Cateva picaturi de apa matura geamul.
Ma sting in camera pe care o detest din fiecare colt in care m-as afla.
Cuvintele ma mananca pe dinauntru, inca o data si inca o data.
Dimineata, prin draperii vad viata.
E acolo la aceeasi ora, asteapta sa o vad, sa o invidiez, sa o caut.
Bucati de hartie stau imprastiate pe jos, intoarse invers, ieri.
Am uitat in ce zi suntem. Nu prea-mi pasa.
Mi-e cald si mi-e frig in acelasi timp, in patul dezordonat.
Probabil multi altii au asteptat dimineti in patul asta; multi au dormit, altii au iubit.
Cativa au tanjit la un sfarsit de zi printre cearceafuri;
Altii s-au luptat cu ei insisi.
Membrele se lungesc cand dormim. Creierul lucreaza neincetat.
In laboratrul de ganduri, noptile framanta amintiri si senzatii netraite inca.
Atunci imi descalt picioarele obosite si alerg pe un tarm vesnic alb, cu nisip fin.
Atunci gasesc noi cuvinte prin care sa lovesc, pe care le uit mai apoi.
Atunci uit sa dorm si atat.
In patul strain, cu cearceafurile mototolite si perne asimetrice, uit sa dorm.
Noaptea incepe cand trupul cade rapus. Apoi gandurile se trezesc.
E un cutit cu doua taisuri de care ma apuc fara sa invat sa simt durerea, fara sa reactionez.
Ma lovesc singura de peretii pe care-i ridic singura in jurul meu,
Si uit sa dorm.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu