Panica?

... multumesc, mai vreau o portie!

Stau si ma gandesc, asteptand-o pe stilista mea personala (:P) , cum se duc zilele atat de repede cand vrei sa le tii cat mai aproape? Cand e luni si cand e vineri si apoi iar luni, si te trezesti cu ochii in tavan, ceasul de pe televizor isi schimba cifrele intr-un mod incredibil de alert, luna se pierde imediat dupa sirul de blocuri si iar e dimineata. Saptamana asta am simtit cel mai mult cum pierd timp. Si nu am pierdut timp de pomana. Am pierdut timp frumos, pretios, in compania unor oameni care si-au rezervat cele mai bune locuri in inima, dar si'n memoria mea.

Cursul festiv. 8 dimineata, statie, ploua, parul..nu-i ca'n reclama cu "coafura rezista", asta-i clar. Ma urc in taxi si privind-o pe Modo, realizez ca poate nu am dat atata importanta evenimentului ce urmeaza sa-l gazduiesc. Multa lume, multa agitatie, poze, emotii, apoi ei..si un buchet frumos de lalele [:x]. In fata multimii de ochi, iau o portie buna de oxigen si incep sa-mi insirui cuvintele. Unele se rostogolesc, altele se amesteca cu gandurile mele in batai de inima si liniste sparta pe fundal. Undeva, in randul cu numarul x ii vad. Ma privesc aproape la fel de emotionati ca si mine. Carcotesc, se-nghiontesc, cu pumnii stransi imi transmit din curajul lor, din increderea ca o voi scoate la capat si de data asta. Pana sa-mi dau seama, ma trezesc cu un pahar de sampanie in mana, in mijlocul pozelor. Unde sunt emotiile? Unde e discursul? Unde sunt pauzele goale si atentia accentuata?.. "Suntem someri, nu mai suntem studenti" imi spune Alex. In curand, maine o sa-mi amintesc de ziua in care mi-am luat ramas bun de la bancile facultatii, de la oameni dragi, colegi si prieteni, in curand maine o sa zambesc gandindu-ma la repetitiile marunte, roba prea mare, toca prea larga si discursul despre ce a fost. Unde e timpul?..fix intre acum si in curand.

***

Panica? You bet! In seara asta e banchetul. O sa fie frumos, asa trebuie.

**

Lotta love!