...

De ce nu reactionez in niciun fel?

Am convingerea ca undeva, adanc strans sub coaste, ceasul pe care inca nu pot sa-l inteleg, ma poarta pe drumul cel bun. Asteapta sa ma contrazic constant, sa ma impotrivesc zilnic si apoi s-o iau de la capat.

Nu reactionez pentru ca sunt mai departe decat as fi crezut vreodata ca pot ajunge, din starea de demolare ingenua pe care obisnuiam sa mi-o induc. Peretii care se rasturnau peste firea naiva lasand sa curga valuri de caramizi si praf ma sufocau. Pe intuneric, cu gandul bajbaind emotii artificiale, iarna obisnuia sa ma consume. Acum nu mai reactionez.

Refuz.