Brand new

*

E inceput de 2011, luna mea. E un ianuarie cu tricou si geamuri larg deschise, intr-un campus aglomerat si plin de viata. Mi-e greu sa ma gandesc la anul trecut, dar vreau sa-l disec si sa-l inchid.

Intotdeauna mi-am dorit sa locuiesc singura. Gandul ca ajungi acasa obosit, sictirit, si arunci cheile pe o masuta, cufundandu-te lacom intr-o canapea, care e a ta, imi inspira multa libertate, siguranta si chiar implinire. Inca nu am canapeaua mea, dar de cand sunt plecata de acasa, ma simt mai libera ca oricand. Poate pentru ca locuiesc intr-un cartier de tineri ca si mine, fara vecina de la 2 care sa bata in calorifer sau vecinul de la 3 care urmareste orice pas de dupa perdea. Vecinii mei sunt tineri si nebuni, sunt diferiti si frumosi, si in fiecare dimineata ma trezesc gandindu-ma la perioada pe care o traversez, insa mai ales la linistea pe care mi-o da.

Am tanjit mereu dupa liniste si echilibru, un echilibru pe care l-am pierdut, sau pe care nu l-am avut poate niciodata pana la capat. Anul trecut am cazut si m-am adunat bucata cu bucata. Am invatat sa nu cred in povesti, ca dragostea nu e suficienta, nici macar atunci cand crezi ca ai atins-o. Mi-am pierdut increderea in oameni, in cuvinte, in tot ceea ce stiam ca exista. Si m-am oprit. Cateva luni am trait o viata diferita, in afara mea, departe de progresele pe care le facusem. Dar niciun om nu te va putea rani indeajuns, nu mai mult decat o poti face de unul singur. Pentru ca nu oamenii te ranesc ci faptele lor, cuvintele lor, imaginea pe care ti-o creezi despre ei, refuzand-o pe cea reala, mintindu-te singur. Oamenii sunt acolo sa te treaca de la un nivel la altul, sa-ti demonstreze ca niciodata nu poti fi sigur de nimic, ca trebuie sa pierzi ca sa castigi mai mult, sa cunosti mai mult, sa traiesti diferit.

A fost un an bun pentru ca oamenii din jurul meu m-au protejat de mine insami. M-au tinut departe de draperii trase, de nopti nesfarsite, de ura si regrete, cu cafea, zambete, iesiri si muzica si sfaturi bune. A fost un an minunat pentru ca am invatat sa iert. Si asta inseamna sa fii cu adevarat impacat cu tine si pregatit pentru altceva. A fost un an excelent pentru ca mi-am revenit, si imi revin in fiecare zi, cunoscand oameni, cunoscandu-ma pe mine, provocandu-ma sa ating echilibrul pe care mi-l doresc. Sunt singura, departe de toti cei pe care-i iubesc, dar imi sunt de ajuns. Cine suntem noi sa ne impotrivim sortii, cand zilele sunt aliniate cu un scop?

Lotta love, M.