"Now i'm trying to break free/Being in a state of empathy/Find a true and inner me/Eradicate the schizo"
N-am crezut ca o sa ajung prea curand sa zic ca nu-mi ajunge timpul. Dar m-am trezit intre proiecte si pagini de internet si carti si teme, cu cafeaua pe birou. Stiu ca am zis ca ma las de cafea!..dar am nevoie de un viciu:D. In cateva saptamani voi fi absolvit facultatea, imi voi fi dat examenele, licenta, voi regreta poate agitatia asta continua din ultima perioada. Ma sperie ritmul alert in care trec zilele. Uitandu-ma inapoi, 3 ani imi par 3 saptamani. And then, there is AIESEC. Thanks God for that!
Nu cred ca stiu cum e sa fii student, fara sa asociez bogata experienta din cadrul organizatiei : toate intamplarile, toti oamenii noi, toti prietenii, toate conferintele, noptile nedormite. Imi ziceam zilele trecute ca n-am pierdut nicio noapte invatand pentru un examen. Am pierdut insa multe lucrand la sesiuni, socializand cu membri prin conferinte sau verificand materiale. E aiurea sa ma gandesc ca termin facultatea, acum cand in sfarsit empatizam cu colegii mei. Cine a spus ca lucrurile bune vin la sfarsit nu s-a inselat! Mai bine mai tarziu decat niciodata si mai bine ca am trait doua lucruri diferite astfel incat sa le constientizez importanta.
Si cu timpul ce fac? Ce-i drept, niciodata nu-mi ajunge. Sunt foaarte comoda, rareori punctuala si de cele mai multe ori, lucrurile facute pe ultima suta de metri imi ies cel mai bine. Nu-mi place insa presiunea asta care ma apasa. Cu siguranta voi trece cu bine de perioada crancena care ma asteapta (da, fara modestie) dar fluturasii astia deocamdata nu-mi dau pace. Oh well, imi administrez cu regularitate iesiri si am grija sa-mi rezerv on a daily basis timp numai pentru mine. Pentru moment, e tot ce-mi trebuie sa o iau de la capat in fiecare zi.
Love, M.
P.S. Nu-mi place vremea asta morocanoasa. Ca tot sunt in subiect:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu