...

Ascunde-ma intr-un cantec si uita-ma!

Nimeni n-o sa stie ca m-am ratacit printre cuvinte.

Nimeni n-o sa-mi simta absenta mai mult decat tine.

Acolo o sa astept minutele sa curga,

Ploile sa cada,

Marea sa vada, cate nopti vor trece, pe tarmul rece.

Ai sa ma gasesti rupta de lumina,

Flamanda si seaca si straina,

Cu bratele deschise larg,

sa te cuprinda.

Nimeni n-o sa stie cat de mult m-am inselat,

sau cum m-am vandut inutil,

inselata de clipa si de un suras infantil.

Am sa zac ore in sir sa-mi vindec aripile frante,

cu tine in gand.

Fiecare furtuna o sa dispara,

fiecare cuvant.

Intr-o zi ai sa ma dezlegi si am sa-ti zambesc.

Imi va fi cu siguranta dor sa te privesc,

Sa te ascult, sa te sarut.

Ai sa-mi spui ca ti-am lipsit si-am sa te cred.

Mana mi se va potrivi in mana ta,

Ma voi aseza la locul meu in inima ta si iti voi deschide usa catre a mea.

Atunci cuvintele vor fi in plus.