Silly mood

***

I’ve been walking in the same way as I did
Missing out the cracks in the pavement
And tutting my heel and strutting my feet
“Is there anything I can do for you dear? Is there anyone I can call?”
“No and thank you, please Madam. I ain’t lost, just wandering”

*

*

N-as vrea sa incep sa postez numai melodii. Ce-i drept, in ultima vreme, mi-a fost greu sa ma opresc cateva minute sa imi astern gandurile. Oricum mi-ar fi fost dificil sa descriu toata forfota, toata nebunia [in sensul bun da?], toate transformarile care se petrec atat de repede, incat mi-e teama sa nu ratez vreun moment.

Astazi am avut parte de cateva minute extraordinare. Cand spui "extraordinar", poate nu multi se gandesc la sensul propriu. Eu la ala ma refer. Stii, sentimentul ca timpul situat in intervalul acela de clipe e dispus sa te marcheze, sa te urmareasca continuu in momentele goale? E sentimentul de multumire cu sinele, etapa in care simti ca pasii te-au purtat in directia corecta, ca toate eforturile, toti nervii, toata frustrarea [bad bad word!], toate au fost puse la locul potrivit, la momentul potrivit, pentru ca tu sa te trezesti intr-o zi si sa zambesti prosteste gandind ca esti cu un pas mai aproape de omul care vrei sa devii.

De cele mai multe ori imi place sa am raspunsuri pentru orice. Azi nu caut vreo explicatie pentru starea din care scriu, zambind tamp. E o noapte linistita de toamna sau poate, prima noapte de toamna...

Luv, M.