*
Dimineata a
inceput cu miros de pepene galben si menta. M-am trezit cu senzatia asta, proaspata si vie, desi pe intuneric, inca bajbaiam dupa cateva minute de somn. In strada, pe asfaltul somnoros si
rece, pasii se auzeau grabiti, intr-un ritm cunoscut. Mereu numar secundele
asteptand maxi-taxi-ul. Si cand in sfarsit apare, ma asez in spatele soferului
si privesc in gol. Uneori fixez ceasul din bord si incerc sa ignor viteza cu
care, din prea mult precautie, soferul ma adoarme.
Mereu alerg pe
Cosbuc. Azi a fost frig si pietrele trosneau cand le calcam grabita. La 7
dimineata, 3 caini urmareau tacuti sirul de masini care treceau una dupa alta.
Erau parca fascinati de forfota pe care rotile greoi o lasau, si pentru cateva
secunde mi-au parut umani. Ca si cum, pierduti in ganduri si griji, ascultau zgomotul cu atentie.
Ziua trece mai
usor cu miros de fructe si muzica in surdina. Daca nu in casti, chiar si in
spatele gandului tau cel mai ascuns. Astazi visam la mare. Visam de fapt, la un
ocean ; la nisipul cald si viata care sta in loc atunci cand simti ca ai
ajuns unde trebuie. Azi mi-a placut
marti, cu tot contrastul dintre agitatia din birou, vocile din jur si raiul
asta de lumina si caldura din mintea mea.
De cele mai multe ori imi place
sa gasesc raspunsuri pentru tot ce mi se intampla. Alteori insa, prefer
sa raman absenta si sa ma las surprinsa de clipele care se aduna si se amesteca
pana cand devin parte din trecut si motivatie pentru viitor.
Marti continua cu
acelasi miros de pepene galben si menta. Desi afara ploua, eu simt nisipul pe
talpi si daca inchid ochii, nu-mi e teama de valul care se arunca sfios peste
tarm, acolo unde eu astept sa treaca zilele.
M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu