Am tendinta de a exagera. Stiu asta. Mai stiu si ca am pierdut multe lucruri din impulsivitate, nervi gratuiti, energii negative sau pur si simplu, fara sa pun prea mult pret pe logica atunci cand trebuia. Tata imi spune mereu ca, daca as fi fost barbat, caracterul meu dificil ar fi fost probabil un atuu care mi-ar fi deschis multe usi insa, ca femeie, urmeaza sa pierd multe lucruri sau sa realizez ca nu pot sa fac mereu lumea sa danseze dupa cum cant. Stiu asta, asa cum toti dependentii sunt la un moment dat constienti de starile in care se aduc cu incetinitorul. Unii din ei insa se vindeca, eu nu.
Zilele astea am simtit o umbra de energie ciudata la tot pasul. M-am tot electrocutat de oameni, lucruri, am visat aiurea, am simtit nevoia sa tip, sa ma manifest deloc elegant, sa ma salbaticesc. Mai mult decat oricand am simtit ca sunt in centrul atentiei fara sa-mi doresc asta; ca lumea asteapta reactii din partea mea, indicii despre starea de spirit care i-a scos din sarite pe unii, mai ales pe el. Nu cred ca e ceva de zis sau de explicat. Asta sunt, cu sau fara energii, ciudata si neinteleasa sau dimpotriva, mai obisnuita decat ma pot accepta.
Love, M.
1 comentarii:
Si eu intrasem in panica pentru ca ieri imi puneam 1000 de intrebari si la fiecare intrebare mai gaseam alte 100 , nu raspunsul mult asteptat . :|
Asta e viata , mult prea complicata in simplitatea sa :| .
Trimiteți un comentariu