... isi face loc in mintea mea, un altfel de gand. Se joaca cu celelalte ganduri, le provoaca. E un gand nou, nefiresc, unul care poate sa strice ordinea. E genul de gand pe care il respingi pana cand iti iese prin pori, unul care te tradeaza cand deschizi ochii, cand atingi. Incerc sa il ignor dar e acolo si dupa cateva secunde, dupa cateva minute. Se muleaza perfect pe ritmul unui cantec pe care il ascult. Bucata cu bucata, fiecare fragment trezeste alta senzatie, alta reactie chimica.
Gandul asta strain pune stapanire pe mine. Nu ma impotrivesc, nu are rost. E acolo si e al meu. Cand ridici degetele in aer masori timpul. Secundele alearga prin camera goala, acolo unde gandurile se nasc pe intuneric. Unele sfarsesc in dimineti tarzii, altele nu traiesc nicio secunda. Gandul asta se amesteca cu zborul de cuvinte scrise, distante nemasurate si senzatii din terminatii, e interzis dar il primesc.
Cum poti sa te ascunzi de un gand pe care nu-l poti inlocui cu nimic? Unul care iti aminteste constant ca nu poti sa minti, ca esti slab..atat de slab, si ca adori sa te complici, adori suspansul, adori sa alergi dupa ceva care poate nici nu exista. Gandul asta creaza haos, ca o explozie distruge tot, intr-o secunda.
E malefic dar e mai pur decat celelalte pentru ca te arata asa cum esti. E gandul care trece dincolo, singurul care te tine departe de prejudecati, de reguli, usi inchise. Pana sa-ti dai seama devine o boala, prea tarziu s-o vindeci, suficient de evoluata incat sa te obisnuiesti cu ea. E gandul pe care il folosesti sa fii tu atunci cand te-ai plictisit sa respecti ordinea. Nimeni nu poate sa-l citeasca, doar prin ochi si prin buze, semnale subtile de atractii pamantesti.
Imi place ...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu