Si fata n-avea nicio vina?
Nu cred, or mai degraba sunt convins. Comparatia precedenta a fost incompleta: si eu eram inconjurat de oameni inarmati care-si tineau sulitele spre interiorul cercului pe care-l descriau, adica indreptate catre mine. Ori de cate ori ma avantam spre fata, ma agatam mai intai in sulitele celor din jurul meu si inca de aici nu mai puteam inainta. Poate ca n-am ajuns niciodata la cei din jurul fetei; iar de-as fi razbit, as fi fost deja insangerat de sulitele mele si mi-as fi pierdut cunostinta.
Fata a ramas singura?
Nu, altcineva a patruns pana la ea. usor si fara nicio piedica. Epuizat de efort, am privit totul asa de indiferent ca si cum as fi fost aerul in care fetele lor se lipeau una de alta in primul sarut."
(Kafka)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu