Pentru ca suntem slabi, dragostea exista sa ne consume.
Scobeste in piatra pana cand, din prea putin orgoliu, cedam.
Ne gasim zvarcolindu-ne pe pamant, bolnavi, deposedati.
Sufletele se impart separat, in bucati identice pe care le potrivesti in aceleasi locuri.
Treptat uiti al cui esti.
Uiti lucrurile marunte cum ar fi sa respiri.
Nu stii sa mai respiri singur.
Atunci bataile inimii strabat centimetri de piele si fluturi zboara stingheri in stomac.
Epidemia te face sa zambesti fara motiv,
Devii stangaci, vulnerabil, deschis ca o rana proaspata.
Ochii te inseala, glasul te tradeaza,
Buzele, crapate, cer un singur antidot : alta gura, aceeasi, singura.
Pana sa-ti dai seama, te vinzi ieftin in ceasuri tarzii.
Nimic nu mai e al tau,
Nicio comanda nu mai functioneaza, nimic nu mai conteaza.
Ramai tu cu tine, fara tine
Prea slab sa te impotrivesti, prea tarziu sa te aperi, cand iubesti.
1 comentarii:
Luata asa , chiar ma sperie dragostea :]] .
Este adevarul pe care nu vrem sa il auzim niciodata. Adevarul care omoara perdeaua roz creata de noi , menita sa ne protejeze .
Si chiar ma intristeaza inconstienta noastra cand suntem indragostiti . Deja incep sa urasc hormonii , urasc PEA'ul , al naibi hormon care nu ma lasa decat sa vad ce e frumos , ce e roz, ce e superb la celalat .
Si ma amuz cand il aud pe " unu " care iese dintr'o relatie , " Nici nu inteleg ce ai vazut la ea . " . Trist . Urat .
Prefer sa traiesc constient de fiecare defect al lui decat sa cred ca totul e PERFECT .
Trimiteți un comentariu