devreme sau mai tarziu, ma trezesc pe aceleasi strazi pe care le-am calcat de mii de ori, trecand pe langa aceiasi oameni, intr-un trafic nejustificat, un circ constant de vise vandute la pret redus. Si-mi arunc ochii spre cer sperand ca intr-o zi n-o sa-mi mai pese; n-o sa-mi mai pese ca ne cam ducem naibii cu totii. Ne mintim ca traim frumos, ca suntem fericiti, ca nu ne lipseste nimic, dar ne lipsesc prea multe. Caldura mare mon cher, gandurile mele au facut azi insolatie. 

Lotta love, M.

Paradise circus

I like this:

Panica?

... multumesc, mai vreau o portie!

Stau si ma gandesc, asteptand-o pe stilista mea personala (:P) , cum se duc zilele atat de repede cand vrei sa le tii cat mai aproape? Cand e luni si cand e vineri si apoi iar luni, si te trezesti cu ochii in tavan, ceasul de pe televizor isi schimba cifrele intr-un mod incredibil de alert, luna se pierde imediat dupa sirul de blocuri si iar e dimineata. Saptamana asta am simtit cel mai mult cum pierd timp. Si nu am pierdut timp de pomana. Am pierdut timp frumos, pretios, in compania unor oameni care si-au rezervat cele mai bune locuri in inima, dar si'n memoria mea.

Cursul festiv. 8 dimineata, statie, ploua, parul..nu-i ca'n reclama cu "coafura rezista", asta-i clar. Ma urc in taxi si privind-o pe Modo, realizez ca poate nu am dat atata importanta evenimentului ce urmeaza sa-l gazduiesc. Multa lume, multa agitatie, poze, emotii, apoi ei..si un buchet frumos de lalele [:x]. In fata multimii de ochi, iau o portie buna de oxigen si incep sa-mi insirui cuvintele. Unele se rostogolesc, altele se amesteca cu gandurile mele in batai de inima si liniste sparta pe fundal. Undeva, in randul cu numarul x ii vad. Ma privesc aproape la fel de emotionati ca si mine. Carcotesc, se-nghiontesc, cu pumnii stransi imi transmit din curajul lor, din increderea ca o voi scoate la capat si de data asta. Pana sa-mi dau seama, ma trezesc cu un pahar de sampanie in mana, in mijlocul pozelor. Unde sunt emotiile? Unde e discursul? Unde sunt pauzele goale si atentia accentuata?.. "Suntem someri, nu mai suntem studenti" imi spune Alex. In curand, maine o sa-mi amintesc de ziua in care mi-am luat ramas bun de la bancile facultatii, de la oameni dragi, colegi si prieteni, in curand maine o sa zambesc gandindu-ma la repetitiile marunte, roba prea mare, toca prea larga si discursul despre ce a fost. Unde e timpul?..fix intre acum si in curand.

***

Panica? You bet! In seara asta e banchetul. O sa fie frumos, asa trebuie.

**

Lotta love!

O Evă spirituală

de David Herbert Lawrence 
[tradus de Axel Lenn]

Închide-ţi ochii, iubito, aş vrea să te orbesc;
Te-au învăţat să vezi
Doar media aritmetică a lucrurilor,
Algebra iscusită a chipurilor doar,
Şi-n providenţă geometria
Completându-i sferele, lucrând ingenios.

Ochii ţi-i voi acoperi cu sărutări până vei orbi;
Ca şi cum aş putea - de-ar putea cineva...
În beznă probabil vei găsi ceea ce tot cauţi.
Au găsit atât de multe părticele ochii tăi dibaci,
Şi-am devenit un caleidoscop
Pe care-l scuturi iar şi iar, fără să-nţelegi ceva.
Mi-ajung predicile tale - Doamne, cât te pot urî!
Ţi-e teamă să nu-ţi însel aşteptările, nu?
Crezi ca acceptându-mă pur si simplu decazi în ochii tăi
Cumva? - cât de trist, de intrinsec, de spiritual, şi totuşi cât de precaut, tu
Vrei doar să mă supui voinţei, conştiinţei tale -
Te urăsc.

the Corrs

Fine day today!

*

[Go one, leave me breathless ...]

*

Respiro

M-am plictisit teribil. Nu pot sa inteleg cum se leaga marketingul de analiza filamentului de bec si a termostatului din frigider. Mi se pare stupid, si mi se blocheaza creierul aproape instantaneu cand imi arunc ochii pe vreun curs cu formule si tot felul de metode traznite. Azi nu e zi de invatat, i'm sorry. E urat afara si monoton, e timpul potrivit pentru un film bun, sau o carte si mai buna, cu muzica pe fundal sau poate doar somn:D. Am pierdut ore bune aseara citind despre brainstorming si alte tehnici de "stimulare a creativitatii" si n-ar strica sa le recuperez.

Ce ti-e si cu facultatea asta! In 2 zile ar trebui sa ma imbrac frumos si sa "domnesc" vreo doua ore peste colegii mei cei multi dar putini (intelegeti voi) sustinand un discurs despre ce-a fost si mai ales despre ce urmeaza. As putea sa scriu pagini intregi despre aproape orice subiect insa imi intepeneste pixul pe foaie cand ma gandesc la discursul de sfarsit de "etapa importanta a vietii". Mi-ar fi mai usor daca as simti cumva ca pierd anumite lucruri sau ca intr-adevar sunt recunoscatoare unora pentru educatia mai mult mai mai putin formala, administrata mai de-a sila, mai de ochii lumii, in cei 3 ani de facultate. Multe lucruri dragute se petrec acum, la sfarsit, dar e stupid sa le mentionez pentru ca sunt oarecum fortate. Cu totii stim ca am fost nevoiti sa ne frecam coatele unii de altii pe bancile facultatii, fara sa incercam prea mult sa ne cunostem dar nu suntem straini, nici cunostinte, poate nici prieteni. E ciudat. 

Nu am chef de nimic. Sunt intr-o perfecta stare de repaus, o delasare bolnavicioasa cu care ma complac de cand ma trezesc si pana adorm iar. Imi lipseste soarele si tanjesc dupa o plaja cu nisip fin, marea la picioare, un bronz perfect si gheata. As putea sa zac zile intregi in decorul asta. Ma multumesc deocamdata cu muzica buna si distractia din bucataria R. 

Melodia zilei :

Lotta love babies! and sun.

Ar trebui

Ar trebui sa invat dar nu vreau. Ar trebui sa ma lupt iar cu torentii dar nu vreau. Ar trebui sa caut mii de optiuni si sa-mi refac adunarile si scaderile, sa le combin, sa le calculez iar, sa le uit pe un raft departe de inima mea, dar nu vreau. Ar trebui sa ma ascund, sa scriu un post despre nimic sau despre prea mult, dar nu vreau. Ar trebui sa las urme peste tot, intre cuvinte si stari, intre mine si lume, dar nu vreau. Ar trebui sa ma prefac ca nu-mi pasa, sa ignor poze, sa ignor amintiri, dar nu vreau.

Ar trebui sa ma opresc, sa continui sa zambesc tamp, sa dansez, sa tip, sa plang si sa o iau de la capat, toata noaptea, toata saptamana, toata luna. Aaaaaaaaaaaaaaaaa!! I love it!!!

Sunt in curand 100 de zile. In fiecare zi am zambit, am plans, m-am ascuns, am disimulat, am iubit, am urat, am tanjit, mi-a fost dor, mi-a fost al naibii de dor, am fost singura si impreuna cu ei, am fost sigura ca ma insel dar am continuat sa gresesc, am fost sigura ca nu merita dar am stiut ca e in zadar sa ma mint. In sfarsit nu-mi mai e teama sa recunosc ca da, am meritat toate cele 100 de zile, si mai merit inca pe-atat si poate niciodata numarul de zile n-o sa fie deajuns sa stearga ceva atat de frumos, ca ultimul an. Dar e trecut, si il accept si il iubesc si zambesc cand inchid ochii si inca am aceiasi fluturi in stomac. Indiferent de orice, e anul meu, e anul pe care mi l-am dorit si care m-a ridicat la cer de 1000 de ori. 

Damn, i'm fluffy. Niciodata nu e tarziu sa te trezesti, sa te uiti in oglinda si sa-ti zici "misca-ti fundul si cucereste lumea!" si niciodata nu e suficient sa spui "te iubesc" fara sa arati lucrul asta. Azi am cucerit lumea si azi m-am simtit mai iubita ca oricand. Zambesc tamp si atat. E sublim.

Lotta luv!!

Reverie

[14/05/2010, 01:44]

Asfaltul e umed si imi aud pasii cum tulbura linistea unei strazi singuratice. E pustiu. Doar cateva franturi de viata tarzie, prinse intr-o ploaie de primavara. Mai pustie sunt eu. Pustie dar usor mobilata pe interior. Se plimba prin vene acelasi drog cu care ma imbat frecvent. In urma lui raman vesnic seaca, fara sa mai stiu sa-mi deschid porii, sa primesc ploaia, sa uit.

Alcoolul ma adoarme. Ma gasesc in patul pe jumatate facut, cu inima functionand pe jumatate, in jumatate de camera, cu miros de asfalt si ecou de bachata. Acolo zac intre oglinzi paralele, intre adevar si minciuna, intre ieri si azi. Poza ma doare, cana ma doare, florile ma dor, pasii lovesc asfaltul.

Ploaia nu judeca, ploaia vindeca, ploaia cade si eu, cad in acelasi vis, cu acorduri de bachata.

Say I am

O tempora, o mores!

"Now i'm trying to break free/Being in a state of empathy/Find a true and inner me/Eradicate the schizo"

N-am crezut ca o sa ajung prea curand sa zic ca nu-mi ajunge timpul. Dar m-am trezit intre proiecte si pagini de internet si carti si teme, cu cafeaua pe birou. Stiu ca am zis ca ma las de cafea!..dar am nevoie de un viciu:D. In cateva saptamani voi fi absolvit facultatea, imi voi fi dat examenele, licenta, voi regreta poate agitatia asta continua din ultima perioada. Ma sperie ritmul alert in care trec zilele. Uitandu-ma inapoi, 3 ani imi par 3 saptamani. And then, there is AIESEC. Thanks God for that!

Nu cred ca stiu cum e sa fii student, fara sa asociez bogata experienta din cadrul organizatiei : toate intamplarile, toti oamenii noi, toti prietenii, toate conferintele, noptile nedormite. Imi ziceam zilele trecute ca n-am pierdut nicio noapte invatand pentru un examen. Am pierdut insa multe lucrand la sesiuni, socializand cu membri prin conferinte sau verificand materiale. E aiurea sa ma gandesc ca termin facultatea, acum cand in sfarsit empatizam cu colegii mei. Cine a spus ca lucrurile bune vin la sfarsit nu s-a inselat! Mai bine mai tarziu decat niciodata si mai bine ca am trait doua lucruri diferite astfel incat sa le constientizez importanta.

Si cu timpul ce fac? Ce-i drept, niciodata nu-mi ajunge. Sunt foaarte comoda, rareori punctuala si de cele mai multe ori, lucrurile facute pe ultima suta de metri imi ies cel mai bine. Nu-mi place insa presiunea asta care ma apasa. Cu siguranta voi trece cu bine de perioada crancena care ma asteapta (da, fara modestie) dar fluturasii astia deocamdata nu-mi dau pace. Oh well, imi administrez cu regularitate iesiri si am grija sa-mi rezerv on a daily basis timp numai pentru mine. Pentru moment, e tot ce-mi trebuie sa o iau de la capat in fiecare zi.

Love, M.

P.S. Nu-mi place vremea asta morocanoasa. Ca tot sunt in subiect:

Constatari

Astazi au batut clopotele bisericii armene. Sunt ani buni de cand m-am mutat in cartierul unde locuiesc si cu toate astea, nu cred sa fi auzit vreodata clopotele rasunand mai tare ca azi. Spre seara, cand agitatia din timpul zilei scadea treptat, sunetul clopotelor mi-a trezit un sentiment diferit. E o comunitate mica de armeni si niciodata n-am inteles in ce masura religia lor e diferita de a noastra. Cand ne-am mutat, eu si Z. am fost curioase sa vedem cum e inauntru. Nimic special : banci de lemn, un altar, nu sunt icoane agatate pe pereti sau podoabe, e un mix intre doua religii, si ca in orice lacas de cult, aceeasi liniste apasatoare, ca un abur de incarcatura spirituala. 

Foarte rar imi dau seama ca biserica din fata blocului nu e doar un loc in care se strang zeci de pisici sa miorlaie si sa leneveasca vara la soare ci un loc sfant pentru comunitatea de armeni. Astazi am privit cateva minute in gol, in timp ce clopotele bateau. Putin tenebros, cu siguranta daar, mi-am amintit ca in fata blocului e o biserica.

***

Cu picioarele in aer, priveam bucatile de fier adunate sistematic, intr-un depou vechi. Acelasi sentiment de libertate, cand tii biletul in mana si bagajele aproape, m-a cuprins instantaneu. As fi plecat. Uneori imi doresc sa plec mai mult decat in alte zile. Uneori uit ca am prins radacini adanci si ca desprinderea de pamant mi-ar distruge iar trunchiul, uit ca valiza sta prafuita intr-un colt, ca in sfarsit m-am adunat, asa pierduta cum eram. Alteori sunt dispusa sa risc tot. Inchid ochii si imi imaginez ca sunt singura intr-o mare de oameni. Fiecare isi continua drumul, in directii diferite, fara sa ma observe iar eu ma gasesc in centrul lor, privind cerul, tragand aer in piept si facand primii pasi in haosul cotidian inca o data, singura. Oricum n-as sti unde sa plec. Dar sentimentul e sublim.

**

Imi sunteti dragi si ador sa pierdem timpul impreuna :*

Shlagar de suflet!

Dedicatie speciala pentru familia traznita :)) [We're from the country and we like it that way!]

Canuta, om sucit

Cand eram mica, dormeam uneori in week-end la bunici. Imi amintesc serile cu program redus la televizor, cu teatru de papusi si cateva filme vechi care ma inspaimantau. In timpul zilei ma plictiseam teribil. E o liniste deplina in casa bunicilor mei. Peretii sunt atat de subtiri incat orice miscare se simte iar ceasul desteptator rasuna toata noaptea plimbandu-si sacadat acele. 

Imi amintesc de o carte din biblioteca bunicii - "Canuta om sucit". Obisnuiam sa citesc tot ce prindeam in mana, doar sa treaca timpul mai repede insa, cumva, niciodata n-am citit nuvela lui Caragiale. De fiecare data cand imi alegeam cate o carte din raft, treceam repede peste cartea care m-a urmarit toata ziua. Niciodata n-am fost mai curioasa sa stiu povestea lui Canuta asa ca, am facut ce fac de obicei toti: am cautat rezumatul pe internet. L-am gasit oare? Nu! Asa ca am citit nuvela. 

Povestea incepe cu:

"A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea - un om sucit.

Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare, când se pornise o zloată grozavă. Paştele în anul acela cădea în iarnă de tot. Tată-său a alergat cu brişca la moaşa satului tocmai în margine. Moaşa dormea; d-abia se întorsese acasă de la arendaşul moşiei, unde fusese chef. A trebuit vreme până s-o deştepte, până să se îmbrace femeia, până să se urce-n brişcă. Copilul a aşteptat cât a aşteptat şi, până să-şi piarză răbdarea mă-sa care se văita cumplit, şi-a pierdut-o el p-a lui şi s-a repezit aşa fără socoteală în lume, tocmai când s-auzeau clopoţeii de la brişca lui tată-său la scară.[...]"

si se termina:

"Ar mai fi trăit încă bine, daca nu i se întâmpla lui Cănuţă să moară. Într-o zi, dintr-un nimic, iarăşi pentru un moft - ceruse împrumut o mică sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult, şi acesta îl refuzase - s-a iritat aşa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de necăciune... Rău... rău... până seara a murit. L-au îngropat a doua zi ca pe toţi morţii.

La şapte ani, i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele şi să i le spele. Era de faţă la slujbă nevasta şi câteva rude. Când au dat groparii de coşciugul lui şi i-au ridicat binişor capul putred, ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuţă de-a lungul şi cu faţa-n sus, hârca sta-n sus cu ceafa şi ţurloaiele erau pornite către grătarul coastelor.
- Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat, a zis popa.
- Aş! a răspuns femeia. M-aş fi mirat, Dumnezeu să-l ierte, să-l găsesc la loc... Sfinţia ta nu l-ai cunoscut pe răposatul Cănuţă... om sucit!"

Mi-a parut rau pentru personajul lui Caragiale. Omul pe care il descrie atat de simplu, ma induioseaza. Nu cred ca as fi putut sa inteleg atunci, povestea pe care mi-o inchipuiam diferita. Nu stiu cata semnificatie ar fi avut drama unui om sucit pentru un copil plictisit, intr-o oarecare sambata la bunici. Cumva, gandul despre omul uitat de soarta, m-a insotit toata ziua, fara un scop anume. Nici nu stiu de ce sau cum am ajuns sa caut minute bune, o poveste  care m-a marcat din prima fraza. E ciudat, dar astazi a fost un moment bun in care sa-mi amintesc de zilele din casa bunicilor si mai ales de "Canuta, om sucit". 

Love, M.

God i love music

isn't this just amazing?

*

Extraordinar!

Deci au facut rusii masina cu numele meu?...au facut!:)) Thanks hon :*

*

[93 zile]

De ce singur? De ce nu, singur?

Nu am mai scris. Nu am vrut sa mai scriu. Lucrurile isi pierd din esenta cand incerci sa le explici. Pentru cateva zile mi-am luat spatiul de care aveam nevoie si m-am scos din priza. Am incercat alte feluri in care sa fiu eu fara sa ma ascund, fara sa disimulez, fara sa mimez niciun sentiment, nicio stare. A fost perfect. Treptat, m-am obisnuit cu linistea din jurul meu, cu spatiul de care am ajuns sa fiu dependenta. La multi kilometri distanta, Z. incearca singuratatea pe care eu o accept in fiecare zi, cu zambetul pe buze. 

Plecarea ei m-a invatat sa ma obisnuiesc cu absenta multor lucruri. Credeam ca n-o sa ma descurc, ca o sa clachez (cum am si facut-o pentru un timp), ca o sa innebunesc singura, in camera noastra. In lipsa ei am invatat insa sa ma adaptez mai bine si mai repede la orice. E ciudat cum lucrurile se schimba atat de mult, atat de repede, uneori fara sa fim constienti de ce se intampla. In starea asta de repaus sentimental ma simt mai echilibrata ca oricand. Nu-mi lipseste nimic din ce mi-as dori!(Cause I dont belong to anyone and nobody belongs to me)

Song of the day:

Lotta luv! 

Ready for the weekend

Yey! Aseara (sau azi-dimineata) stateam in super masinuta lui Marius [pe care l-am tinut in brate acum vreo 23 de ani:))...bine! mama:))] cu 3 nebuni care nu se mai saturau de bancuri si glume intre ei si fumul de tigara se ridica iesind prin trapa, Spike se auzea pe fundal iar eu admiram ploaia care cadea timid. Ma uitam la ei si-mi aminteam multele traznai, noptile pierdute si vremurile in care nu-mi pasa de nimeni si nimic. Pentru cateva ore m-am simtit ca atunci. Ciudat cum timpul iti scoate in cale oameni pe care ii tineai ascunsi in memorie, exact cand ai nevoie de ei...

Can you stay up for the weekend
And blame God for looking too old?
Can you find all that you stand for
Has been replaced with mountains of gold?

You cannot dream yourself to notice
To feel pain and swallow fear.
But can you stay up for the weekend
Till next year?
*

[...imi era dor de voi:*]

Pretty little angel

She wants one for nothing
To keep it reacting
Controlled then for ever
She was and never felt better

She's open, she's wildlife
Caressing the pride life
Religious, pleasure to pain
The kiss, the kill, the poetry, the freak way
The kiss, the kill, the poetry, the freak way
The Kiss, the kill and never felt better

[...]Pretty little angel
Can we play your game?
I will be gentle
I will move to your pace
Show me the reaction
Come home with me
Oh give me some attention
I was made for you and built to please

Show me the reaction
The poetry, the freak way
Show me the reaction
I'd never felt better
*

And yes, I will forget you
You are the devil
You are the endless foreplay

[this is so HOT babeh =p~]

Dezordonat

Ah:X ce-mi place sa danseeeeez :X Nu's eu experta da' in seara asta am facut-o pe profesoara :)) Cei doi "prieteni" foarte interesati in ale dansului s-au incurcat in picioarele lor stangi pe ringul de dans dar au stat (macar!) cuminti in banca si au primit lectia de pasi pe ritmuri de bachatta si salsa :> [vai ce narcis sunt :))]

Am zis sa postez replica asta geniala : "Auzi pisi da' prietenu':>?...Aoleu da' ce ochi frumosi ai!... ia lasa prietenu'!" =)) si mai e si replica R. cu miscarea de cutit infipt pe ritmuri de Fernando =)) pe care nu pot s-o reproduc. Gizaaaaaaaaaaas!!! It was fun!:X

Iar sunt in schimbu' 2, iar o sa-mi ia vreo 2 ore sa ma trezesc. Maine e iar e vineri, omg ce repede trece timpul. In curand termin facultatea, aia mica se intoarce acasa [:X] si apoi, who knows?, poate plec pe pamant portughez. Damn! chiar ca incep sa ma rezum la cuvinte.

Mi-as lua un catel. Un catel frumos si draguts, poate pufos sau cel putin la fel de dragalas cum sunt cei din rasa Sharpey (sau cum s-o scrie!). Nu mi-ar displacea nici un Terrier sau un Bichon:X sau chiar un buldog francez (ca tot sunt Zizu si tata innebuniti dupa ei!). Dap! mi-ar placea un catel.

Pentru cei care ma urmaresc, multumesc ca ma cititi, scuze poate, pentru postul asta, sunt doar ganduri d-ale mele aruncate dezordonat intr-o fereastra. Mi's dragi insa, ca-s ale mele, si eu sunt a lor, si cam atat.

Noapte buna!

Ganduri de schimb [05/05/10]

Mi-e somn. Sunt in schimbul 2, se pare, cu parul ud si un prosop aruncat aiurea pe pat. Mi-e lene sa inchid usa de la balcon, imi place aerul proaspat si lumina dintr-un singur punct. As putea sa inchid fereastra asta dintr-un singur click dar ce folos ar mai avea postarea de azi dupa un somn bun, despre ziua de ieri? 

Prea multe sentimente ciudate m-au incercat, multe emotii, cateva sclipiri de moment, impulsuri, dezamagiri, reveniri cu picioarele pe pamant, portii satisfacatoare de ras, impliniri, sperante. A fost ziua ei, momentul ei de reflectie, poate impacare cu sfarsitul unei alte etape din viata, clipa in care, cu siguranta emotiile au coplesit-o dar i-au dat curaj sa priveasaca inainte. Mi-au placut la nebunie agitatia din taxi, forfota din i30, scena din "o zi cu familia traznita" din CaJu, pozele, glumitele noastre, felul in care ne sarbatorim si ne bucuram impreuna toti pentru unul. Pe bune ca m-as mai urca inca o data pe tocuri [si tb sa precizez, pantofii aia ar tb folositi ca metoda de tortura in inchisorile din Rusia :))] si m-as mai trezi cu noaptea in cap sa repet ziua de ieri.

E tarziu si parul e inca ud. Din noapte, luna-mi face cu ochiul prin draperiile verzi. Ieri, telefonul tau m-a salvat. Multumesc!:*Aveam nevoie sa ma conving ca gresesc, ca eu nu sunt asa, ca nu vreau sa fiu asa si ca e timpul sa ma obisnuiesc cu ideea ca intrebarile mele nu vor primi raspuns niciodata. E mai, e o luna frumoasa, e luna in care, curand si eu o sa inchei o alta etapa. Nu vreau sa o pierd inutil, nu vreau sa traiesc in trecut, nu vreau sa fiu alta decat sunt, sa ma ascund, sa ma eschivez, sa ma mint. In mai, ma alatur provocarii lansate de T. prin ultima postare, si o sa iubesc fiecare minut. Suntem eu si ei, deocamdata.

Lotta love!

[P.S. Imi place ultima scrisoare a lui M.] 

Pop-country mood

De ce-mi place mie cum canta fata asta? Pai :

sau :D

sau :X

Si mai sunt cateva, dar nu vreau sa fac din postul asta un playlist :P. Muzica are cel mai bun efect asupra mea, mai mult decat orice, sau oricine...

Noapte buna! [miss u hon']

Patul lui Procust

...

Mai devreme sau mai tarziu, fiecare ne intindem pe patul lui Procust de unde asteptam sa fim mutilati, sa ne incadram in haosul zilnic. Unii accepta destul de repede chinul desprinderii de ratiunea propriilor convingeri iar pentru altii crima e doar un inceput de sfarsit. Ramasitele din fiecare corp isi poarta cu greu memoria faptelor savarsite iar valabilitatea rangurilor castigate pe muchie de cutit isi schimba brusc data.

Din compromis in compromis, lista de scrupule se micsoreaza si te trezesti scuipat din lumea in care ai incercat sa intri fraudulos. Esti doar un ciot din ansamblul pe care ai permis sa-ti fie distrus, doar un rest din focul care ardea nu demult in tine.

Mai devreme sau mai tarziu, fiecare ne intindem pe patul lui Procust. Important nu e cand sau cum ci de ce?

...

Lotta love!

Rainer Maria Rilke

Ignorant Before The Heavens Of My Life

Ignorant before the heavens of my life,
I stand and gaze in wonder. Oh the vastness
of the stars. Their rising and descent. How still.
As if I didn't exist. Do I have any
share in this? Have I somehow dispensed with
their pure effect? Does my blood's ebb and flow
change with their changes? Let me put aside
every desire, every relationship
except this one, so that my heart grows used to
its farthest spaces. Better that it live
fully aware, in the terror of its stars, than
as if protected, soothed by what is near.

[yes, yes, yes :">]

Easy like Sunday mornin'

Aaaa ce-mi place :X

*

*

Desi e melodia lui Lionel Richie, suna absolut minunat varianta celor de la Faith no More. Enjoy babies! Have a great week! Lotta love!

1 mai, 2 mai, ce mai?

Mi-e cald si la televizor nu e nimic interesant. Am incercat sa adorm, sa recuperez orele pierdute aseara la petrecerea lui A. apoi dimineata prin oras insa n-am reusit neam! Ieri dimineata ma frustram de zor pentru decizia de a fi ramas acasa in loc sa merg in Vama. Dupa ce am vb cu R. am realizat ca a fost o decizie buna in vreme ce cam jumatate din Romania a fost acolo si mai mult decat atat, as fi vazut personalitati locale  de care m-am cam plictisit sincer. Petrecerea lui A. a fost binevenita. Oameni de calitate, muzica, bautura, bautura, muzica si oameni de calitate :D. Sunt mandra sa marturisesc ca, spre deosebire de ultima petrecere la care am baut suficient incat sa scap de orice fel de jena in a spune lucrurilor pe nume, de data asta m-am tinut tare bine.[i-auzi A. :-"] Evident nu mi-am putut tine gura inchisa prea mult timp si un "tovaras" a suferit cateva modificari in viziunea mea usor faultata la momentul respectiv. N-am niciun fel de remuscare, in fond, realitatea trebuie acceptata right? Si el stie ca Dumnezeu nu prea-l iubeste :)). In fine...

Spre dimineata P. a venit cu doi prieteni de-ai lui si am constatat inca o data ce mica e lumea. Unul din prietenii lui o cunostea pe O. asa ca everything worked just fine. Imi plac petrecerile astea spontane, lumea improvizeaza, nu sunt mari asteptari, nu ai niciun plan, altul decat ala in care te imbeti pusca si uiti de tine macar pentru o noapte, sau uiti ca nu esti pe malul marii cu restul lumii. In taxi, tipul imi zice "daca vrei sa razi uita-te in stanga mea". Doi petrecareti amortiti rau de tot se chinuiau sa traverseze strada. Unul din ei mai hotarat era deja pe trotuar insa al doilea se chinuia din rasputeri sa gaseasca drumul :)). Ne-am zis amandoi, si eu si taximetristul, ca "toate betiile se termina la fel". Betia de aseara a fost chiar memorabilasi cu gazda, si fara gazda :)) [A. esti constient ca aseara ai facut "investitii in imagine"] si cu siguranta a fost un 1 Mai pe cinste.

Am mai multe chestii care imi trec prin cap si ar fi de povestit, daaaar, ca la orice petrecere, unele lucruri raman in istorie si-atat, fara prea multe comentarii. :D

Lotta luv party people!