It's Here!!

*

**

Sssssssmokin'!!!:D

[:*]

Save Room

*

*

Goo' Day!

Somnus

Mi-e somn.

Mi-e sooooom [=p~]. Cateodata am impresia ca as putea sa dorm un an de zile incontinuu incontinuu. Fals gand! Si deloc realist. Mi-ar lipsi prea multe lucruri, prea multi oameni. Deci da! Nu :)).

Ca de obicei, cand dorm putin, am un nivel de energie impresionant. Azi-dimineata mi-am imaginat ca dormisem o vesnicie, numai sa ma motivez sa ma ridic din pat, sa ma imbrac si sa-mi indeplinesc sarcinile constiincios. Imi venea sa plang. Literally! Incep sa cred ca am o problema cu somnul, defapt nu cu somnul ci cu actiunea de a dormi mult [si prost:D]. Cum e corect pana la urma? "Defapt" sau "de fapt"? Hmm :-? Cum ziceam, somnul e inamicul meu no 1, cel putin for now. Orice tentativa de a cadea la pace cu principalul suspect in micsorarea zilelor, e in zadar. I need a schedule or someone willing to push me out of the bed early in the morning. Hmm :-? now where can i find that?

Bineinteles, as putea oricand sa ma apuc de invatat pentru interviu sau sa ma gandesc de pe acum cum o sa-mi inchid valiza. Neeah! Mi-e somn! Azi mi-e somn si-atat.

Luv, M.[(:|]

Elipsa

Am vrut sa sterg ziua de azi.

Am vrut s-o ascund in cearceaf si s-o sterg din calendar. Ingropata in perne, salteaua pare mai tare, incepi sa simti orice arc, iti imaginezi cum sunt dispuse, le vezi cum se desprind poate, in orice moment, gata sa te arunce, sa te tranteasca pe pamantul rece. E atat de cald, e sufocant in propria'mi piele uneori. Gandurile nu-mi dau pace, cuvintele, sentimentele, lumina nu exista. E haos! Am vrut sa ignor ziua de azi, cum ignor toate zilele cand nu sunt eu, cand cealalta parte din mine duce razboiul lumilor interioare. E singura pe care nu pot s-o controlez. E singura de care'mi este teama. E singura care ma face sa sufar.

Sunetele devin mai puternice cand inchizi ochii. Subconstientul lucreaza pe jumatate. Aici si acolo se amesteca. Devii confuz, agitat, speriat, irascibil si mofturos, nimic nu se mai potriveste, nimic nu mai e suficient, totul e dezordonat si stins. Ca si cum spatiul se comprima, devii claustrofob in propriul ambalaj, uitat in sacul fara fund.

Am vrut sa sterg ziua de azi dar n-am reusit. Prea multe lucruri m-au tinut pe loc. Maini ce te ridica din imperiul fortelor care te stapanesc benevol, glasuri care iti explica ordinea fara sa te judece, ochi care te privesc pana in adancul fiintei, care vad haosul dar care nu fug. Caldura mainilor care te prind inainte sa aluneci m-a tinut pe loc. Timpul si-a schimbat sensul, cealalta parte din mine a intrat in umbra, stanjenita dar inca latenta.

Azi a continuat sa existe si respira sub pori, in santierul fiintei mele de unde zilnic se desprind caramizi.

Scris pe trup

"De ce masura iubirii este pierderea ei?"

"Asa incepe un roman frumos ca o scrisoare de dragoste, in care protagonistii se cauta, se gasesc intr-o noapte ploioasa, se iubesc nebuneste si in cele din urma ratacesc iremediabil drumul unul spre celalalt. Pe ea o cheama Louise. Are par prerafaelit si pielea alba ca laptele. Dar persoana pe care o iubeste si care-i asterne pe hartie povestea n-are nici nume, nici chip, nici sex. Insa dragostea nu cunoaste astfel de ingradiri. E, asa cum descopera protagonistii, un drog care se consuma febril, cu disperare, si care lasa urme vizibile si invizibile scrise pe trup."

Se spune ca dragostea e supraestimata, astazi e poate un tabu. Unii poate nu stiu inca s-o defineasca, altii o resping din teama de a fi slabi, slabi si transparenti, mai vulnerabili in fata lumii, in fata lor. Uneori fluturii din stomac si pacea si zambetele, o incadreaza in tiparul perfect, alteori nu exista cuvinte care s-o explice. Citind romanul lui Jeanette Winterson mi-am dat seama ca dragostea e parte din noi, scrisa sau nescrisa pe trup si in suflet. Inca nu stiu cine si-a scris povestea de dragoste; nu pot sa realizez ca e un el sau o ea. Detaliul asta e, surprinzator, evitat pana la sfarsitul cartii. Pasajele despre iubirea din trup si amestecul de parti anatomice care vibreaza sub undele de poveste insiruite frumos, ma fac sa zambesc. Uneori refuz sa cred ca dragostea e reala. Mi-e greu sa o localizez, sa o inteleg, sa o exprim deci poate nu exista. Poate e starea de confort in care uneori ne complacem pentru ca a fi un intreg nu mai e suficient. Si atunci suntem jumatate.

Sunt multe emotii care m-au incercat citind "Scris pe trup". Deasupra descrierilor despre Louise, am vrut sa inteleg dragostea. Am vrut sa ma ascund in paginile povestii lor diferite si sa cred iar. Uimitor roman! Il recomand.

Love, M.

Status quo

Imi intru cu greu in ritm dupa cele cateva zile rupte de Galati city si rutina zilnica. Nu e o noutate faptul ca imi place sa calatoresc. Ador sentimentul de bagaje si somn neimplinit si apoi locuri noi, paturi noi, camere impersonale care, la sfarsit de sejur se transforma in micul tau spatiu aglomerat cu nimicuri.

4 zile am fost plecata la mare. Navodari(us) sa fiu mai exacta. O anume conferinta, intr-un oarecare context, cu diversi oameni, unii mai dragi, unii deja in plus. Nu asteptam lucruri marete, nu vizualizam povesti cu happy ending sau chestii extraordinare. Am plecat cu ei, prietenii mei, si zilele s-au scurs mai mult decat minunat.

Printre curele cu soare, sesiunile de flori ilegale in super-cortul lui Coco, amiezile somnoroase cu usile larg deschise, prieteni zgomotosi la geam si diminetile cu vuvuzela [damn you guys :))], m-am trezit intr-o dimineata timpurie cu ploaie de stele si licurici in apa marii. Breath taking!

In apa, mii de lumini se rostogoleau haotic. Puncte de soare spart in apa marii. Valurile stricau linistea meduzelor si deasupra, stelele cadeau una dupa alta lasandu-ne pe toti cu gurile cascate. Am privit cateva minute in gol, stand in apa calda, inconjurata de milioanele de bucati de fosfor. Pentru un moment, am simtit ca sunt singura. Nu mi-a fost frica, nu era un sentiment de pustietate ci unul de intimitate. Unul in care am simtit ca doar eu privesc cerul si doar mie imi vorbeste marea in mii si mii de puncte. In linistea aia inchipuita mi-am stabilit un nou echilibru, o alta stare Zen in care pot sa-mi gasesc energia sa accept imperfectiuni. Sublim moment!

Cu toate astea, sunt multe lucruri pe care nu le-am facut cat am fost plecata. Sunt multe cuvinte care nu s-au spus, multe ganduri care nu si-au gasit salvarea in mare si'n nisip si'n cerul ala plin de stele, dorinte muribunde. Tentativa de a lasa in mare una din pietrele pe care le car asa cum iti porti cicatricile, a esuat. Atarna inca in portofel, ca un ciob dintr-o cana pe care n-o mai pot folosi dar pe care o pastrez pe etajera. Oarecum, gandul ca nu mi-am dus la bun sfarsit lista de planuri pentru vacanta, imi arata inca o data ca facem parte dintr-un univers mult mai complex in care schitele nu-si au loc, planurile sunt in plus si orice fel de anticipare e in zadar.

Am taiat in gand, cu o linie oblica, "to do list"-ul si azi mi-am suflecat manecile pentru ultimile 30 de zile in care o sa fac pace mai ales cu mine. Merit asta!

Lotta luv, M.

Mr Nobody

The smoke never goes back into the cigarette....

As long as you don't choose, everything remains possible.

*

*

Absolut genial !...

Nine Inch Nails

"Baby making music":

***

I hurt myself today
To see if I still feel
I focus on the pain
The only thing that's real
The needle tears a hole
The old familiar sting
Try to kill it all away
But I remember everything...

*

***

i still recall the taste of your tears.
echoing your voice just like the ringing in my ears.
my favorite dreams of you still wash ashore.
scraping through my head 'till i don't want to sleep anymore.

*

*

this i call MUSIC :X

unu fix

Such a nice day!:D Bai ce-mi place melodia asta:

Noapte buna bai frumosilor! [si o sa razi ca ti-am luat vorba :-"]

Lotta luv, M.

Frumos

Tocmai cand sa-mi beau cafeaua, n-a mai avut rabdare si m-a pus sa-mi verific mailul. "Frumoasa surpriza" i-am zis. E mai mult decat frumoasa! :">:*

*

***

'Cause I've been walkin'
I've been thinkin'
I've been lookin' at you
Sideways
Yeah I've been movin'
I've been dreamin'
I've been lookin' at you
Sideways

*

Lotta luv!

Reveniri

Citesc tot felul de chestii pe net. De curand, lumea parca s-a intors cu fata spre soare. Ca si cum, pana acum, toti stateau suciti cu fata la cearceaf si deodata s-au trezit ca le lipseste lumina. Ma rog, trecand peste exprimarile metaforice, lumea o ia razna! Decizii luate candva se rastoarna, subiecte incheiate, sigilate, se deschid. Se intampla tot felul de ciudatenii ca si cum lumea s-ar sfarsi in cateva minute si toti simt nevoia sa-si regleze socoteli.

Nu sunt parte din aceste rasturnari de situatii. Din pacate, sau din fericire, ecuatiile mele nu dau rest. Nu stiu insa cum sa reactionez. Fara sa vreau, unele lucruri ma inteapa, trezesc niste dubii, poate regrete sau confirmari. In orice caz, e de naspa!

Ma enervez. O iau de la capat. Zilele astea am tot auzit/citit despre reveniri. Detest oamenii care se razgandesc prea tarziu, cei sovaielnici care asteapta cel mai nepotrivit moment sa-si elucideze mistere. Sunt aia care lasa vrabia sa zboare dar care se intorc la ea dupa ce au experimentat situatii cu multe "ciori". Sugestiv nu? Bun. De ce sa faci asa ceva? Cu ce scop sa-ti doresti oare o ciorba reincalzita cand te-ai saturat cu buna dreptate de acelasi zarzavat? Iar ma enervez. In fine, e ciudat. E foarte ciudat. E si absurd si prostesc si inspirat din telenovele, sincer! Oricum, e vara. Probabil vara e mai greu sa-ti stapanesti excesele de "dragoste " sau gandurile cum ca celalalt e bine merci impacat cu ideea. Mda, te doare capu'!

**

Mi-am luat bilet. In trei zile o sa-mi scald piciorusele in mare si in vreo 50 in ocean. Timpul trece cu folos.

*

Lotta love!

Yeah baby

***

Just gonna stand there and watch me burn

Well that's all right because I like the way it hurts
Just gonna stand there and hear me cry
Well that's all right because I love the way you lie
I love the way you lie

*

*

Lotta love...

Failure

... is not an option!

Azi-dimineata m-am trezit iar, cu telefonul rasunand. In timp ce O. face pregatiri, eu incerc sa ignor tot mai des momentul inevitabil. Nu-mi plac pregatirile. Nu sunt genul de om care incepe sa-si faca bagajele cu o luna inainte, care cerceteaza pana si cel mai mic aspect, care asteapta. Nu-mi place sa astept. Nu sunt iresponsabila si stiu foarte bine in ce ma bag, de cele mai multe ori:D. Insa ador sentimentul de panica, ultima suta de metri, emotiile alea nefiresti, mixul ala de trairi pe care nu poti sa ti le explici : anxietate, teama, dor, agitatie, nou. In sensul asta evit sa ma gandesc la viitorul apropiat; nu mi-am inceput nicio numaratoare, valiza sta la locul ei, imi zic aproape zilnic ca "my days here are not over">:).

E ziua tatei. I-as fi dorit o zi speciala, fara griji, departe de canicula, de rutina; departe de orice gand i-ar putea increti fruntea, departe de Traian 11 mai ales. In momentele astea ma simt mica. Mica si neputincioasa. Urasc sentimentul asta! Urasc de fapt ideea ca, momentan, altii scriu regulile jocului. Nu e o zi speciala, nu pentru el. E insa o zi memorabila, si nu in sensul bun. Ca o tornada, criza lasa doar praf in urma ei. Praf, frustrari, dezamagiri, indoiala, poate curaj, ambitie, poare dorinta de schimbare, nevoia de razvratire, de dreptate.

Il iubesc si-l respect. Il apreciez pentru cine este in fata mea, in fata lor, oriunde, oricand. E stalpul caminului meu, e cel care ma provoaca sa-mi doresc mai mult, cel care-mi da putere si ma sprijina, cel care ma asculta, cel care ma intelege, cel care ma cearta si cel care ma inspira. La multi ani tata! Sa fii sanatos si sa rezisti, pentru ca singur n-ai sa fii niciodata.

Song of the day:

Lotta love, M.

Din urma

Ciudata luna iulie, si plina si calda, sufocanta! Mi-am dus zilele intr-un stil aparte, caracteristic verilor tarzii, cand scapi de sesiuni si examene si stress, cand uiti sa mai intri in casa, cand te trezesti tarziu, prea tarziu sa mai numesti "dimineata" momentul cand deschizi ochii. Incep sa-mi displaca zilele fara rost, desi tanjeam dupa ele acum ceva timp.

Am citit, in sfarsit, "Dragostea dureaza trei ani" a lui Frederic Beigbeder. Inca nu stiu sa definesc sentimentele care m-au incercat citind povestea unui barbat care sacrifica, cu mult curaj, o iubire consumata, in favoarea uneia relative. L-am judecat pe Marc Marronier. L-am criticat, l-am contrazis, l-am invinuit, l-am inteles si in final l-am apreciat. Adevarul lui, nu acela cum ca dragostea ar dura trei ani, ci adevarul existentei complicate dupa care toti ravnim, povestea care sa iasa din tipare, sa coboare din cliseu, dragostea care sa se reinventeze in fiecare zi, m-a marcat. Stilul lui cinic, realist si foarte pamantesc de a pune punctul pe "i" ofera multe raspunsuri. Mi-a placut cartea, multumesc Mircea pentru recomandare, o recomand si eu. Intre timp cateva citate:

"Pentru a ramane indragostit, e nevoie ca in fiecare din noi sa existe o particica de insesizabil. Trebuie sa refuzi platitudinea, ceea ce nu inseamna sa nascocesti tresariri artificiale si cretine, ci sa stii sa fii uimit in fata miracolului fiecarei zile. Sa fii generos si simplu."

"Am invatat, mai ales, ca, pentru a fi fericit, trebuie sa fi fost foarte nefericit. Fara ucenicia durerii, fericirea nu este solida. Dragostea care dureaza trei ani e aia care nu a urcat pe munti si nici nu a ajuns in prapastii, aia care iti cade mura-n gura. Dragostea nu dureaza decat daca fiecare ii cunoaste pretul si e mai bine sa-l platesti dinainte, altfel risti sa platesti nota ulterior."

"Ni se spune deseori ca, dupa o vreme, pasiunea se transforma in "altceva", mai puternic si mai frumos. Ca acest "altceva" este Dragoste cu "D" mare, un sentiment, cu siguranta, mai putin excitant, dar, totodata, mai putin imatur. As vrea sa fiu foarte clar: acest altceva ma calca pe nervi si, daca asta e Dragostea, atunci le-o las puturosilor, descurajatilor, oamenilor "copti" care se balacesc in confortul lor sentimental. In ceea ce ma priveste, dragostea are un "d" mic, dar elanuri mari; nu dureaza ea prea mult, dar cel putin cand este aici, se simte. "Altceva-ul" ala al lor, in care ar vrea ei sa transforme dragostea, pare a fi o teorie inventata pentru mica lor satisfactie, pentru a se autolinisti trambitand ca altceva mai bun nu exista."

“Să iubesti pe cineva care te iubeste, este narcisism. Să iubesti pe cineva care nu te iubeste , asta da, e dragoste.”

“Dragostea durează cât trebuie să dureze. Dar dacă vrei să dureze, trebuie să te obisnuiesti cu gândul că o să te plictisesti ca la carte. Trebuie să-ti găsesti persoana cu care să ai chef să-ti împarti lehamitea. De vreme ce pasiune eternă nu există, măcar să căutăm o plictiseală agreabilă.”

Mi-am propus ca in ultima luna shumpic sa profit din plin de oamenii care-mi sunt dragi, de locuri, de lucruri. Am facut un pact cu Cristi asa ca n-am sa mai pomenesc de momentul plecarii insa trebuie cumva, sa ma impac cu ideea ca un an de zile imi vor lipsi multe. Nu-i panica, vorba lui [:*], toate se aranjeaza in timp. Sunt convinsa de asta!

Lotta love,M.

Cliseu

… Putin fastacita, poate in sfarsit satisfacuta, in goliciunea ei, isi aduna hainele de pe jos, intr-o graba nejustificata. Zambind ironic, el trage lacom din tigara, multumit ca planurile i-au mers asa cum banuia. Era femeie in fond, una deloc diferita de altele. Cat i-ar fi putut rezista? Cat s-ar fi putut amagi cu gandul mincinos ca l-a uitat, ca l-a inlocuit cu success cu un altul?

Gandul la celalalt, nefericitul caruia tocmai i se pusesera coarne, n-o oprise sa i se ofere pe tava, poate prea curand sau poate prea usor, celui dintai.

De dragul timpurilor trecute, satisfactia de a insela o impinsese, in sfarsit, in bratele celui care o stapanea inca. In naivitatea lui, celalalt, nici nu banuia cate senzatii se incercau in camera de ieri. Urma sa-i zambeasca naiv, cu siguranta, a doua zi, gandindu-se la cat de norocos e, cum toate se aranjasera in sfarsit, fara drame, fara complicatii, fara « bagaje » pe care sa le poarte peste tot.

Bietul prost. Pierduse detasat in fata trecutului si nici nu banuia ca e mintit cu nerusinare. Unii isi merita soarta …

NOTA : Doar unele femei fac din genul feminin "sexul slab" prin conduita lor josnica, imorala. Restul aduna cioburi. Trist dar adevarat.