1000+ ways of global change

In fiecare noapte cand ma intorc acasa, ma lovesc de acelasi strain intins pe jos, zgribulit si certat cu lumea, dar mai ales cu el. Omul asta isi aseaza cu grija bucatile de carton, baiguind haotic despre viata lui jalnica, din care arata cu degetul zilnic, spre trecatori. Felul in care e imbracat, felul in care vorbeste, modul in care isi exprima dezgustul fata de cei grabiti, il indeparteaza si mai mult de schimbare, de progres.

Pentru el, fiecare zi e un alt decalaj, o intarziere spre un drum inevitabil, trist, fara asteptari, fara aspiratii, doar scuze. Motive ingramadite pentru conditia sa de strain uitat undeva, pe trotuar.

In fiecare seara il aud bombanind. Ma intreb deseori cum de a ajuns sa fie asa, sau de ce a ajuns pana aici, asa. Ce ar schimba omul asta acum? Probabil lumea din jur. Ar schimba poate modul in care oamenii il privesc, modul in care il judeca gratuit, felul in care isi permit sa-i ignore prezenta, niciodata insa nu s-ar schimba pe sine. Zilnic, acelasi om cearta incruntat lumea in care traieste, stiind poate in sinea lui ca de fapt se cearta cu el. E totusi prea greu sa recunoasca, prea tarziu sa inceapa din nou si probabil nimeni nu si-ar lua 5 minute sa-l asculte, sa-l inteleaga.

Tot timpul judecam din afara campului de lupta. Parerile noastre, mai bune sau mai rele, pleaca din principiile pe care ni le formam din ceea ce acceptam cu buna stiinta sau respingem prematur. Nu intotdeauna judecam corect, nu mereu suntem apti sa analizam contextul in care lumea isi numara crescator timpul, dar in fiecare dintre noi mocneste dorinta de schimbare.

Sa schimbi inseamna sa cunosti. Inseamna sa incerci, sa gresesti si sa-ti doresti sa te depasesti. As schimba modul in care ne complacem zi de zi cu scuze, promisiuni, minciuni, greseli repetate, cuvinte fara substrat, acceptare. As schimba setea de a trai visul american in provincii, teama de a-ti exprima liber gandurile, parerile, oboseala psihica, stresul, rutina care ne limiteaza, ura, snobismul, indoctrinarea. As schimba indiferenta si egoismul, prejudecatile si invidia.

Sunt multe de zis, sunt cuvinte. Iar cuvintele sunt de prisos. Maine, acelasi om isi va aranja cu dispret cartoanele, invocand vinovati, judecand lumea, dar nu pe el. Sunt 1000 de lucruri pe care fiecare dintre noi le-am schimba, insa niciunul din noi n-ar incepe cu propria persoana.

Oare de ce?

Luv, M.