the Butterfly Effect

"Without music, life would be a mistake!"

2012-02-13T18:17:00.001+02:00

Love, M

Inspiratie si pace

2012-02-13T17:35:00.004+02:00

Mi-am amintit azi de ultima scrisoare a lui Gabriel Garcia Marquez si am cautat-o cu o sete oarba pe internet. Mi-as fi dorit sa o gasesc undeva pretuita, pastrata ordonat intr-un colt care sa inspire, sa incalzeasca si sa primeasca ganduri melancolice pe care sa le transforme in fluturi si iubire. Am gasit-o insa pe diverse site-uri medicale, unele mai pragmatice decat altele, asa ca m-am hotarat sa o asez in coltul meu de liniste.

Pacea pe care mi-o transmite e fara margini. Sper sa aiba acelasi efect si asupra voastra!

***

Scrisoare

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...

Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna. Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod nefericit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita. Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.

Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

***

Love, M.

Sfat

2012-01-29T15:07:00.002+02:00

Trup flamand de dragoste, gandeste cu capul nu cu inima!

Caci ea nu cunoaste adevarul, nici nu-l simte, nici nu-l accepta.

Tu esti un vas gol ce asteapta sa fie umplut, si vrut in fiecare ceas.

Dar inima te vinde oricui, si ajungi sa fii al nimanui,

pustiu si gol, flamand si bolnav.

Ascunde-ti camerele! trup obosit,

Trage-ti obloanele! Inchide-ti usile! Pierde-ti cheile!

Gandeste cu capul! Taie cuvinte! Indoaie-le-n minte! Sugruma-le!

Caci inima e slaba si asteapta se se hraneasca cu ele,

sa se otraveasca cu ele,

sa se insele.

I would rather

2012-01-06T22:33:00.001+02:00

Butterflies again.

Love, M.

It's heeeeere!!! [Numai unul - Passcall feat Hippie]

2011-11-03T01:04:00.003+02:00

[Imi place. E o stare pe care n-am voie s-o explic.]

Enjoy this!!!

Love, M.

You and I

2011-10-25T15:14:00.003+03:00

I never thought i could be so addicted to a song! But I am. I simply LOVE it!

Lotta love, M.

Contraste

2011-10-10T23:24:00.003+03:00

Nu ai voie sa ratezi asta!!!

(Muzica buna respira in "Contraste". Lansarea in noiembrie!)

Restart

2011-10-04T23:02:00.004+03:00

I am done with my graceless heart. So tonight I’m gonna cut it out and then restart. Cause I like to keep my issues strong. It’s always darkest before the dawn.

And I’m damned if I do and I’m damned if I don’t. So here’s to drinks in the dark at the end of my road. And I’m ready to suffer and I’m ready to hope. It’s a shot in the dark and right at my throat. Cause looking for heaven, for the devil in me. Looking for heaven, for the devil in me. Well what the hell, I’m gonna let it happen to me.

him

2011-10-01T01:08:00.005+03:00

i sometimes dream about him.

he's maybe as crazy as I am,

confused like i am.

Maybe he's wild and funny,

beautiful and smart.

He's strong and his arms were cut to embrace me,

and his songs play the music of my heart.

he's probably walking on the same empty streets

where i walk to find him.

he's drinking coffee or reading a newspaper

or changing channels

thinking maybe, about me.

and i can see him smiling,

because i smile thinking about him.

and i know i cannot be alone,

i cannot be unhappy,

i cannot stop thinking about him,

while he exists somewhere in this world,

thinking about me.

Best present

2011-09-21T20:41:00.003+03:00

This year, I wasn't home on my birthday. So my lovely sister and friends prepared me the best damn present i ever received!! Today i remembered it and it made me feel so lucky!! How can I not love them? Enjoy:

spaced-out

2011-09-15T01:55:00.001+03:00

can't stop listening it.

to lose

2011-09-15T01:02:00.004+03:00

people lose their minds.

people lose their faith.

people lose their patience.

people lose people.

people lose the sense of touch,

people lose the sense of hearing through the walls,

they lose the sense of seeing underneath the flesh and bones.

people lose their conscience.

people lose their music.

people lose themselves between today and tomorrow,

they forget to smile,

they forget to love,

they forget to live.

and people lose chances.

people lose nights and days of moon and sun,

they stop breathing, stop dreaming,

stop feeling,

people lose control.

I get lost from time to time, in my mind.

I lose moments remembering how to smile, how to feel, how to love.

I get lost in the distant places of strange, unknown faces

that lose days and nights, feelings and senses,

for nothing,

forever.

sexy smoke

2011-09-14T23:35:00.002+03:00

You said only a back page
Will get as read as the first page
Now you're observing the corners
And showing the first signs of aging
I'm not trying to read you anymore
Just keep on turning me through the days
Until the latest chapter unfolds

smoking is damn sexy...especially in this video

I want I need

2011-09-07T14:14:00.003+03:00

When I hold you
The way you feel
I am shaking now
I know its real
Slow down I tell myself though
I want to shout it out

I want you I need you I know this is our time
This is our chance
This is our time our chance.

...

[...So, I'm getting lost in these tracks. It's better for now to keep my thoughts inside my head and my heart bouncing like a child in a playground. No words can describe me better now so..enjoy the music!]

the Pretender

2011-09-04T18:23:00.002+03:00

I'm the voice inside your head
You refuse to hear
I'm the face that you have to face
Mirrored in your stare
I'm what's left, I'm what's right
I'm the enemy
I'm the hand that will take you down
Bring you to your knees

So who are you?

What if I say I'm not like the others?
What if I say I'm not just another one of your plays
You're the pretender
What if I say that I'll never surrender? ...

pic

2011-09-04T16:31:00.002+03:00

H.W.

2011-08-31T14:13:00.002+03:00

I don't care if we don't sleep at all tonight

Let's just fix this whole thing now

I swear to God we're gonna get it right

If you lay your weapon down

please

2011-08-11T00:55:00.000+03:00

the Mingle

2011-08-05T16:28:00.006+03:00

"Time - when pursued like a bandit - will behave like one; always remaining one country or one room ahead of you, changing its name and hair color to elude you, slipping ou the back door of the motel just as you're banging through the lobby with your newest search warrant, leaving only a burning cigarette in the ashtray to taunt you."(E.G.)

The first morning is horrible. You realize you’re no longer in the same place you used to wake up. A strange sensation of fear and loneliness covers your body like an old itchy blanket. The chills last for some minutes, while you stay numb in another bed, checking the room, looking at the walls, waiting for a noise that could wake you up from this dream.

It’s done! You’re home. Family and friends wait for you to react, to tell stories about your experience, to share with them your thoughts and wishes, to adjust in the new life you’ve just fallen. You unpack things. It takes days but you open up your suitcase and you start taking out memories one by one. I always collect small thing, receipts, tickets, crayons, flowers, things that keep alive feelings and moments, people and places. They feed my memory and they somehow help me move on.

One day you start going out with your old friends. You go to the same places that you used to go, you see sometimes the same faces on the street, you hear the same language. After a while you stop comparing things outloud. You keep it to yourself and you smile remembering. Life flows constantly in the minutes you take to get lost in yesterday.

Then you put the flag on the wall. Like pieces from a puzzle, days follow their natural course, creating the big picture. You’re no longer allowed to miss or to crave for the life that is left behind. You take the memories and the friends, the joy and the love and you move on to the future. Everyday you look at the flag thinking that your heart is split in million pieces and you know your life is forever changed…

Love, M.

dog days are over

2011-08-03T00:35:00.002+03:00

Happiness, hit her like a train on a track
Coming towards her, stuck still no turning back
She hid around corners and she hid under beds
She killed it with kisses and from it she fled
With every bubble she sank with a drink
And washed it away down the kitchen sink

And I never wanted anything from you
Except everything you had
And what was left after that too. oh.

Happiness hit her like a bullet in the back
Struck from a great height
By someone who should know better than that
*

Love, M.

18.07.2011

2011-07-27T02:10:00.003+03:00

"Happiness is the consequence of personal effort. You fight for it, strive for it, insist upon it, and sometimes even travel around the world looking for it. "

(Elizabeth Gilbert)

When the plane takes off, i always keep my eyes opened and try to catch every image, with more accuracy and attention. My heart beats so fast that i can feel it chocking me, sometimes screaming inside of me for redemption. I can see my whole life in those moments. I can feel the same goosebumps, the first kiss, the first love, the first heartbreak. Then i start to think about the moments and the people i cherish the most in life. I don't think about their faces, but about their energies, the warmth that calms the rush of my boiling blood sometimes. I think about the times i was wrong, the ones when i forgot to forget. Those times when i stood behind my own door, trapped in the walls of my thoughts, the fears and the blank moments; those empty spaces that i could've filled with something else, maybe someone else.

This time it's different. I sit in the chair thinking about these past ten months. I can feel the fear of my first flight, the pressure, the missing sickness, the need of finding myself again. My stomach gets small and i close my eyes. I can see all the beautiful people i met, the times when i was free body and soul, that freedom of being true to yourself. I can see the small room with the big window in the middle; the walls that caught us awake in the late nights talking and laughing.

I am already across the sky when i open my eyes. I have this strange urge of taking his pen and write; never stop writing while my thoughts are drowned by music. I think about these amazing people that came out to be my friends. I remember the trips, the jokes, the differences between us and the similarities. I think about the things i stole from each and everyone of them; their expressions, their smiles, their advices, their joy. I cannot describe this feeling though i want to. It's strange but it's just mine, and this helps me to be above clouds, on my seat near the window, leaving behind my second home, the place where i gave myself the chance to grow and follow my emotions.

Things happened so fast that i sometimes think it was a dream. I find myself crying, then smiling, then my whole body becomes a separate part of me that i observe and analyze, as if it was a box that keeps inside everything i treasure the most. I think about all of these things and all of these people and i wish i didn't just think. I'm trying to keep everything in mind, to grab any lost sensation, every smile and the words that used to feed me. Then i feel sad for trying so hard to do so. I realize the clock doesn't stop, that it's all in the past and i'm sitting on a chair miles away from Braga, hours away from the nights in the balcony, looking at the lonely streets.

I say to myself "everything happens for a reason" and then i smile. I remember a small talk about God, what's real and what's not, about faith and about chance. My mind just wonders to old places, teasing old feelings that pierce my body with every breath. I always think too much.

I'm coming back home. I can feel it in this plane full of strangers that i don't want to meet, see or hear, and they understand my rejection. I'm a rootless tree that cannot find place to fit or will to start again. My branches still surround Braga as my leaves get lost on the way, one by one.

"The missing" begins.

gone

2011-06-11T15:29:00.001+03:00

voi reveni.

delicate

2011-05-09T02:43:00.002+03:00

So why'd you fill my sorrow
With the words you've borrowed
From the only place that you've known
And why'd you sing Hallelujah
If it means nothing to you
Why'd you sing with me at all?

... "We are born naked, wet and hungry. Then things get worse." ...

Lotta luv, M.

Anunt

2011-05-05T05:08:00.001+03:00

Caut fericirea, cu genunchii infipti in asfalt.

Oamenii ma privesc iscoditori iar judecatile lor ma gadila.

Daca nu ar clipi, as putea sa ma ratacesc pe cararile inguste

De pareri impartite.

Sunt dispusa sa o cumpar.

m-as multumi cu efectul slab de satisfactie invelita intr-o punga de plastic,

sau cu tutunul de idei second hand

pe care l-as fuma cu pofta doar in noptile cu luna plina.

Curiozitatea m-ar impinge sa incerc fericirea de scurta durata.

Nu-i mare filosofie!

Mi-as putea da cu imprumut jumatate de inima,

si o mana. Pe cea dreapta.

Probabil ar fi un targ rentabil, sau macar pe aproape.

Oricum n-ar rezista.

Oricum n-as rezista.

Cu genunchii departe de lama constiintei

Pe care sunt dispusa s-o ignor,

s-o las sa rugineasca, intr-un colt ferit de lumina,

sau de adevar,

caut fericirea prefacandu-ma ca inca,

ma pot multumi cu orice.

Sau nu.

liniste

2011-05-05T04:18:00.001+03:00

Urasc linistea.

E un sentiment reciproc.

Uneori se aseaza pe scaun, in camerele unde respir,

Alteori in mine.

O urasc pentru ca ma cunoaste.

Imi stie spatiile goale,

Camerele nelocuite ale mintii in care ratacesc deseori.

Stie sa ma seduca si sa-si piarda urma,

Pe aceleasi refrene.

Linistea e cruda.

E nemiloasa si e acolo.

Acolo unde, de fapt nu e nimic.

Dar eu ma pierd in nimic si ma las atinsa de mii de maini,

Ma las rapusa de mii de voci,

Cuvinte care se ascut neincetat,

In liniste.

Ceasul nu ticaie, apa nu curge,

Vantul e mort si peretii au intepenit.

Podeaua nu scartaie,

Cheia nu se invarte in usa, lemnul e adormit,

Fierul e mort, rastignit in cuie.

Inghit vina ascultand secundele cum se consuma,

Urand linistea,

In liniste.

Diferit

2011-04-23T16:18:00.005+03:00

~ Easter is not a time for groping through dusty, musty tomes or tombs to disprove spontaneous generation or even to prove life eternal. It is a day to fan the ashes of dead hope, a day to banish doubts and seek the slopes where the sun is rising, to revel in the faith which transports us out of ourselves and the dead past into the vast and inviting unknown. ~

Din nou Paste, unul diferit. Tanjesc dupa cozonacul bunicii, ouale rosii, iepurasii de ciocolata asezati pe masa cu motive pascale si de zambetul carcotas al tatei asteptand pe cineva sa ciocneasca cu el. Azi imi lipsesc anii in care ma uitam pe ascuns la filmele despre rastignirea lui Iisus cand adultii mergeau la Inviere sau cand asteptam cu jind sa ma infrupt din ce pregatea bunica. Tot azi sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce am si tot ceea ce sunt!

Un Paste Fericit tuturor!

[Feliz Pascoa a todos!]

Roads

2011-04-22T00:39:00.001+03:00

I simply love this:

Tie

2011-04-22T00:31:00.001+03:00

Usile se inchid pe rand, una cate una.

In zadar incerc sa potrivesc cheile,

Raman inchise.

Se inched sacadat usi pe care nu pot sa le mai deschid,

Cu nimic.

De clante atarna cuvinte si fragmente,

Episoade din trecut,

Dimineti inghesuite, bucatarii cu cafea,

Suspine sau zambete, totuna.

Pe gaura cheii ma uit dupa ziua de ieri,

Dar e tarziu.

Usile tale inchise le inchid incet pe ale mele mereu deschise.

Aerul se sugruma in tocuri de usa,

In spatii ce se pierd sacadat intre usile mele si usile tale,

Care se inchid treptat,

Ce pacat.

Blanket

2011-04-17T02:25:00.002+03:00

Emotionless the city lies
Cruel it is, it clouds my eyes
The dull the dark shades on my day
I live inside this place

I see only what I wanna see
I'll be only who I wanna be
My blanket covers me
Music is my sanctuary
Music is my blanket.

Avem timp [Octavian Paler]

2011-04-16T03:56:00.002+03:00

"Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."

Absolut superb.Love, M.

spring feeling

2011-03-21T17:31:00.001+02:00

Love, M.

So fine, really fine

2011-03-20T02:47:00.001+02:00

Closing time - every new beginning comes from some other beginning's end..

Eat.Pray.Love

2011-03-18T16:52:00.003+02:00

Elizabeth Gilbert:

"People think a soul mate is your perfect fit, and that's what everyone wants. But a true soul mate is a mirror, the person who shows you everything that is holding you back, the person who brings you to your own attention so you can change your life.

A true soul mate is probably the most important person you'll ever meet, because they tear down your walls and smack you awake. But to live with a soul mate forever? Nah. Too painful. Soul mates, they come into your life just to reveal another layer of yourself to you, and then leave.

A soul mates purpose is to shake you up, tear apart your ego a little bit, show you your obstacles and addictions, break your heart open so new light can get in, make you so desperate and out of control that you have to transform your life, then introduce you to your spiritual master..."

"Happiness is the consequence of personal effort. You fight for it, strive for it, insist upon it, and sometimes even travel around the world looking for it. You have to participate relentlessly in the manifestations of your own blessings. And once you have achieved a state of happiness, you must never become lax about maintaining it. You must make a mighty effort to keep swimming upward into that happiness forever, to stay afloat on top of it."

"When I get lonely these days, I think: So BE lonely, Liz. Learn your way around loneliness. Make a map of it. Sit with it, for once in your life. Welcome to the human experience. But never again use another person's body or emotions as a scratching post for your own unfulfilled yearnings."

"I think I deserve something beautiful."

"There is so much about my fate that I cannot control, but other things do fall under the jurisdiction. I can decide how I spend my time, whom I interact with, whom I share my body and life and money and energy with. I can select what I can read and eat and study. I can choose how I'm going to regard unfortunate circumstances in my life-whether I will see them as curses or opportunities. I can choose my words and the tone of voice in which I speak to others. And most of all, I can choose my thoughts."

"Operation Self-Esteem--Day Fucking One."

"The only thing more unthinkable than leaving was staying; the only thing more impossible than staying was leaving."

"If I love you, I will carry for you all your pain, I will assume for you all your debts (in every definition of the word), I will protect you from your own insecurity, I will protect upon you all sorts of good qualities that you have never actually cultivated in yourself and I will buy Christmas presents for your entire family. I will give you the sun and the rain, and if they are not available, I will give you a sun check and a rain check. I will give you all this and more, until I get so exhausted and depleted that the only way I can recover my energy is by becoming infatuated with someone else."

Just...beautiful!

Love, M.

Satellite heart

2011-03-17T18:40:00.002+02:00

Im, A Satellite Heart

But I'll Be True To You
No Matter What You Do, Yeah I'll Be True To You.

Zic

2011-03-17T18:33:00.001+02:00

De cand cu dezastrul din Japonia, citesc aproape zilnic orice stire despre ce urmeaza sa se intample in lume. Evident, ziarele exagereaza. S-a ajuns la asa o sete de audienta si de bani in primul rand, incat unii sunt in stare sa minta cu nerusinare, chiar daca minciunile lor alimenteaza fricile multor cititori. Si totusi, stau si ma gandesc ca lumea e intr-o decadenta continua pe care nu putem si nici nu avem cum s-o cosmetizam.

E trist cum calamitati trezesc populatii intregi, fara s-o trezeasca de fapt. Pentru ca desi cu totii aratam compasiune sau empatie, nimeni nu poate pricepe ce e in sufletul unui om care a pierdut tot si a ramas doar cu o frica de neinteles, cu lipsa persoanelor dragi, lipsa celor construite poate cu greu intr-o viata de om. Suntem prea mici sa intelegem disperarea altora pentru ca fiecare din noi are drama lui existentiala. Fiecare din noi simte ca i se intampla cele mai grele lucruri, cele mai nedrepte, ca e neinteles si singur. Si eu simt asta de multe ori.

Azi imi dau seama ca, de fapt, drama mea existentiala nu exista. Nu am realizat suficient de multe lucruri, nu am construit destule, nu am cunoscut destui oameni, nu am crezut indeajuns in ceea ce conteaza. In toata criza asta de idei si emotii imi dau seama ca propria-mi decadenta e indusa de fiecare zi in care alunec pe intuneric, fara sa urmez vreun drum, fara sa-mi asum riscuri, fara sa ma desprind de frici, incertitudini. Oamenii care stau langa mine ma ajuta sa vad asta mai mult ca oricand.

Luv, M.

Beautiful lie

2011-03-13T21:52:00.004+02:00

Am auzit melodia asta prima oara cand am ajuns in Portugalia.

Aseara am auzit-o iar.

Yesterday, today, tomorrow
Fade away like frozen photographs.
Remember, forget
The stakes, the ways you take,
The ways you make the moments pass.
For every regret,
I tell a beautiful lie.
And I would die if you find out.
I tell a beautiful lie every time that I
did not open up my mouth.
All the same, it’s a game,
it’s a play, it’s a war,
it’s a shame that we’re always fighting for.
I don’t mean to cast no blame,
I don’t intend to pretend, I could, never loved you more.
But in the blink of an eye, everything you ever knew can change
And it’s a beautiful lie if you think everything will always stay the same

Babe.
My babe.
You got a secret – it’s starting to show.
My babe.
Sweet babe.
How long can you keep it?
How far would you go?
You tell a beautiful lie.
And it’s going to, it’s going to drive you crazy.

Gravity

2011-03-12T21:52:00.003+02:00

" I am responsible for everything except for my very responsability, for I am not the foundation of my being. Therefore everything takes place as if I were compelled to be responsible. I am abandoned in the world...in the sense that I find myself suddenly alone and without help, engaged in a world for which I bear the whole responsability without being able, whatever I do, to tear myself away from this responsability for an instant."

[Jean-Paul Sartre]

Hey

2011-03-12T00:56:00.002+02:00

"I love you. I know, but it scares the hell out of me."

3/11/2011

2011-03-11T21:45:00.004+02:00

Ma intorc ca un bumerang

si calc pe nisipuri miscatoare

care inghit pasi si ochi si buze

cu o foame de nestapanit.

Ma intorc sa imprastii cenusa

pe un pamant sec si strain

care nu ma mai primeste ca altadata,

senina si cruda.

Sunt iar bolnava si ma intorc

in spatii care nu mi-au lipsit,

ma cuprind senzatii care se aseaza fortat in trup,

stimuli care il consuma.

Ma intorc.

La naiba!

2011-03-11T02:34:00.001+02:00

Atat.

the inspiration

2011-03-10T18:55:00.003+02:00

[Please watch also part 1, 2 and 3.]

I love this woman!

Afterglow

2011-03-09T21:54:00.004+02:00

Am obosit. Duc un razboi pe care nu pot sa-l explic. E razboiul meu si atat.

Nu-mi mai incap cutitele in gura, nu pot sa le mestec.

E atata liniste in jur incat mi-e greu sa ma aud gandind.

Am obosit.

Bathed in blue, the walls of my memory divide the thorns from the roses
It's you who is closest...

Orgolii

2011-03-07T20:02:00.003+02:00

Azi e mai frumos decat ieri. E sfidator. Trebuie sa ma trezesc, sa ma prefac ca o sa intarzii. Asta ma motiveaza sa arunc repede cateva haine pe mine. Intr-una din zilele astea trebuie sa le schimb. Nu se mai potrivesc. Ies in strada si astept sa ma pierd in multime. Evident, nu-mi pasa ce faci, cum esti, cu cine. Vine masina, ma asez pe unul din locuri, la geam, sa ma distrag din ganduri. La naiba cu melodia lor si radioul de doi lei ! Pacat ca suna bine, stiu foarte bine ce inseamna si de unde s-o adun. E pe jos, acolo unde stau si hainele de care m-am plictisit, si zilele peste care calc, evident, cu indiferenta.

Sunt ranit. Orgoliul e ranit, dar e ascuns bine. Oamenii nu trebuie sa vada asta ci indiferenta. E stupid nu? Stiu. Oricum, afara e frumos si eu merg cu 10 oameni care ma vad indiferent si tacut, privind pe geam. La naiba cu melodia lor! O s-o postez pe Facebook. De ce? Pai pentru ca pot! Si pentru ca nu-mi pasa. Exact de asta.

Stupid.

[no][ordinary][love]

2011-03-05T00:38:00.002+02:00

"He had a word, too. Love, he called it. But i had been used to words for a long time. I knew that word was like the others: just a shape to fill a lack; that when the right time came, you wouldn't need a word for that anymore than for pride or fear."

(William Faulkner)

Energii

2011-03-04T17:08:00.002+02:00

Am tendinta de a exagera. Stiu asta. Mai stiu si ca am pierdut multe lucruri din impulsivitate, nervi gratuiti, energii negative sau pur si simplu, fara sa pun prea mult pret pe logica atunci cand trebuia. Tata imi spune mereu ca, daca as fi fost barbat, caracterul meu dificil ar fi fost probabil un atuu care mi-ar fi deschis multe usi insa, ca femeie, urmeaza sa pierd multe lucruri sau sa realizez ca nu pot sa fac mereu lumea sa danseze dupa cum cant. Stiu asta, asa cum toti dependentii sunt la un moment dat constienti de starile in care se aduc cu incetinitorul. Unii din ei insa se vindeca, eu nu.

Zilele astea am simtit o umbra de energie ciudata la tot pasul. M-am tot electrocutat de oameni, lucruri, am visat aiurea, am simtit nevoia sa tip, sa ma manifest deloc elegant, sa ma salbaticesc. Mai mult decat oricand am simtit ca sunt in centrul atentiei fara sa-mi doresc asta; ca lumea asteapta reactii din partea mea, indicii despre starea de spirit care i-a scos din sarite pe unii, mai ales pe el. Nu cred ca e ceva de zis sau de explicat. Asta sunt, cu sau fara energii, ciudata si neinteleasa sau dimpotriva, mai obisnuita decat ma pot accepta.

Love, M.

[...]

2011-03-01T02:36:00.002+02:00

It was in the darkest of my days
When you took my sorrow and you took my pain
And buried them away, you buried them away

But like everything I've ever known
You'll disappear someday
So I'll spend my whole life hiding my heart away

24/02/11

2011-03-01T02:32:00.001+02:00

Trebuie sa-ti infasori inima intr-un ambalaj pe care sa-l uiti impachetat.

Trebuie sa treaca ore, zile, ani, ochi si maini straine peste coastele moi.

Trebuie s-o lasi singura sa cunoasca distanta, sa simta lipsa,

Sa se schimonoseasca in toate felurile ca un copil rasfatat, si sa invete.

Trebuie sa ai rabdare cu noptile in care simti ca nu existi,

Atunci cand mainile se lungesc si ochii se deschid larg si gura tanjeste dupa alte cuvinte.

In noptile acelea sangele se varsa inundand tot, clocotind.

Trebuie sa-l lasi sa curga in trupul in care dormi, flamand de viata.

Trebuie sa ma conving ca nu esti bun, sa ma conving ca nu sunt buna,

Si sa te oblig sa pleci fara sa te intorci dupa bucati din inima deja impachetata.

Trebuie sa imi inchid obloanele si sa imi ascut cuvintele, sa le fac sa doara,

sa ramana acolo in fiecare ceas si sa traseze distante intre noi.

Trebuie sa uiti si sa zambesti, dar sa respiri inca, prins in ambalaj.

Trebuie sa te intorci de fiecare data mai cald si mai luminos, mai uman decat mine,

sa te asezi la locul tau in care nu-ti fac loc,

si sa ma obligi in fiecare zi, sa te port cu mine, sa ma contrazic.

Trebuie.

Esposende

2011-02-20T01:22:00.005+02:00

[ ... Azi am fost la ocean. Un milion de senzatii. Baietii au facut surfing iar eu si O. ne-am desfatat cu soare. Mai mult decat perfect! ... ]

2/14/2011

2011-02-14T15:16:00.001+02:00

... Perfect! ...

Abandon

2011-02-14T05:02:00.005+02:00

“Te iubesc!”, ii zicea plecand.

Se gandea la prima data cand s-au vazut: ce purta, cum mergea, cum rostea timid cuvintele si-si ascundea privirea. Apoi se izbea de asfaltul pe care il calca sacadat. Plecase prea repede poate? Ar fi trebuit sa priveasca inapoi? Ar mai fi fost acolo, stand in acelasi loc, privind in gol? Si daca ar fi fost ce-ar fi putut sa faca? Cuvintele deja scobeau indoieli si rani. Creierul si inima se luptau sa inteleaga, sa accepte, sa reziste asediului de sabii ce cadeau nemarginit.

Era frig. Ce naiba se intampla ? Ieri se jucau in zapada nepasatori, ca si cum ar fi fost prima iarna impreuna. Ca si cum n-ar fi nins niciodata atat de frumos, atat de des, si n-ar fi fost niciodata mai perfect locul in care se rotogoleau unindu-si nasurile inghetate, buzele crapate si apoi ochii intr-o singura privire.

Ieri simtea iubirea ca un glonte ce-i gaurea stomacul cu incetinitorul, lasand in urma lui pace si delir, lumina care se intindea in vasele de sange. Iubirea semana cu o moarte lenta a tot ceea ce fusese rau in trecut, ca o curatenie de primavara cand respiri usurat, cu plamanii stersi de praf. Asta era iubirea lor pe care o purtau pe strazile cunoscute si necunoscute, in fata strainilor care nu intelegeau cum poti sa traiesti cu o jumatate de inima. Si ei zambeau tinandu-se de mana, apartinand unul altuia, sau crezand ca apartin unul altuia, sfidand timpul, anotimpul, trecatorii.

Isi amintea chipul de acum 5 minute; ochii pierduti cu gene dese, buzele care se miscau lent, tremurand. Trasaturile se schimbau cu fiecare cuvant care parca nu-i apartinea, care se forta sa vada lumina zilei si varsa liniste intre ei. Glontul se intorcea. Acum scobea in sens invers, in cavitati cicatrizate, vindecate demult. Aspira lumina din vene lasandu-le seci, seci ca pieptul din care bucati din alta inima se scuipau incet in pieptul celuilalt.

Obisnuiau sa se plimbe seara departe de toti si de toate. Fugeau de oras, de chipuri cunoscute.Niciun om care trecea acum, pe strada, nu parea cunoscut. Vocile se aprindeau acoperind melodia pe care bausera prima cafea, apoi pe cea pe care o ascultau in masina, sau pe cea din prima noapte. Cand iubesti, fiecare melodie inseamna ceva nu pentru ca marcheaza un anume moment ci pentru ca pastreaza senzatiile din acel moment, sclipirea, coltul gurii, incheietura mainii, mirosul de pin, farfuriile imprastiate sau hainele de pe jos.

Sunetele se schimbau. Unde pleca? Unde se incapatana sa se ascunda departe de cuib, departe de trupul care ocupa jumatate din singurul pat pe care il impartise vreodata? Fara niciun aviz dragostea lua tot. Asista la un partaj de amintiri si sentimente care se inghesuiau sa loveasca, sa produca confuzii, furie, teama, regrete, dispret. Era iar frig si iarna deasupra si sub talpi si poate, in sensul opus, acelasi glont scobea in trupul celalalt, lasandu-l la fel de sec, la fel de bolnav, la fel de singur.

Inainte sa iubim, dragostea isi face loc singura in spatii pe care nu le cunosteam; se instaleaza comod in stomac, apoi in gand si atunci cand se cuibareste in inima, iubim cu gura si cu trupul. Atunci “te iubesc” devine, mai presus de consoane si vocale, sunetul vocii pe care vrei s-o auzi mereu, respiratia pe care vrei s-o imparti mereu cu alta, mana care isi gaseste loc perfect in alta mana, in fiecare zi, in fiecare noapte.

Acum “te iubesc” inchidea cercul de momente si trairi care cereau vinovati. Acest ultim “te iubesc” respingea vocea care obisnuia sa trezeasca un intreg circuit, respiratia straina sau mana care se intindea sa-si primeasca loc. “Te iubesc” lasa indoiala, vinovatia, instrainarea. Printre consoane si vocale lasa amintirile sa se intoarca, sa loveasca, sa consume zilnic spatii care ramaneau vesnic deschise.

Era tarziu si frig si oamenii priveau fara sa vada mainile cum tremurau in buzunare, fara sa asculte cum se desprindeau talpile de pe asfaltul inghetat, sau cum trupul pleca cu mintea si sufletul mutilate. Era noaptea in care, inca o data dragostea lua tot. Trupul ratacea in frig confuz si singur, maturand moloz, mestecand cuvinte si vise, dorinte apuse brusc, inchizand obloanele unei inimi care isi jura inca o data ca nu va mai face niciodata loc unei alteia.

just love it

2011-02-13T18:18:00.000+02:00

Insomnie

2011-02-13T02:45:00.001+02:00

Cateva picaturi de apa matura geamul.

Ma sting in camera pe care o detest din fiecare colt in care m-as afla.

Cuvintele ma mananca pe dinauntru, inca o data si inca o data.

Dimineata, prin draperii vad viata.

E acolo la aceeasi ora, asteapta sa o vad, sa o invidiez, sa o caut.

Bucati de hartie stau imprastiate pe jos, intoarse invers, ieri.

Am uitat in ce zi suntem. Nu prea-mi pasa.

Mi-e cald si mi-e frig in acelasi timp, in patul dezordonat.

Probabil multi altii au asteptat dimineti in patul asta; multi au dormit, altii au iubit.

Cativa au tanjit la un sfarsit de zi printre cearceafuri;

Altii s-au luptat cu ei insisi.

Membrele se lungesc cand dormim. Creierul lucreaza neincetat.

In laboratrul de ganduri, noptile framanta amintiri si senzatii netraite inca.

Atunci imi descalt picioarele obosite si alerg pe un tarm vesnic alb, cu nisip fin.

Atunci gasesc noi cuvinte prin care sa lovesc, pe care le uit mai apoi.

Atunci uit sa dorm si atat.

In patul strain, cu cearceafurile mototolite si perne asimetrice, uit sa dorm.

Noaptea incepe cand trupul cade rapus. Apoi gandurile se trezesc.

E un cutit cu doua taisuri de care ma apuc fara sa invat sa simt durerea, fara sa reactionez.

Ma lovesc singura de peretii pe care-i ridic singura in jurul meu,

Si uit sa dorm.

...

2011-02-13T02:38:00.001+02:00

De ce nu reactionez in niciun fel?

Am convingerea ca undeva, adanc strans sub coaste, ceasul pe care inca nu pot sa-l inteleg, ma poarta pe drumul cel bun. Asteapta sa ma contrazic constant, sa ma impotrivesc zilnic si apoi s-o iau de la capat.

Nu reactionez pentru ca sunt mai departe decat as fi crezut vreodata ca pot ajunge, din starea de demolare ingenua pe care obisnuiam sa mi-o induc. Peretii care se rasturnau peste firea naiva lasand sa curga valuri de caramizi si praf ma sufocau. Pe intuneric, cu gandul bajbaind emotii artificiale, iarna obisnuia sa ma consume. Acum nu mai reactionez.

Refuz.

fast fwd

2011-02-06T01:12:00.003+02:00

Absentez. Stiu. Zilele astea incerc atat de mult sa-mi fac fata incat mi-e imposibil sa ma "descos". E una din perioadele in care cuvintele nu sunt de ajuns. Nu sunt de partea mea, si e mai bine sa fie asa. Cat valoreaza de fapt cuvintele cand sub piele cad pereti care te sugruma incet?

It's not about the words you say, but those you don't.

Bloodstream

2011-01-23T20:15:00.003+02:00

The spaces in between
Two minds and all the places they have been

Words can be like knives ...They can cut you open
And the silence surrounds you, and hunts you
I think I might’ve inhale you
I could feel you behind my eyes
You gotten into my bloodstream
I could feel you floating in me ...

gOod nOise

2011-01-18T03:01:00.000+02:00

Ipocrizie

2011-01-17T21:22:00.004+02:00

sau Distanţa dintre tine şi tine însuţi.

Oriunde m-as duce, la tot pasul dau de un soi de oameni pe care il detest din ce in ce mai tare. Am ajuns sa cred chiar, ca mi-as putea face un rost din dispretul profund pe care il simt fata de toti acei oameni falsi, josnici, oamenii aia mici care se cred mari si tari, cei care vaneaza titluri si pozitii doar pentru a parea mai importanti decat sunt. As putea sa critic incontinuu exemple de caricaturi de care ma lovesc aproape in fiecare zi, sau pe care oricat de mult as incerca sa le evit, nu reusesc.

As vrea sa inteleg categoria asta de oameni. Sa stiu exact cand anume incep ei sa-si construiasca personalitati diferite, multiple, cu care sa pacaleasca, sa imbrobodeasca, sa minta cu nerusinare pentru a-si atinge scopuri. Cu siguranta toata minciuna asta pleaca din copilarie. Copii aia frustrati care si-au luat mingi de fotbal in cap sau care obisnuiau sa se joace singuri in casa din pricina unei personalitati mai mult sau mai putin respingatoare, au crescut si si-au dat seama peste noapte ca sunt inadaptati. Probabil atunci incepe transformarea, cand individul se trezeste frustrat, intre 4 pereti, fara un punct de vedere personal, fara curajul de a-si spune parerea, fara urma de originalitate sau control asupra propriei fiinte. Si incepe sa-si confectioneze masti.

Invatam de mici ca, pentru a ajunge acolo unde ne dorim trebuie sa fim muncitori, sa fim perseverenti si sa credem in visele noastre. Aflam apoi, ca “scopul scuza mijloacele”. Uite de asta unii uita prima parte si alearga cu inversunare spre idealuri, cu alte fete. Mint, inseala, vorbesc pe la spate, incurca lumea, o strica si o sfarsesc.

Pana sa-ti dai seama, te trezesti inconjurat de personaje pe care nu stii daca sa le suporti sau sa le sufoci. Eu una am tendinte de violenta desavarsita fata de oamenii ipocriti, mincinosi, fatarnici. Nu-i inteleg si n-am sa inteleg niciodata cum cineva poate sa rada cu toti dintii, stricand in acelasi timp valori. Nu-i inteleg nici pe aia care calca pe cadavre sa ajunga undeva, mincinosii care rad la glume proaste doar pentru un salariu mai bun, femeile care mimeaza prietenii doar pentru a insela si trada increderea celuilalt, oameni care mesteca cuvinte in care nu cred, care fac lucruri in care nu cred, care alearga neincetat dupa ceva necunoscut, care n-o sa-i satisfaca in veci, pentru ca sunt prea mici si prea ingusti.

Zilnic vad ipocriti. Ii recunosc dupa mers, dupa port, chiar si dupa cuvinte sau vorba. Ii detest. Ii detest enorm si mi-e mila de ei. In fond, sunt oameni fara substanta, oameni care imita, care fura din alte personalitati fara sa fie in stare sa-si construiasca una a lor, proprie, pe care s-o urmeze. Sunt oameni care fura visele altor oameni, aia care din lipsa de inspiratie se agata de corpuri gazda pe care le folosesc pana cand isi schimba directia. E trist dar adevarat. Si in fiecare zi imi zic ca nu evreii au meritat holocaustu’. Ipocritii strica tara. Ipocritii fura din valori. Ipocritii mananca timp din evolutia care parca s-a oprit. Detest ipocritii. Ii detest pana’n fiecare varf de par, in fiecare zi, in orice moment. Mi-e mila de ei dar mi-e mai mila de generatiile ce urmeaza.

Ipocrizia este un viciu privilegiat, care astupă, cu mâna ei, gura tuturor şi se bucură în pace de o impunitate suverană. (Moliere) Asta spune cam tot.

Tacut (la trecut)

2011-01-15T12:23:00.003+02:00

[timpuri pentru spirit, si nu pentru trup...beautiful!]

Lumina mea, ingroapa-te cu mine

La primavara poate incoltim

Si ne dam iarasi marilor multimi

Lumina mea, altfel nu va fi bine

Ochii mi s-au marit de-atat amurg

Si sufletul, la fel, de-atata noapte

Sa fim dintre acei ce stiu sa rabde

Cum norii trec si raurile curg

Nu orice ingropare este moarte

Pana la brau si mult mai sus de brau

Lumina mea, de vom pleca departe

Cum trece-un nor, cum curge cate-un rau

Noi ne vom ingropa in cate-o carte

Tacut ca doua boabe mari de grau

Noi ne vom ingropa in cate-o carte

Tacut ca doua boabe mari de grau

Versuri: Adrian Paunescu

Mattafix

2011-01-13T22:57:00.003+02:00

- Cool Down The Pace -

i was feelin' tipsy, the moon was bright...

- Angel On My Shoulder -

You cannot be certain,
you cannot be sure.
all those times that I took for granted left me wanting more...

- Living Darfur -

Sooner or later we must try ... living!

Never Let Me Go

2011-01-13T20:39:00.004+02:00

Zilele trecute am vazut filmul asta. M-a emotionat, recunosc. Imi plac povestile diferite, care nu urmaresc acelasi tipar clasic, de dragoste cu nabadai si fluturasi, drame neimpartasite apoi cer senin si happy end. Sunt insa intr-o continua contrazicere cu sentimentele pe care mi le-a trezit "Never let me go". Nu mai cred in dragoste, sau cel putin nu in "dragostea" de azi, poate de aceea si scepticismul crud, insa am vrut sa cred in dragostea lor de oameni incompleti, rupti de viata clasica, guvernati de alte principii... Am incercat macar. Mai jos am selectat doua citate:

"What can we ever gain in forever looking back and blaming ourselves if our lives have not turned out quite as we might have wished? The hard reality is, surely, that for the likes of you and I, there is little choice other than to leave our fate, ultimately, in the hands of those great gentlemen at the hub of this world who employ our services. What is the point in worrying oneself too much about what one could or could not have done to control the course one’s life took? Surely it is enough that the likes of you and I at least try to make our small contribution count for something true and worthy. And if some of us are prepared to sacrifice much in life in order to pursue such aspirations, surely that is in itself, whatever the outcome, cause for pride and contentment."

"Maybe from as early as when you're five or six, there's been a whisper going at the back of your head, saying: “One day, maybe not so long from now, you'll get to know how it feels.” So you're waiting, even if you don't quite know it, waiting for the moment when you realise that you really are different to them; that there are people out there, like Madame, who don't hate you or wish you any harm, but who nevertheless shudder at the very thought of you–of how you were brought into this world and why–and who dread the idea of your hand brushing against theirs. The first time you glimpse yourself through the eyes of a person like that, it's a cold moment. It's like walking past a mirror you've walked past every day of your life, and suddenly it shows you something else, something troubling and strange."

Sincer, cred ca dragostea se intampla undeva departe. Departe poate de sufletul meu si al tau. Departe de incertitudine si ura, invidie si pragmatism; departe de pasi gresiti pe strazi laturalnice, si ochi carcotasi care asteapta sa cazi. Dragostea e poate in afara noastra, deasupra noastra, mai presus de cuvinte, de imagini, de tot ceea ce omul construieste zilnic pentru ca mai apoi, sa distruga intr-o clipa. Dragostea traieste ascuns, confuz, intr-un univers paralel, departe de tot ceea ce am crezut vreodata ca stim sau ca simtim. Dragostea exista dar nu aici, nu acum. Pentru ca, sa iubesti nu inseamna sa spui "te iubesc", asa cum sa traiesti nu inseamna sa respiri. Suntem inca departe de dragoste, dar ne multumim cu cuvinte si gesturi, minciuni care ne leaga pana ne despart. Apoi incep alte iubiri, cu aceleasi cuvinte, aceleasi gesturi poate, dar chipuri noi, inlocuiri pe care le plimbam in locuri vechi, in care se consuma dragostea.

Voi inchide cu o alta replica din film : "The problem, as I see it, is that you've been told and not told. You've been told, but none of you really understand, and I dare say, some people are quite happy to leave it that way."

Brand new

2011-01-12T18:07:00.006+02:00

E inceput de 2011, luna mea. E un ianuarie cu tricou si geamuri larg deschise, intr-un campus aglomerat si plin de viata. Mi-e greu sa ma gandesc la anul trecut, dar vreau sa-l disec si sa-l inchid.

Intotdeauna mi-am dorit sa locuiesc singura. Gandul ca ajungi acasa obosit, sictirit, si arunci cheile pe o masuta, cufundandu-te lacom intr-o canapea, care e a ta, imi inspira multa libertate, siguranta si chiar implinire. Inca nu am canapeaua mea, dar de cand sunt plecata de acasa, ma simt mai libera ca oricand. Poate pentru ca locuiesc intr-un cartier de tineri ca si mine, fara vecina de la 2 care sa bata in calorifer sau vecinul de la 3 care urmareste orice pas de dupa perdea. Vecinii mei sunt tineri si nebuni, sunt diferiti si frumosi, si in fiecare dimineata ma trezesc gandindu-ma la perioada pe care o traversez, insa mai ales la linistea pe care mi-o da.

Am tanjit mereu dupa liniste si echilibru, un echilibru pe care l-am pierdut, sau pe care nu l-am avut poate niciodata pana la capat. Anul trecut am cazut si m-am adunat bucata cu bucata. Am invatat sa nu cred in povesti, ca dragostea nu e suficienta, nici macar atunci cand crezi ca ai atins-o. Mi-am pierdut increderea in oameni, in cuvinte, in tot ceea ce stiam ca exista. Si m-am oprit. Cateva luni am trait o viata diferita, in afara mea, departe de progresele pe care le facusem. Dar niciun om nu te va putea rani indeajuns, nu mai mult decat o poti face de unul singur. Pentru ca nu oamenii te ranesc ci faptele lor, cuvintele lor, imaginea pe care ti-o creezi despre ei, refuzand-o pe cea reala, mintindu-te singur. Oamenii sunt acolo sa te treaca de la un nivel la altul, sa-ti demonstreze ca niciodata nu poti fi sigur de nimic, ca trebuie sa pierzi ca sa castigi mai mult, sa cunosti mai mult, sa traiesti diferit.

A fost un an bun pentru ca oamenii din jurul meu m-au protejat de mine insami. M-au tinut departe de draperii trase, de nopti nesfarsite, de ura si regrete, cu cafea, zambete, iesiri si muzica si sfaturi bune. A fost un an minunat pentru ca am invatat sa iert. Si asta inseamna sa fii cu adevarat impacat cu tine si pregatit pentru altceva. A fost un an excelent pentru ca mi-am revenit, si imi revin in fiecare zi, cunoscand oameni, cunoscandu-ma pe mine, provocandu-ma sa ating echilibrul pe care mi-l doresc. Sunt singura, departe de toti cei pe care-i iubesc, dar imi sunt de ajuns. Cine suntem noi sa ne impotrivim sortii, cand zilele sunt aliniate cu un scop?

Lotta love, M.

dance baby!

2011-01-10T21:01:00.000+02:00

"It's all make believe, isn't it?"

2011-01-09T19:54:00.006+02:00

"I believe that everything happens for a reason. People change so that you can learn to let go, things go wrong so that you appreciate them when they're right, you believe lies so you eventually learn to trust no one but yourself, and sometimes good things fall apart so better things can fall together."

"I am good, but not an angel. I do sin, but I am not the devil. I am just a small girl in a big world trying to find someone to love."

"If you can make a girl laugh, you can make her do anything."

"If you're gonna be two-faced at least make one of them pretty."

"I've never fooled anyone. I've let people fool themselves. They didn't bother to find out who and what I was. Instead they would invent a character for me. I wouldn't argue with them. They were obviously loving somebody I wasn't."

"This life is what you make it. Not matter what, you're going to mess up sometimes, it's a universal truth. But the good part is you get to decide how you're going to mess it up. Girls will be your friends - they'll act like it anyway. But just remember, some come, some go. The ones that stay with you through everything - they're your true best friends. Don't let go of them. Also remember, sisters make the best friends in the world. As for lovers, well, they'll come and go too. And babe, I hate to say it, most of them - actually pretty much all of them are going to break your heart, but you can't give up because if you give up, you'll never find your soul mate. You'll never find that half who makes you whole and that goes for everything. Just because you fail once, doesn't mean you're gonna fail at everything. Keep trying, hold on, and always, always, always believe in yourself, because if you don't, then who will, sweetie? So keep your head high, keep your chin up, and most importantly, keep smiling, because life's a beautiful thing and there's so much to smile about."

.....Marilyn Monroe....

1012011

2011-01-01T21:41:00.004+02:00

The movie i love these days :

The song of today:

E inceput de an. Ma simt putin obosita, poate usor mahmura, usor nostalgica, destul de increzatoare. Nu mi-am analizat mutarile de anul trecut, nu mi-a pasat. Trecutul e trecut si il simt in oase, prin pori, in lungimea firului de par, in impulsurile pe care mi le stapanesc, gandurile pe care mi le educ, in ceea ce sunt azi, la mii de kilometri distanta de ceea ce iubesc cel mai mult.

Lucrurile se intampla cu un scop, si n-am invatat asta dintr-un film. Oamenii vin si pleaca, unii isi pastreaza locuri importante altii se evapora treptat. In fiecare zi imaginea de ansamblu se schimba. Noi ne schimbam. E involuntar. A fost un an bun! imi zic. Urmeaza unul memorabil. Sa fiti iubiti!

Lotta luv, M.

Where words fail, music speaks.

2010-12-27T20:37:00.003+02:00

" We dance for laughter, we dance for tears. We dance for madness, we dance for fears. We dance for hopes, we dance for screams. We are the dancers, we create the dreams."

" When people hear good music, it makes them homesick for something they never had, and never will have."

"If a man does not keep pace with his companions, perhaps it is because he hears a different drummer. Let him step to the music which he hears, however measured or far away."

" Most people live and die with their music still unplayed. They never dare to try."

"When i hear music, I fear no danger. I am invulnerable. I see no foe. I am related to the earliest times, and to the latest."

"I smoke and I drink and every time i blink, I have a tiny dream. But as bad as I am, I'm proud of the fact that I'm worse than i seem."

Proud Mary

2010-12-27T17:16:00.001+02:00

InExplicabil

2010-12-27T16:08:00.005+02:00

[ Alergi ore in sir, uneori zile, poate luni intregi de cautari fara sa cauti, pana te opresti sa-ti numeri pasii, destinatii de unica folosinta pierdute intre azi si ieri. Alergi nestingherit crezand ca toti nu vad desi ai vrea sa te arate cu degetul, sa te observe incercand, sa te admire, sa te judece constructiv pana cand traseul isi gaseste directia potrivita.

Uneori uiti scopul pentru care alergi, uiti sa mai asculti, sa te asculti. Alergi pana cand obosesti; pana cand ai obosit sa cauti raspuns sau lumina sau trairi care te fac altfel decat esti. Nu picioarele iti obosesc ci gandurile, aceleasi ganduri care mocnesc zilnic. Ard pana cand stranuti cenusa, mesteci fara gust, dormi fara sa dormi, existi fara sa fii. Tumoarea te incetineste, pana cand nu te mai recunosti.

Strainul care iti foloseste trupul te poarta pe alte drumuri. Te sfideaza in mii de feluri, te strica. Actele lui te consuma, te inlocuiesc. Ramai ambalajul pe care toti il recunosc fara sa-l cunoasca. Cine esti tu de fapt? Cine nu esti. Zambetul iti sta manjit pe fata, ochii ascund salbaticia transformarii, gura minte scuipand cuvinte folosite ieri cu alte sensuri. Esti slab si sovaielnic, si din ploaie nu te recunosc. Te-am cunoscut vreodata? Te-am privit de aproape sau te-am ignorat? E un deja vu pe care nu mi-l explic. Strainul asta respira in memorie fara sa fie el.

Cine esti tu de fapt? ]

Christmas Spirit!

2010-12-21T18:14:00.005+02:00

I have always thought of Christmas time, when it has come round, as a good time; a kind, forgiving, charitable time; the only time I know of, in the long calendar of the year, when men and women seem by one consent to open their shut-up hearts freely, and to think of people below them as if they really were fellow passengers to the grave, and not another race of creatures bound on other journeys.

~Charles Dickens~

Instead of being a time of unusual behavior, Christmas is perhaps the only time in the year when people can obey their natural impulses and express their true sentiments without feeling self-conscious and, perhaps, foolish. Christmas, in short, is about the only chance a man has to be himself.

~Francis C. Farley~

Christmas is the day that holds all time together.

~Alexander Smith~

I sometimes think we expect too much of Christmas Day. We try to crowd into it the long arrears of kindliness and humanity of the whole year. As for me, I like to take my Christmas a little at a time, all through the year. And thus I drift along into the holidays - let them overtake me unexpectedly - waking up some fine morning and suddenly saying to myself: "Why, this is Christmas Day!"

~David Grayson~

May you have the gladness of Christmas which is hope;
The spirit of Christmas which is peace;
The heart of Christmas which is love.
~Ada V. Hendricks~

Eu cand vreau sa fluier, fluier!

2010-12-19T19:30:00.002+02:00

Genial film!

Roses in December

2010-12-19T02:49:00.005+02:00

Ce faci in prima zi de vacanta?

Dormi frate! Aia faci! Somn nervos, cu toate nadufurile, in toate conditiile, somn! Cel putin 12 ore, eu atat am putut :D. Ok! Al doilea examen mi-a demonstrat ca daca vroiam sa ajung intr-un loc in care chiar se invata carte atunci am ajuns unde trebuie. N-am sa ajung eu chiar la NASA dupa tot anul asta plin de provocari insa, viata de student in Portugalia e din ce in ce mai uimitoare!

Patul dublu (1pat+1pat=love) si draperia strans lipita de geam au contribuit perfect la cele cateva ore de recuperari masive dupa mini-sesiunea din ultimile doua saptamani. Probabil as fi dormit inca vreo 12 ore daca nu se auzeau voci straine pe hol sau daca nu rasunau de zor telefoanele. A meritat oricum, ce-i mult strica!

Adunare simpla : pranz bulgaresc, plimbare pur romaneasca cu colinde pe strada si cumparaturi din magazin in magazin, apoi cina braziliana, dans, muzica, amestec de stari si senzatii, rau de emotii care iti inunda mintile, le amesteca, le provoaca, le intretin. Poate de asta, sau poate si de asta, imi lipsesti atat de mult, mai mult decat credeam.

Intru incet incet in atmosfera de Craciun. Toate luminile din Braga, forfota de pe strazi, din magazine, brazii deja impodobiti, sosetutele atent puse in geam la caminul de fete, manusile, fularul, mirosul de brad,veselia, candoarea, lumina de pe fetele tuturor ma coplesesc. Zilele trecute am ascultat colinde in sala de studiu - nici nu stie Hrusca ce audienta mixta a avut!:> Nu prea stiu cum sa reactionez de Craciun. Nu stiu cum sa fiu, ce sa spun, ce sa nu spun, sau ce sa-mi doresc. Ma transform totusi pe dinauntru si ma uimesc atunci cand. din senin, ma predau in fata lumii, cu umerii dezgoliti, dezbracata de propriile-mi slabiciuni, scuturi care se evapora treptat.

In ultima luna din an se zice ca trebuie sa fii mai bun, mai analitic, mai introspect. Suntem buni in teorie! ma gandesc, insa cand vine vorba de practica... N-am sa ma scot din ecuatie! Nu intentionez sa fiu mai buna in ultimile zile din an, mai introspecta sau mai critica. Nu intentionez nici sa indrept cuvinte spuse, actiuni facute, ganduri mestecate si scuipate in clipe mai mult sau mai putin potrivite. Ma simt bine asa si ar insemna sa ma conformez la niste "reguli" doar sa fiu in rand cu lumea. Nu faceti asta! Nu fiti altii doar ca asa trebuie sa fiti la sfarsit de an. Fiti voi! E singurul inceput bun pentru un an nou in care sa va permiteti sa gresiti ca sa puteti invata, si poate cel pe care mi-l doresc pentru 2011.

Nu vreau sa vorbesc totusi de sfarsitul lui 2010 asa ca am sa ma opresc aici. Mi-e dor de tine, si de voi. Si Braga nu cunoaste zapada, nici frigul care te obliga sa te ascunzi in alte brate, sa saruti cu buzele inghetate sau sa desenezi inimioare pe geamuri de sticla. E alta iarna, straina de tot ce as putea sa cunosc!

Lotta love, M.

["God gave us memory so that we might have roses in December"]

Abandoned like the words

2010-12-14T02:25:00.002+02:00

Have my words left me too?
What once came easy like breath,
Now stumbles and falls,
As I walk the dust filled halls.

Once color touched the walls,
Each shade a different thought.
Now all I see is dusty gray dreary,
With nothing hiding behind masks,
And robes of shadow black.
When confronted with my nothing,
I too scream in silent horror.
As I struggle with terrible realization.
Then 'Life' continues...

I wonder why we are given hope and faith,
If words written on mere paper,
Can shake the very foundations of hope,
Of faith.

Abandonded like the words,
Abandonded me like the thoughts.
I sit in the dark alone,
And why does it matter?

Robert Dieterle II

Não há paz

2010-12-12T19:50:00.002+02:00

É só isso, não tem mais jeito. Acabou, boa sorte
Não tenho o que dizer, são só palavras. E o que eu sinto não mudará
Tudo o que quer me dar É demais, É pesado, Não há paz
Tudo o que quer de mim .. Irreais .. Expectativas .. Desleais

Mesmo se segure, Quero que se cure Dessa pessoa, Que o aconselha...
Há um desencontro, veja por esse ponto.

Há tantas pessoas especiais.

Falling, falling, falling
Falling into the night
Um bom encontro é de dois

No ceiling

2010-12-11T01:44:00.000+02:00

Of the terrible doubt of appearances

2010-12-10T23:57:00.002+02:00

Walt Whitman

Of the terrible doubt of appearances,
Of the uncertainty after all, that we may be deluded,
That may-be reliance and hope are but speculations after all,
That may-be identity beyond the grave is a beautiful fable only,
May-be the things I perceive, the animals, plants, men, hills, shining and flowing waters,
The skies of day and night, colors, densities, forms, may-be these are (as doubtless they are) only apparitions, and the real something has yet to be known,
(How often they dart out of themselves as if to confound me and mock me!
How often I think neither I know, nor any man knows, aught of them,)
May-be seeming to me what they are (as doubtless they indeed but seem) as from my present point of view, and might prove (as of course they would) nought of what they appear, or nought anyhow, from entirely changed points of view;
To me these and the like of these are curiosly answer'd by my lovers, my dear friends,
When he whom I love travels with me or sits a long while holding me by the hand,
When the subtle air, the impalpable, the sense that words and reason hold not, surround us and pervade us,
Then I am charged with untold and untellable wisdom, I am silent, I require nothing further,
I cannot answer the question of appearances or that of identity beyond the grave,
But I walk or sit indifferent, I am satisfied,
He ahold of my hand has completely satisfied me.

(Leaves of Grass)

Amazing!!

2010-12-10T05:29:00.001+02:00

PN on another rainy day

2010-12-08T21:10:00.003+02:00

Perhaps not to be is to be without your being
by Pablo Neruda

Perhaps not to be is to be without your being,
without your going, that cuts noon light
like a blue flower, without your passing
later through fog and stones,
without the torch you lift in your hand
that others may not see as golden,
that perhaps no one believed blossomed
the glowing origin of the rose,

without, in the end, your being, your coming
suddenly, inspiringly, to know my life,
blaze of the rose-tree, wheat of the breeze:
and it follows that I am, because you are:
it follows from ‘you are’, that I am, and we:
and, because of love, you will, I will,
We will, come to be.

war in my head

2010-12-05T22:46:00.003+02:00

Then all of that's annulled and I'm anyone's everyone's
We are one
Your face becomes the sun
And I'm addicted to the joy that the little things
Those little things
The little things they bring ...

So now for restless mind, I could go either way

theres nothing left to choose
and so I fight a war, in my head...

ploua

2010-12-05T21:31:00.003+02:00

Ploua iar.

Ploua adanc in mine.

Apa se intinde in toate spatiile, ma umple.

Sunt rece si cruda, tot mai seaca, Apa coboara in valuri, ma ineaca.

Sunt vesnic goala, apa ma inconjoara,

O port cu mine pe strazi si drumuri de ceara.

Nimeni nu vede molozul cum striga, Pietrisul din coaste.

Plimb ploaia prin ploaie, Devin tot mai greoaie.

Hainele atarna de trupul umflat si vanat,

Cutie de plumb cariat, Mancat de alge, posedat.

Ploaia sapa. O plimb consumandu-ma, Curatandu-ma,

Izbindu-se de organele bolnave, Sfori agatate de locul in care se ancorau emotii,

Senzatii vii.

Ploua iar,

Ploua peste mine. Apa ma inunda in fiecare secunda.

Cu ochii deschisi las potopul sa cada, Lacrimile sa vada,

ploaia.

I don't wanna miss a thing

2010-12-01T20:23:00.002+02:00

I could stay awake just to hear you breathing
Watch you smile while you are sleeping
While you're far away and dreaming
I could spend my life in this sweet surrender
I could stay lost in this moment forever
Well, every moment spent with you Is a moment I treasure ...

dragoste

2010-12-01T04:17:00.005+02:00

Pentru ca suntem slabi, dragostea exista sa ne consume.

Scobeste in piatra pana cand, din prea putin orgoliu, cedam.

Ne gasim zvarcolindu-ne pe pamant, bolnavi, deposedati.

Sufletele se impart separat, in bucati identice pe care le potrivesti in aceleasi locuri.

Treptat uiti al cui esti.

Uiti lucrurile marunte cum ar fi sa respiri.

Nu stii sa mai respiri singur.

Atunci bataile inimii strabat centimetri de piele si fluturi zboara stingheri in stomac.

Epidemia te face sa zambesti fara motiv,

Devii stangaci, vulnerabil, deschis ca o rana proaspata.

Ochii te inseala, glasul te tradeaza,

Buzele, crapate, cer un singur antidot : alta gura, aceeasi, singura.

Pana sa-ti dai seama, te vinzi ieftin in ceasuri tarzii.

Nimic nu mai e al tau,

Nicio comanda nu mai functioneaza, nimic nu mai conteaza.

Ramai tu cu tine, fara tine

Prea slab sa te impotrivesti, prea tarziu sa te aperi, cand iubesti.

the Flood

2010-11-28T19:55:00.002+02:00

Alunec intr-o camera obscura, in care chicotesc senzatii familiare. Trepte coboara in beciul din care zac, pe jumatate luminate, amintiri din timpuri cu alta clima. Tensiunea apasa. Imi simt capul greoi si ma abtin sa nu strig. Il las sa se piarda in amestecul de stari care ma provoaca. Cu ochii intredeschisi ma uimesc. Un zambet malitios, pervers in esenta, se intinde pe fata si-i modifica trasaturile. Liniile se transforma, eu ma transform, e ireversibil.

Cine poate spune cu adevarat ca este stapan pe fiinta lui?...

No more sweet music

2010-11-21T00:55:00.001+02:00

...

2010-11-20T02:35:00.005+02:00

Ascunde-ma intr-un cantec si uita-ma!

Nimeni n-o sa stie ca m-am ratacit printre cuvinte.

Nimeni n-o sa-mi simta absenta mai mult decat tine.

Acolo o sa astept minutele sa curga,

Ploile sa cada,

Marea sa vada, cate nopti vor trece, pe tarmul rece.

Ai sa ma gasesti rupta de lumina,

Flamanda si seaca si straina,

Cu bratele deschise larg,

sa te cuprinda.

Nimeni n-o sa stie cat de mult m-am inselat,

sau cum m-am vandut inutil,

inselata de clipa si de un suras infantil.

Am sa zac ore in sir sa-mi vindec aripile frante,

cu tine in gand.

Fiecare furtuna o sa dispara,

fiecare cuvant.

Intr-o zi ai sa ma dezlegi si am sa-ti zambesc.

Imi va fi cu siguranta dor sa te privesc,

Sa te ascult, sa te sarut.

Ai sa-mi spui ca ti-am lipsit si-am sa te cred.

Mana mi se va potrivi in mana ta,

Ma voi aseza la locul meu in inima ta si iti voi deschide usa catre a mea.

Atunci cuvintele vor fi in plus.

Am zis stop!

2010-11-17T04:43:00.005+02:00

In cele cateva minute de "luciditate" imi dau seama ca, de fapt, imi place de mine acida si mereu gata sa intoarca oamenii pe dos. Mai mult decat oricand simt nevoia sa ma desfac de toate nodurile care ma opresc de cele mai multe ori sa ma manifest. Civilizatia e buna in doze reciproce, cantitati care sa pastreze totusi esenta fiecarui individ. Cu toate astea, uneori educatia ne indeamna sa ne reprimam multe din ganduri, actiuni sau chiar sentimente. In urma acestor reprimari raman comportamente pe care le modelam dupa voia celor din jur; gandurile se mesteca de zeci de ori pana ajung sa fie inlocuite cu varianta mai usor digerabila. In felul asta, mai suntem sinceri?

Imi place sa ma exprim liber. Nu multi inghit insa sinceritatea. Ce-i drept, societatea ne invata numai "lucruri bune": cum sa minti, sa fii ipocrit, sa renunti treptat la scrupule, sa calci pe demnitate, sa te transformi zilnic, pentru a-ti asigura un loc intr-o clasa sociala satisfacatoare. Nu e suficient sa-ti doresti cu adevarat ceva si sa muncesti pentru a ajunge acolo ci trebuie sa mergi din compromis in compromis, sa fentezi cat mai mult sistemul, sa fii corupt ca sa existi. Ca in multele zile in care ma incearca un dezgust profund fata de toti acei "morti vii", astazi apelez la cateva minute de "exorcizare". Imi permit sa arunc aici cateva din gandurile mele cotidiene, pareri despre circul din care toti vor sa iasa "bufonul Reginei".

Inca ploua in Braga, inca ma uimesc multe in micul oras portughez. Oamenii de aici sunt diferiti, strazile sunt diferite, e un alt aer, o alta conceptie asupra vietii, o alta perspectiva. Cu siguranta oamenii astia au defecte; insa le tin atat de bine pastrate in spatele geamurilor cu obloane identice incat imi par cei mai sinceri si cei mai fericiti. Sunt o tara saraca, spun toti, saraca in comparatie cu alte tari, insa reusesc sa puna totul cap la cap cand vine vorba de comunitate, de trai civilizat. Aproape ca rosesc de fiecare data cand, involuntar, in comparatie cu orasul meu, Braga pare ideal.

De ce oamenii astia reusesc? Pai poate pentru ca cei mai destepti conduc tara in timp ce restul isi vad linistiti de ale lor. spre deosebire de "tara tuturor dar, a nimanui". Nu sunt singura care s-a saturat sa auda in stanga si in dreapta despre cat de rau e in tara, in timp ce responsabilii stau si freaca menta; si m-am cam saturat - sincer!! - sa explic diferenta dintre tigani si romani, in conditiile in care minoritatea in cauza are un PR mult mai bun decat o are tara gazda. Poate ca intru in alte chestiuni, dar lucrurile par mult mai simple, decat ne place noua sa le vedem. Si toata atitudinea asta de zeflemism si pitiponceala si alde Gica Contra care se pun de-a curmezisul si vorbesc numai sa se auda , ne trag in jos. Sunt pietre de moara. Sunt motive in plus pentru ca ceilalti sa nu vada exact ce fel de natiune suntem, ce valori ne ghideaza, ce principii urmam, asa putine si schioape cum sunt.

Cati nu stramba din nas criticand toata mizeria la care s-a ajuns azi si cati sunt capabili sa se exprime liber in legatura cu ea? Suntem lasi, prea lasi sa putem face lucrurile sa mearga. Prea ingusti sa putem iesi din cutie si sa renuntam la orgoliul nejustificat. Prea multi o fac pe desteptii fara un fundament real si prea putini au rabdarea sa mature prostia de pe strazi. E haos general, asta simt. Haos si dezordine, nimic promitator, nimic capabil sa motiveze o generatie, s-o provoace, s-o pregateasca pentru viitor. E trist. Oamenii inca se nasc prost si vor muri probabil la fel, in aceeasi indiferenta generala.

De ce altii pot?

Pentru ca oriunde, cineva inca mai are tupeul sa se impotriveasca!

Teenage Dream

2010-11-15T01:58:00.002+02:00

I just love this ...

November Rain

2010-11-14T16:08:00.006+02:00

Ploua. Ploua de cateva zile. Asa e in Braga. Uneori ploua multe zile la rand apoi se opreste. E o ploaie ciudata, ca o lapovita deasa care imi incurajeaza natura de "sleep addict". Uneori, cand ma trezesc si instinctiv drag draperia sa stiu ca e zi, ploaia imi creaza o stare ciudata. E prea multa liniste, mai multa decat pot suporta. Si multa umezeala. Zilele astea nu-mi plac pentru ca sunt vulnerabila, prea multe ganduri nu-mi dau pace.

Ieri priveam norii care se grabeau sa traverseze cerul. Niciodata nu i-am vazut atat de grabiti. M-au tinut cateva minute cu gura cascata. Timpul chiar nu mai are rabdare si eu sunt prinsa la mijloc. E mijlocul celor doua lumi pe care nu pot sa le impac. Incerc sa ma tin ocupata, sa dau sens minutelor care zboara pe fereastra, sa ma pacalesc ca toata schimbarea asta ar fi fost la fel.

Ce usor trebuie sa le fie celor care nu trebuie sa renunte la nimic..si la nimeni! Trebuie sa fie minunat sa fii in absolut echilibru cu tine, sa nu-ti fie teama sa declansezi stari interzise, sa nu te simti stanjenit, vinovat, poate strain de tot ceea ce ascunzi sub piele si oase. Oamenii aia adorm poate mai repede si se trezesc mai senini, chiar si in zilele ploioase. Trebuie sa fie minunat...

Guns`n`Roses-November Rain

Ungodly fruit

2010-11-07T15:01:00.003+02:00

We're just like other people. We love to sing, we love to dance. We admire beautiful women, we're human. And sometimes ... very human.

just Saturday

2010-11-06T23:29:00.004+02:00

Savurez cu mandrie salata de fructe tocmai preparata in camera noastra mica dar cozy. Sunt franta de oboseala. Simt o durere ciudata care se intinde in tot corpul. Sunt orele de somn pierdute toata saptamana; s-au pus cap la cap si ma ajung din urma incetul cu incetul. E sambata seara, una diferita de toate sambetele de pana acum. Spaland cateva pahare in bucatarie, n-am putut sa ignor veselia prietenilor din Capo Verde sau Ghana.

Oana imi da nota 10 pentru salata si eu realizez ca tocmai am o prima poza cu amicul din Ghana. Imi spune pe un ton cald ca nimeni n-o sa stie ca eram imbracata in pijamale si zambesc. Anabella fredoneaza "I got a feeling" curatand cativa struguri pentru alta salata, bataindu-se langa mine la chiuveta. In curand bucataria o sa fie plina de brazilieni cu chef de petrecere, fete parfumate, frumos aranjate pentru club.

Baietii isi fac probabil incalzirea la Rick's cu "Super Bock" si in camera rasuna PRO FM. E ciudat dar azi am avut un deja vu plimbandu-ma pe strazile Bragai. Purtam un pulover si in aer era miros de primavara. Lucho mergea la Pingo Doce pentru cateva cumparaturi.

E doar o seara de sambata. Alta seara de sambata in lovely Braga.

Sunt atat de obosita dar zambesc. E sublim.

Love,M.

Special

2010-11-04T23:56:00.002+02:00

***

'If I had been downright honest with myself, I would have seen very plainly in my heart that I did but half fancy being committed this way to so long a voyage...But when a man suspects any wrong, it sometimes happens that if he be already involved in the matter, he insensibly strives to cover up his suspicions even from himself. And much this way it was with me. I said nothing, and tried to think nothing..."

(Herman Melville)

Last day on Earth

2010-11-04T17:43:00.002+02:00

... E tarziu. Ma fastacesc, ma impiedic de aceiasi pereti scorojiti, de aceleasi ferestre inchise care apasa pe sufletul meu, cu aschii din lemn dulce. Acum e acum. Nu gasesc o ordine potrivita sa opresc circuitul in favoarea mea. Agitatia ma ajunge din urma, asa ca ma grabesc sa strang tot ce am intr-o valiza pe care s-o inchid cu greu. Acolo stau inghesuite toate planurile de viitor, toate sentimentele pe care inca nu le-am trait, toate dezamagirile, toate implinirile. Acolo asteapta tacuti oamenii pe care inca nu i-am cunoscut, oamenii care nu m-au facut inca sa sufar, cei care inca nu m-au iubit. Inchid valiza cu greu; cutie din care atarna ganduri trecute si viitoare.

In strada lumea alearga haotic. Unii tipa, altii danseaza. Cativa s-au oprit pe iarba si privesc cerul care isi modifica formele si culorile. Privesc in tacere, cu mainile culcate sub cap, cum materia se consuma cu repeziciune.

Asteptarea ma irita.

Nu stiu cum sa reactionez, cum sa opresc ceasul din mine. Nu-mi ajung mainile sa imbratisez atatea trupuri, nu-mi ajung cuvinte sa imprastii ganduri. Nu incap in atatia ochi, nu au loc atatea inimi, atatia centimetri de piele zac pierduti, incapabili sa pastreze atatea amprente, urme din ceea ce iubesc.

Ca o explozie de reactii, lacrimile imi atarna de trup si simt ca pierd. Lumea imi aluneca printre degete, pierd tot. E sfarsit de inceput si plang. Minutele masoara agonia din care astept ascunsa in bratele lui, in zambetul ei, in patul de clipe ce nu se mai intorc niciodata …

Fire with fire

2010-10-30T19:14:00.004+03:00

***

You can see that you’re being surrounded every direction,
Love was just something you found to add to your collection,
It used to seem we were number one, but now it sounds so far away,
I had a dream we were running from some blazing arrows yesterday,

You said fight fire with fire,

fire with fire, fire with fire
Through desire, desi- sire, desi-, through your desire !!:X

Smth wow

2010-10-28T16:17:00.008+03:00

Verificand Feisbucul azi-dimineata (a se citi "la pranz") am dat peste blogul unui amic. Din cautari in cautari, pe teritoriul respectivului amic am descoperit un articol care face referire la Wordle.com . Este vorba de o "aplicatie" care iti arata ce subiecte invoci cel mai des pe blog sau ce cuvinte repeti in postari. Evident, n-am rezistat tentatiei si rezultatul se observa in imaginea de mai sus.

Pe scurt, folosesc foarte mult cuvantul "singura", cel putin in cele 10 postari de pe pagina principala, si la fel ca amicul meu, conjunctia "si". Imaginea de ansamblu a cuvintelor aranjate frumos, imi arata inca o data ca trecutul e o constanta in prezent desi, as zice eu, sunt pe drumul cel bun. Amintirile sunt bune atat timp cat stii sa le scoti din sertar atunci cand trebuie.

Fain nu? Credits go to Titus!

Smokey taboo

2010-10-28T00:36:00.003+03:00

***

They call her smokey taboo. I got your name tatooed. High like a helium balloon Midnight to noon. I'm a desert child. And mountains make me nauseous. I like to look up wild At an infinite sky, Twinkling with diamonds It's true.

I get depressed in fancy hotel rooms, Undressed. With nothing to flaunt but my lonelyness. Thinking of the night song of your head Premature as evening falls across to me
Interrupted by the sirens in the streets :X

haos Rupt

2010-10-26T02:36:00.006+03:00

Nu spunea nimic. Statea in tocul usii si privea in gol prin scaune, usi, pereti ingramaditi, ca si cum ar fi putut sa traverseze strazi, cartiere, kilometri de mobila rasturnata si caramizi dispuse unele peste altele, ca un zid chinezesc intors catre cer, acolo unde noaptea vegheaza o singura Luna.

Masura fiecare centimetru din podea, fiecare zgarietura, urme de pasi greoi, neglijenti, care nu spun o poveste anume. Vasele scartaiau proaspat culcate pe chiuveta si ultimile picaturi de apa se grabeau sa atinga sacadat gratarul din plastic. Isi plimba privirea prin aceleasi locuri pe care de mult le incercase; in vremea cand teoriile se simplificau imediat, cu usurinta, fara nevoia unui alt rationament. Atunci, mesteca cuvintele cu repeziciune, fara nicio ezitare, fara niciun repros; fara sa simta ca nu apartine lumii in care traia.

Usile larg deschise primeau zgomotul neterminat de strazi calcate si mingi rostogolite, covoare batute in zare cu sete si voci. Era dimineata tarzie, singura pe care o stia, singura pe care o invatase in ultimul timp. Isi amintea un refren cunoscut, cu obrazul lipit de tocul usii, si astepta.

Mirosul de cafea devenea insuportabil...

Nu intelesese niciodata efectul placebo pe care si-l induceau unii band cafea. Anxietatea era singurul efect pe care i-l dadea viciul asta cotidian; starea de neliniste, inima impotrivindu-i-se intregului sistem, risipa de energie si luciditate, haos. Nu-i placea haosul dar, cumva, dezordinea era mereu prezenta, se amesteca si curgea prin vene nestingherita, independenta, invadand tesuturi si vase stricand ordinea.

Era momentul potrivit. Acolo, in tocul usii, cu picioarele desculte si parul ud, pret de cateva minute, asista la o crima. Haosul era sugrumat incet; il simtea cum ii parasea trupul, cum striga neputincios sub pori, rupt, desprinzandu-se de tot ceea ce populase fara scrupule, pe gratis. Era ceva temporar cu siguranta, dar era suficient. Aproape ca uitase cum e sa nu-ti mai fie teama, uitase cum e sa zambeasca cu pofta sau ce gust are increderea neconditionata.

Mana ii amortise sub barbie. Se gandea departe, peste multe anotimpuri, ani care se asezau sfiosi, marcand fiecare moment. Savura clipa mai mult ca niciodata. Din departari se auzea usa deschizandu-se; invatase ritmul cu care cheia se rotea, ca o piedica trasa; nimic nu era nou. Pasii se apropiau somnorosi, tarandu-se pe podea. Ziua abia incepea, cu sfarsitul zilei de ieri, in trupul proaspat scapat de haos. Refrenul nu-i dadea pace.

- Bei cafea?

- ... Sigur. Nu-mi pune mult insa. Imi face rau...

din Coelho

2010-10-24T20:31:00.003+03:00

"De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!"

(Paulo Coelho, Zahir)

Azi imi esti atat de drag si lumea se deschide gratioasa in fata mea, ca si cum as fi singura de pe pamant. Singura careia ii zambesti, singura pe care o primesti oricand sa isi aseze capul pe umar si s-o asculti neconditionat, singura pe care s-o iubesti.

Astazi sterg praful din inima mea pentru ca esti singurul...

Mi-e dor dar... stii asta :*

Until we Bleed

2010-10-19T03:10:00.002+03:00

I'm naked ...

I'm numb

I'm stupid ...

I'm staying

And if Cupid's got a gun, then he's shootin' ...

So we're bound to linger on

We drink the fatal drop ...

Then love until we bleed

Then fall apart in parts ...

Primeiro

2010-10-18T17:07:00.005+03:00

In Gara din Braga e liniste si pustiu. Lumea se misca incredibil de repede, isi ridica bagajele cu forte necunoscute si pana sa distingi forme, culori, au disparut! Raman doar trenurile, acele incrucisari de metrou si Intercity, uitate intre zidurile portugheze construite cu rabdare. Acolo imi aduc aminte ca in urma cu fix o luna, ma grabeam sa tin pasul cu ceilalti calatori, cu mai mult antrenament decat mine, in a-si ridica bagajele si a disparea in van.

Acolo incepe setea de necunoscut. Acolo se desfac aripile. Acolo ma copleseste dorul.

In ziua cand am implinit o luna pe pamant strain, m-am urcat in tren spre Guimaraes, orasul in care s-a nascut Portugalia. A fost o dupa-amiaza placuta impreuna cu prietenii mei, vizitand castele, strazi inguste, piete ce ascund dialoguri istorice, monumente ridicate in cinstea conducatorilor, fantani arteziene superbe. Portugalia e mai mult decat fermecatoare! Nu trece o zi in care sa nu-mi amintesc ca, visele devin realitate daca iti doresti!

Lotta love, M.

He heals me

2010-10-11T02:17:00.002+03:00

The moment that we met, he made me smile.
He has so much compassion in his eyes
I have no idea, how long he'll be here
A season or a lifetime, forever or a year

He heals me
He knows the real me
And he accepts me, he never hurts me

...

Purfect 10

2010-10-10T19:05:00.003+03:00

Love it!! :">... "nu ma tem deci nu te teme" :X

You make it so easy :*:* ...

Nimeni de nicaieri

2010-10-04T18:06:00.003+03:00

Confuz...ca o amnezie temporara. Bucati din memoria pierduta partial, se intorc fragmentar, sa trezeasca alte stari, stari latente, ascunse sub straturi de piele si oase si vene. Simt circuitul greoi, cu intarzieri de reactii si printscreen-uri neasteptate. Amintirile se amesteca pana cand creaza confuzie. Ce inseamna floarea de pe covor? Cand s-a ratacit bratara din piele, pe unul din sertarele deschise? A carui jumatate o pastrez atarnata de sufletul meu confuz, intr-o urma de ata ce sta sa-si piarda din caracteristici? Hartia ingalbenita de timp, si nisip, a sters aproape tot. Cuvintele nu se mai disting, dar palmele o recunosc, ca intr-o noapte ce a inceput si s-a sfarsit in acelasi timp.

Se rostogolesc pernele una dupa alta, printre usi deschise, geamuri inchise, maini si picioare goale, pana in strada..pe trepte necunoscute, pereti mazgaliti de pasi timizi, de strain care iubeste. In carti respira flori si frunze. Ochiul le recunoaste tacut, le pastreaza pentru un minut imaginea, pana cand se destrama incet; castele de nisip pierdute in zare, praf care alearga neincetat inainte si inapoi.

Trupul flamand, intins intre cele doua lumi, invata sa recunoasca. O data sters de urme si pete, amprente ce lasa cute adanc sapate, tanjeste acum dupa arsuri si patimi, bucati din memoria pierduta. E confuz si amnezic si strain. E trupul nimanui, de nicaieri.

...

Always and forever is such a long, lonely time...