Waterfalls

Striga-ma! Vreau sa-ti aud vocea cum se pierde in valuri. Vreau sa simt cum notele se ascund in furtuna de ganduri care ma strang ca un corset. Arunca-ti mana pe umarul meu sa o uit ; chiar atunci cand sangele ii recunoaste caldura si o respinge, ca un pacat pe care il ascunzi intr-un colt de minte, cand e prea tarziu si se intoarce sa te invite sa minti, sa te oblige sa nu-l lasi singur.

Niciodata nu mi-a fost mai frica de inaltime ca acum. Niciodata n-am mai privit apa izbindu-se de pamant si mai ales, de inima mea. Niciodata n-am mai simtit ca esti mort desi respiri, adormi si te trezesti in aceeasi lume din care m-am gasit privind cascada.

Uneori, ne mintim ca dragostea este singurul motiv pentru care merita sa traim. Uneori ne mintim sa putem accepta diminetile de vara cu cearceafuri mototolite, mucuri de tigara in scrumiera si urme de ruj strain pe o camasa asezata stingher pe unul din scaune. Ne mintim ca ochiul ne inseala, si iubim cu trupul pana ce ultima bataie se ineaca in extaz si spasme.

Uneori ne mintim ca sufletul nu are nevoie sa fie hranit, nici mintea, nici spiritul. Uneori ratacim flamanzi o viata intreaga fara sa ne recunoastem ca tanjim dupa altceva. Niciodata nu mi-a fost mai frica de inaltime ca acum. Si totusi, niciodata n-am simtit mai mult ca acum ca pot sa fiu acolo jos, fara sa-mi fie teama sa ma izbesc de valuri sau de realitate. 

In dimineata asta te-am uitat dormind in camera de zi. In somn, ai mestecat cateva cuvinte straine de mine. Te-am privit cateva minute, in timp ce ma imbracam. E prima dimineata in care te-am vazut altfel, e prima data cand am simtit ca perna mea nu-si are locul langa a ta. Pe marginea patului, cu draperiile pe jumatate deschise, am tras cateva fumuri de tigara. E uimitor cat de adanc poti sa dormi, fara nicio grija, fara nicio tresarire, doar tu si perna mototolita sub cap, prins in cearceafuri si fumul meu de tigara.

Imi repetam in gand « 5 minute ». Doar 5 minute m-ar fi oprit sa ma ridic de pe marginea patului si sa plec. 5 minute si m-as fi imbracat cu camasa ta, straina de rujul meu si ti-as fi vegheat somnul, mintindu-ma in continuare ca ochii ma inseala, ca inima se inseala, ca trupul inca te mai poate iubi.

Doar 5 minute, dar am plecat iubitul meu. Te-am parasit in dimineata asta, in patul amintirilor consumate cu fum de tigara, indoieli, minciuni si dragoste din trup. Niciodata nu te-am simtit mai mort, desi respiri acelasi aer greoi, in timp ce, mocnit, arde ultimul muc de tigara pe care rujul meu inca a ramas viu.

Ne mintim ca dragostea e singurul lucru care ne impinge sa traim dar apoi descoperim lumea. De aici incep toate…