Aproape perfect

Numele meu nu conteaza pentru ca nu sunt un grup de litere si sunete.

Nu sunt niciodata mai frumos sau mai destept atunci cand cred asta,

Nici mai bun sau mai rau atunci cand imi doresc sa fiu vazut si ma impun.

Nu sunt nici macar mare sau pamant, sau cer.

Si niciodata nu sunt pentru totdeauna.

Sunt aici, acum si maine poate

Si gresesc mai mult decat invat,

Urasc poate, mai mult decat iubesc,

Respir poate, mai mult decat traiesc.

Sunt un Sisif pe mijlocul unei strazi.

M-am pierdut si in zadar imping piatra in acelasi loc in care am s-o pierd iar si iar.

Uneori sunt o pasare care-si intinde aripile pana la epuizare,

Pana cand vantul imi smulge penele si in cadere uit sa mai zbor.

Alteori sunt un copac.

Unul dezradacinat si vitreg, ce isi respinge originea,

Sau dimpotriva, unul care adoarme in pamantul care l-a crescut, pana cand crengile nu-l mai dor.

Sunt o piatra ingropata in nisip.

Mi-e vesnic sete si privesc cu nerabdare marea, asteptand sa-si arunce valurile peste mine,

sa ma stearga de timp si de urme, de talpi si de praf.

Sau mai bine, ploaia care trezeste asfaltul somnoros, intr-o dimineata de vara.

In noptile senine as putea sa fiu o camera in care se ascut cuvinte potrivite,

Sau in care, pierdute printre carpe, inimile invata sa bata in acelasi timp.

Iar dimineata, as putea sa fiu o ceasca de cafea.

Numele meu nu conteaza pentru ca nu sunt un grup de litere si sunete.

Uneori sunt unul sau mai multi, singurul sau niciunul.

Treptat  ma amestec cu lucrurile, cu oamenii, cu locurile,

Pana intr-o zi cand am sa fiu …aproape perfect.

Deocamdata astept.

M.