Mi se intampla uneori, mergand pe strada, sa vreau sa imi controlez pasii. Fara niciun motiv anume, simt nevoia sa fiu in acelasi pas cu cel de langa mine. Uneori mainile imi obosesc si mi le odihnesc in alte palme. Poate ale lui. E cel mai confortabil loc.
Niciodata nu ma gandesc la subiecte de conversatii, niciodata nu ma astept la ceva nou sau surprinzator. Cand sunt in miscare, cuvintele se inghesuie sa-si primeasca portia de libertate, altfel decat in mod firesc. Uneori mi-e greu sa ma concentrez la un singur lucru, sau sa-mi stapanesc emotiile. De cele mai multe ori, cand ma plictisesc fredonez o melodie, sau dansez.
Cand ascult muzica pe strada, imi place sa merg cu mainile in buzunar si sa privesc oamenii in ochi. O melodie buna poate sa-mi salveze o zi proasta, o saptamana de cosmar, un episod esuat din capitolul "lacrimogene". Daca imi place foarte mult o melodie, o ascult la nesfarsit, si asta se intampla atunci cand ii invat versurile si sunt capabila s-o fredonez complet.
Niciodata nu iau lucrurile asa cum sunt. Uneori trec peste superstitii si ma intorc din drum sa verific placa, apa, lumina, orice detaliu care ar putea sa-mi distraga atentia de la lucruri mai importante. In general spun tot ceea ce gandesc, simt, vreau. Uneori mint. Ma mint pe mine, ii mint pe cei de langa mine, e mai usor sa disimulez cand vreau sa evit explicatii. Ma eschivez cand mi-e greu sa aleg. Intotdeauna stiu ce fac, ce spun, ce simt. Uneori ma prefac confuza.
Sunt ciudata. Niciodata nu uit, intotdeauna plec, uneori ranesc, prea tarziu. Cred in multe lucruri, uneori in nimeni si nimic. De cele mai multe ori ma gasesc singura intr-un cerc de prieteni buni. Niciodata nu stiu cum sa raspund la "Ce faci?", i take the easy way si zic "Bine, tu?" Intotdeauna retin oamenii pe care o sa-i mai intalnesc cel putin o data, indiferent de moment.
Uneori nu vreau sa dorm, ma sperie timpul care trece incredibil de repede. Simt, de cele mai multe ori, ca nu-mi apartin. Atunci savarsesc cele mai nejudecate acte care-mi marcheaza constiinta. Cand ma uit in oglinda zambesc. Fac asta des. Imi place sa ma stiu acolo in fiecare moment si sa stiu ca uneori nu sunt transparenta.
Uneori sunt rea, insensibila, egoista, niciodata suficient de mult cu cine trebuie, niciodata nedreapta. De cele mai multe ori ma pierd in slabiciuni si ma pedepsesc in mod constient. Uneori reusesc, uneori nu. Cateodata oamenii din jur ma respecta pentru ceea ce sunt, ma invata, ma protejeaza, ma asculta, ma cearta, ma fac sa ma simt speciala. Uneori altii ma ranesc, ma resping si ma transforma pe dinauntru.
Niciodata nu regret ceea ce sunt, uneori ma multumesc.
Lotta love, M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu